Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Cel care l-a gonit pe Hitler de pe stadion

Planul ar fi trebuit să fie simplu, atunci, în acea dimineaţă de mai, 1961. Odd şi un coleg, cel care conducea camionaşul, ajunseseră la Laksevag, la o fabrică de dulceţuri, gemuri, marmelade, încărcaţi cu saci de zahăr. Careva trăsese un […]

...

”Regele” a fost Real

De la fereastra apartamentului său, don Ramon Mendoza, preşedintele lui Real Madrid, vede o mare de oameni. Nu se pleacă acasă, se cântă, unii glăsuiesc la microfon. Ştie câte ceva despre Revoluţie, dar parcă asta a fost cu vreo cinci […]

...

“Ai zburat, Vlaicule, ai zburat!”

Când suise în trenul de Paris, Aurel Vlaicu avea moralul în cizmele cele mari, ofiţereşti. Ionel Brătianu, prim-ministrul, stăruise pe lângă colegul de la Răsboiu’, generalul Crăiniceanu, să-l lase pe inventator a-şi construi aeroplanul în Arsenalul Armatei, din Dealul Spirii. […]

...

Negrul, fratele albului

Domnul tras la costum păşeşte pe Stadionul Olimpic din Berlin, locul în care a alergat şi a sărit pentru istoria sportului. În dreapta sa e un tip înalt, blond, cu ochi mari, pătrunzători, undeva pe la 23 de ani. Discută […]

...

Marghiloman, caii, hipodromul de la Băneasa şi Lista lui Günther

Colo, la Paris, Alexandru Marghiloman prinsese dragostea de cai. Plecase din Buzău, terminase „Sava”, la Bucureşti, apoi intrase la Înalta Şcoală de Ştiinţe Politice de pe malurile Senei. Când pornise spre Oraşul Luminilor, pe la 1874, pe un teren de […]

...

Marghiloman, caii, hipodromul de la Băneasa şi Lista lui Günther

Politician versat, Alexandru a iubit cursele adevărate şi armăsarii pursânge englezi. A stăruit pentru ridicarea unui loc superb de întreceri în partea de nord a Bucureştiului, ce avea să dăinuie mai bine de cinci decenii. Considerat a fi ”părintele hipismului românesc”

Permalink to Marghiloman, caii, hipodromul de la Băneasa şi Lista lui Günther
sâmbătă, 6 iunie 2020, 10:45

Colo, la Paris, Alexandru Marghiloman prinsese dragostea de cai. Plecase din Buzău, terminase „Sava”, la Bucureşti, apoi intrase la Înalta Şcoală de Ştiinţe Politice de pe malurile Senei.

Când pornise spre Oraşul Luminilor, pe la 1874, pe un teren de lângă Monetăria Statului, dincolo de capul Căii Mogoşoaiei, se dădeau primele curse de cai cu premii şi pariuri. Peste patru ani, se găsea cu Constantin Blaremberg, colonelul, cel mai mare crescător de pursânge englez de pe la noi. Cumpăra, de la acesta, un mânz, „MARS 2”, cel care, în 1881, pe când Alexandru avea doar 27 de primăveri, avea să-i aducă victoria în primul său Derby.

Tânărul avocat e nebun după patrupede. Face importuri notabile din Franţa ori Anglia. Caii odihneau pe domeniul său din Bucureşti, cam pe unde se găseşte acum Hotelul Ambasador, dar şi în grajdurile din spate, pe Dionisie Lupu.

1903 îl găseşte „vice” la Jockey Club. Vrea ceva frumos, în genul Hipodromului „Longchamp” de la Paris. Stăruie pe lângă Regele Carol I. Primeşte, la periferia de nord a oraşului, un teren generos. Pe 14 decembrie 1905 se alocă o suprafaţă de 52 de hectare. Marele arhitect Ion D. Berindey e însărcinat să ridice bijuteria. Marghiloman trage sfori, face rost de bani. În septembrie 1906, noua tribună a Hipodromului Băneasa este inaugurată.

Trap şi galop cu Familia Regală
Terasa acoperită e una dintre cele mai tari din Europa, fără stâlpi de susţinere, pentru a nu împiedica vizibilitatea celor 900 de suflete găzduite. Construcţia e superbă, are cinci caturi, iar boxele pentru cai se întind pe toată lungimea circulară a arenei. Iarba e de cea mai bună calitate pe pistele de alergare, pentru că Marghiloman vrea să încurajeze „îmbunătăţirea rasei cailor în România”. Trapul era miercurea şi sâmbăta, galopul, joi şi duminică. Toată lumea bună venea aici, în frunte cu Familia Regală.

Alexandru termină, la marginea Buzăului, Vila Albatros. Saltă grajduri, chiar şi un mic hipodrom. Face vorbele cu Sir Hugh McCalmont, proprietarul celebrului armăsar Collar: primul mânz al acestuia din 1910 va fi al său! Aşa vine pe lume Zori de zi, un exemplar superb, câştigător al tuturor curselor în care va participa, în cariera sa de patru ani.

Marghiloman e un vizionar. Reface bulevardul Kiseleff, Aleea Călăreţilor, are grijă şi de Parcul Herăstrău, pentru ca întreaga zonă să arate ca la carte. Se bagă la curse, câştigă 25 de Derby-uri! La unele întreceri sunt şi 20.000 de oameni. Doamne, ce nume: Marghiloman, Ştirbey, Negropontes, Lahovary, Moruzi. Ştacheta era sus de tot, presa din Hexagon scriind că în Europa marile competiţii au loc în Anglia, în Franţa şi la Bucureşti.

Semnează pacea nefavorabilă şi Unirea cu Basarabia
Apoi, Omenirea începe să fiarbă. Primul Război Mondial. La început, suntem ţară neutră. Dar în 1916, Bucureştii iau foc. Apare „Lista lui Gunther”: 200 de nume din toate mediile Regatului României acuzate că au primit bani pentru a face propagandă intrării noastre în conflagraţie de partea Puterilor Centrale.

Marghiloman, germanofil declarat, e cap de listă. Acceptă, între 5 martie şi 23 octombrie 1918, să fie prim-ministru, într-o perioadă dificilă, semnând pacea nefavorabilă. E catalogat „trădător”, acuzat că a primit o sumă imensă, 2.000.000 de lei, după ce apare pe „Listă” cu „Margh. environ 2 Mil.” Recunoaşte Unirea Basarabiei cu România, continuă să fie senator, dar blazonul său este ştirbit.

„Părintele hipismului românesc” continuă să fie alături de cai până în 1925. Se stinge la Buzău, la 70 de ani. Cu câteva zile înaintea plecării sale se născuse Ghiaur, pe care-l alinta, ca o premoniţie, „ultimul meu diamant”. La trei ani de la a sa moarte, M. Csillag, călare pe Ghiaur, câştigă Derby-ul. Peste blazonul tricolor al proprietarului, fusese fixată o eşarfă neagră…

Surse: „Realitatea Ilustrată”, Biblioteca Digitală BCU Cluj, „Cronologia Bucureştilor” – Gheorghe Parusi. Cu mulţumiri, domnului V.M. Martinescu

Comentarii (14)Adaugă comentariu

Alex One (15 comentarii)  •  6 iunie 2020, 11:54

Frumos articol si frumoasa viata pentru unii.

Urod (4 comentarii)  •  6 iunie 2020, 12:17

O lume pierdută pentru România și nu cred ca va mai reapărea vreodată, desi am auzit ca se fac încercări.... Și chiar dacă reapare, are nevoie de o 100 de ani ca să se dezvolte cât de cât... Nu este cel mai greu lucru sa construiești un hipodrom, cel mai greu este sa existe material genetic, crescători de cai, spectatori... Etc... Bineînțeles că la noi o sa apară prima data snobii și parveniții. Ca să-ți dai seama de ceea ce înseamnă acest sport, încearcă sa mergi la cursele de cai din Anglia, Franța... Ai sa realizezi ca este imposibil pentru noi sa fim măcar la 25-30 % din nivelul lor....

EMY (1 comentarii)  •  6 iunie 2020, 12:24

Alexandru Marghiloman, eminenta cenusie a Partidului Conservator, este probabil singurul politician roman care a intrat in politica BOGAT SI A IESIT SARAC. A preluat functia de primministru intr-o perioada grea a Romaniei cand Partidul National Liberal a simtit pericolul si i-a facut vant in fata lui Alexandru Marghiloman, dupa o "intelegere" intre cele doua partide. Merite incontestabile are la unirea Basarabiei si Bucovinei cu Romania. Vila Albatros (numele este dat de primul sau armasar campion) este acum centru cultural, funcional la parametri deosebiti, din Buzau si nu numai, unde in urma cu un an a fost omagiat Alexandru Marghiloman intr-un cadru deosebit in prezenta a doi academicieni si a mai multor personalitati universitare. Pios omagiu.

adi_stelistul (20 comentarii)  •  6 iunie 2020, 12:49

Foarte interesant. Legat de Marghiloman si "tradarea" lui, cred ca este unul dintre cele mai nedreptatite personaje istorice ale noastre. El n-a fost un tradator de tipul coloneilor Sturdza si Crainiceanu, de pilda. A coabitat cu inamicul si a fost filogerman, e drept, dar asa au fost si altii, ca Arghezi sau Slavici - ambii incarcerati pentru atitudinea lor din timpul razboiului (ironia la Slavici e ca el a facut puscarie si in Transilvania, acuzat de nationalism romanesc de unguri, si in Regat, pentru atitudine anti-romaneasca - asa se scrie uneori istoria). Revenind la Marghiloman, e unul dintre putinii caruia i s-a retinut in carca filogermanismul pana in zilele noastre. Trebuie spus insa ca el a fost un prim-ministru constitutional, ca a primit mandatul de la rege, nu l-a uzurpat in vreun fel. Ferdinand l-a dorit pe Marghiloman premier tocmai pentru atitudinea sa filogermana care, se spera, il va ajuta sa obtina un tratat de pace mai bland. Asa ca, la 2 zile dupa ce Rusia a incheiat pacea de la Brest-Litovsk si pe frontul rasaritean mai ramaseseram doar noi contra Austro-Ungariei, Germaniei, Turciei si Bulgariei, regele l-a numit pe Marghiloman prim-ministru cu unicul tel de a negocia pacea. Situatia lui a fost foarte ingrata. Si mai trebuie spus ceva important. Prezenta filo-germanilor care au tinut legatura pe toata durata ocupatiei cu trupele germane si comandantii lor ne-a ferit, probabil, de soarta sarbilor. Acestia au avut de suferit, lipsiti de prezenta si sprijinul intregii lor clase politice, mult mai greu in timpul ocupatiei: executii sumare in masa comandate mai ales de trupe austro-ungare sau chiar masacre, cum a fost cel de la Surdulica, orchestrat de trupele bulgare (dornice de revansa si la noi, dar "strunite" de aliatii lor mai puternici, germanii). Deci poate Marghiloman ar merita o soarta mai buna in memoria noastra nationala. Si nu doar pentru rolul lui in dezvoltarea hipismului, despre care vorbiti in articol.

Carol_K (1 comentarii)  •  6 iunie 2020, 13:28

Foarte interesant articolul, intra in istoria Bucurestiului, in cea a Romaniei. Pentru cei interesati am sa adaug faptul ca avea casa pe str. Mercur (actual Pictor Arthur Verona) chiar in locul in care trecea viitorul bd. Take Ionescu(actual Magheru) ocupand acel colt cu o cladire impozanta, un palat, cu trasura trasa la poarta principala. Proprietatea ajungea aproape de Pitar Mos, in adancime si se intindea pana la Blocul Ciclop al familiei Bragadiru. Acolo se afla o cladire la fel de impozanta cu o intrare in bulevard inalta, masiva, o arcada impresionanta, intr-un alb imaculat, decorata cu elemente in stil neoromanesc. Toate proprietatile au fost vandute dupa moartea sa, in 1925, societatii Cristea, un mare pasionat al automobilelor care a transformat-o intr-o mare expozitie (showroom, cum se spune azi) cu masini de epoca, cele mai vestite marci de lux. Ulterior acolo a functionat Garajul Niculescu, la cladirea dinspre Ciclop. Casa Marghiloman a fost demolata la inceputul anilor 30 pentru ca nu se incadra in aliniamentul celorlalte cladiri de pe Take ionescu iar in acel loc a fost ridicat Blocul ARO cunoscut mai degraba ca Blocul Patria, cel cu cinematograful la parter. Alta lume, alte timpuri.

Urod (4 comentarii)  •  6 iunie 2020, 15:15

@adi stelistul... Foarte interesant ce spui despre Marghiloman... Deși îmi place istoria nu am avut ocazia sa citesc despre el, dar am s-o fac. Dar blestemul acestui popor tocmai asta este, nu recunoaște meritele în mod corect a unor personaje din istorie ... Istoricii pe de-o parte care nu reflectă în mod corect dar și din faptul ca acest popor NU A AVUT ȘI NU ARE O SCARA A PRINCIPIILOR ȘI VALORILOR CORECTĂ....

Felix (1 comentarii)  •  6 iunie 2020, 18:54

Întrebare pentru bucureșteni, se mai bea marghilomană la Capșa? :)

Diip Parpl (1 comentarii)  •  6 iunie 2020, 20:46

Articol foarte bun!! Mult mai bun ca de obicei. Ceea ce arata, ca a traduce din spaniola e mult mai greu decat a transcrie din romana. Felicitari!!!

IRINA Vladuca/Marghiloman (1 comentarii)  •  7 iunie 2020, 7:18

Un articol bun!

Alex One (15 comentarii)  •  7 iunie 2020, 8:25

@Adi stelistul,ai dreptate, Marghiloman a ramas in amintirea romanilor doar ca inventator al "marghilomanului" cafea preparata cu coniac in loc de apa, si ca semnatar al pacii de la Buftea, din fericire nevalidata de Ferdinand zis Nando,care ne transforma in colonie germana nouazeci de ani( nu ca acum ar fii mult diferit desi n-am pierdut niciun razboi si nici n-am incheiat vreo pace).

Sebastian Leonida (1 comentarii)  •  7 iunie 2020, 10:02

Va mulțumesc domnule Oprișan pentru aceste articole frumoase despre sport istorie și fairplay și dacă puteți să le adunați Intr o carte ar fi extraordinar.Cu mare plăcere le as reciti pe toate.Cu stima și respect pentru dumneavoastră.

Ilie (1 comentarii)  •  10 iunie 2020, 10:24

Felicitari originalului autor al acestui splendid articol. Chiar nu auzisem de domnul Marchidan, nici nu stiam despre pasiunea lui pentru fluturi de colectie. Bravo, continuati!

Petru Dragomir (1 comentarii)  •  10 iunie 2020, 10:46

Felicitări că v-ați găndit să scrieți despre personaje din Romania. Vă urmarim cu toată atenția, articolele dumneavoastră ne alina dorul de tara. Pe curand, draga domnule Oprișan. P.D.

Filip (1 comentarii)  •  11 iunie 2020, 19:09

Sărmanul Marghiloman, câte a patimit din cauza simpatiei pentru englezi. Deosebit articol, mi-a placut cu adevărat. Cineva din familie susține că semănați cu Nilă din Moromeții lui Marin Preda, arătați la fel de bine si sunteți inteligent. Succes in continuarea acestor frumoase povești.

Comentează