Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
20 de ani şi-un inel

„Eram în vacanţă. În ziua aceea, soarele nu ieşise. Am zis să nu mai mergem la plajă, să vizităm cascadele. Petr făcea o poză, s-a dat puţin în spate, s-a dezechilibrat, a căzut cam 20 de metri. Era conştient, vorbea […]

...

Cele mai frumoase 31 de secunde

În toamna lui 1911, englezii au o flotă numeroasă în Mediterana, condusă de amiralul Sir Edmund S. Poe: „Exmouth”, „Duncan”, „Triumph”, „Swiftsure” ori contratorpilorul „Hussar”. Fiecare navă de război are propria echipă de fotbal, aşa că băieţii traşi la dană […]

...

Messi, „leprosul”

Antonio Enrique Dominguez are faţă de bunicuţ jovial. Pantaloni de trening de fâş sumecaţi pân’ aproape de buric, peste burtica în care a investit ani buni, mustăcioară á la Torrente, faimosul personaj al lui Santiago Segura, şi cheliuţa acoperită, uneori, […]

...

Bătrâne, asta-i şi finala ta!

Până la 70 de ani – pe care se pregătea să-i adune în curând – omul primise atâtea premii şi medalii încât putea susţine două etaje de muzeu. Dar parcă acesta de acum, din prima zi a lui februarie 1999, […]

...

Cerberul cu cinci Cupe ale Campionilor Europeni

Când marele Ricardo Zamora se retrăsese din poarta madrilenilor, el, Pepe Bañon, preluase cheile buturilor. Acu-l găsise cu niscaiva beteşug la un plămân. Trebuia să predea şi el armamentul. „Am găsit un copil bun, care să-mi ia locul. Garantez pentru […]

...

Băiatul din NBA cu inima mâncată

Trei ani ABA, alţi trei NBA. Baschetbalist bun, bătăuş, la fel. Când nu prindea echipa, John Brisker îşi fugărea antrenorul cu un pistol. ”Dacă eşti dur, ăştia numesc un loc de joacă după tine”, spunea. Păpat de Idi Amin, sinucis în Guyana ori vieţuitor prin Africa?

Permalink to Băiatul din NBA cu inima mâncată
sâmbătă, 2 mai 2020, 10:36

„Era băiat bun, jur, dar avea nebuniile sale! Calm, o oră. Apoi, când se enerva, ziceai că merge în vestiar, scoate pistolul şi te împuşcă”, rememorează colegii. Chiar aşa era! Tipul se prezenta cu un revolver în geanta de antrenament, zilnic. „Aici, în Detroit, dacă eşti dur, ai un loc de joacă inscripţionat cu numele tău”, declara el. Povestea lui John Brisker, jucător trecut prin NBA, pare incredibilă!

Viaţă a prins în Detroitul lui 1947, ceva mai încolo de zona pe care Eminem o va face celebră în „8 mile”. Dur a devenit din necesitate. Aşa era pe atunci. A mers la box, a suit fix pe ringul pe care se antrenase miticul Joe Louis. A băgat şi nişte fotbal american. Cu 1,95 m şi 110 kilograme a ajuns la cei de la trupa de baschet a Universităţii din Toledo. Ca să prindă echipa cânta la tubă. Apoi l-au expulzat pentru că bătuse toţi coechipierii!

A trecut la Pittsburgh Pippers/ Condors. Antrenorul, Tom Nissalke, a „uitat” să-l bage titular. L-a fugărit, ameninţându-l cu un pistol. În 1971, după pauză, un meci părea că nu mai începe. Brisker încuiase vestiarul şi se „apucase” de colegi, la rând. La un alt meci, tehnicianul advers, Al Bianchi, a cerut time-out pentru ca omologul său de la Pittsburgh, Jack McMachon, să poată să-şi scoată elevul de pe parchet! I-au pus bodyguard! Într-o seară, pe când acesta dormea, a simţit, sub bărbie, ceva rece. Era ţeava unui pistol. A plecat pe loc.

50 de puncte în All Star!
All Star ABA, în Greensboro. Copilu’ marchează, în prima seară, 50, în a doua 47 de puncte fără nicio liberă! Cei care evoluau urmau să primească 300 de dolari. La o secundă după fluierul final, John al nostru fugea pe scări, direct în faţa barosanului ABA, Jack Dolph. „Banii, acum! Banii!”. Omul n-a avut ce face, i-a numărat trei bucăţi de 100, scoase din portofel…

Prin decembrie 1971, l-a altoit pe adversarul de la Denver Rockets, Art Becker. Logic, eliminat. Fuge de la vestiare, intră pe teren să-l bată, iar, în timp ce băiatul se pregătea de „libere”. Poliţie, scandal ca la circ. La ultima strigare, tehnicianul advers scoate 500 de dolari şi spune: „Cine-l pune la podea pe nemernicul ăsta pleacă cu banii”. Lenny Chapell s-a oferit voluntar. K.O. în primele minute!

Trece în NBA! Nu prea mai are chef de baschet, e preocupat mai mult să-şi caute originile africane, deşi are cifre decente pentru o rezervă de la Seattle SuperSonics: 11,9 puncte şi patru recuperări pe meci. Se ceartă cu antrenorul Bill Russell şi, la 28 de ani, spune stop! Abia acum începe povestea!

Mercenar în trupele „fratelui” lui Ceauşescu
Prin 1978, Brisker îşi anunţă tovarăşa de viaţă că dă o fugă până-n Africa. Se înrolează ca mercenar în slujba dictatorului ugandez Idi Amin Dada. După care dispare! Da, dispare!

Varianta 1: prietenul lui Ceauşescu a aflat că americanul face parte din gaşca băieţilor cu lovitura de stat, l-a ucis şi i-a mâncat inima, aşa cum făcea cu toţi opozanţii.

Varianta 2: a ajuns în Guyana. În Seattle îl cunoscuse pe reverendul Jim Jones, liderul sectei „Templul Popoarelor”. Pe 18 noiembrie 1978, acesta ordonă cea mai mare sinucidere în masă. 913 oameni pier, printre care 276 de copilaşi. Brisker s-ar fi aflat printre ei.

Varianta 3: s-a ascuns în Africa, unde trăieşte şi astăzi. Cert e că în 1985, un tribunal din Washington îl declară decedat, după ce nu a mai dat niciun semn de viaţă şapte ani.

Charlie Williams, fostul său coleg de la Pittsburgh, este rugat să-l caracterizeze, în câteva cuvinte. „Dennis Rodman, Ron Artest, Rick Mahron, Bill Laimbeer. Îi cunoaşteţi pe ăştia? Da? Ştiţi că ei sunt unii dintre cei mai duri jucători din NBA, corect? Pe lângă Brisker, aceşti zmei erau surorile carităţii”…

* Surse: „Pittsburgh Tribune”, Sportsnet

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Reds Fan (76 comentarii)  •  2 mai 2020, 15:04

Un golan ! Nimic mai mult !

Marius (1 comentarii)  •  3 mai 2020, 13:25

Domnule Oprisan, va multumesc pentru aceast articol. Astfel am avut ocazia sa citesc si despre un personaj atipic. Astept in continuare aarticole de acest gen. O Duminica linistita!

Comentează