Cernobîl, 26 aprilie 1986. Acum 34 de ani!

300 km pătraţi interzişi oricărei activităţi umane. Un oraş cu 49.000 de oameni abandonat. 254 de morţi, 600.000 de oameni afectaţi de radiaţii

Ivanov. Vitali Ivanov. Născut în 1965. Şi-a pierdut tatăl la trei ani. „Fără el, luam bătaie de la toţi băieţii, zilnic. Aşa că a trebuit să mă protejez”.

S-a apucat de judo. În 1985 i-a cântat imnul URSS. Nici azi nu ştie cum atunci nu i-a sărit inima din piept, de emoţie. „Tovarăşe Ivanov, cu mîndrie vă declar Maestru al Sportului din Marea Uniune Sovietică”, a sunat textul şi… pac!, medalia pe piept.

Când a auzit alarma, şi-a dat seama că e ceva în neregulă. Era sportiv, bun de muncă, aşa că o săptămână a „arat”, singur, un kilometru pătrat. I-a ajutat pe oameni să se urce în autobuze, pe biciclete, în trenuri, să care ce-au găsit, la repezeală, prin case. Auzise doar că s-a petrecut ceva la reactor. Fusese numit „asistent evacuare”, nu avea vreme să se plângă de oboseală.

Apoi… Apoi a primit iarăşi medalii. De această dată pentru merite în afara tatamiului. Una la fiecare boală primită „cadou”: greaţă, dureri de cap, usturimi în gât, ameţeli. „N-ai nimic!”, a auzit la fiecare control, dar l-au pensionat la 21 de ani! Primele poze cu sala de sport în care se antrena le-a văzut în 1991, după şase ani. A închis ochii şi a plâns. Doamne, parcă pe acolo trecuse taifunul! N-a vrut să fie legumă şi, din 1994, antrenează nişte „pitici” la Doneţk. Îi schimbă sângele des, dar  el râde. „De fiecare dată sunt alt om, nu?”.

23 de ani fără apă în piscină
Tavitenko. Natalia Tavitenco. Era noapte. Asta îşi aminteşte. Avea 23 de ani. Era pofesoară de înot la bazinul din Pripiat. „Piscina olimpică”, aşa cum îi plăcea ei să o alinte. Făcuse sport de performanţă, avusese şansa de a angaja la „Azure”, ştrandul din centru, dar îi plăcuse să lucreze cu cei mici, să le arate cum se face un „fluture” şi cum se poate respira sub apă. În creierul nopţii a sunat telefonul. În aer se simţea ceva ciudat, ca un abur. Trei zile a tot ajutat la evacuare.

Cum i-au zis? A, da, îşi aduce aminte. „Lichidator”, dar cu sensul pozitiv. Copiii ei, vreo 100 la număr, plângeau, cu păpuşile în braţe. La patru luni după, a primit medalii şi strîngeri de mână. Plus seringi pentru injecţii, medicamente pentru durerile de cap, un fel de gel pentru iritaţiile de pe mâini… Când priveşte pozele cu ceea ce era Bazinul, plânge. Doamne, parcă pe aici a trecut taifunul!

Reactorul patru
Pe 26 aprilie 1986, la ora locala 01:23, reactorul numărul patru al Centralei Atomoelectrice de la Cernobîl, botezat după părintele comunismului, a explodat. Briuhanov, directorul, avea să trimita o telegramă scurtă, ce începea cu mesajul: „Lenin a crăpat!”. Asta era tot!

Cernobîl ’86, cel mai mare dezastru nuclear din istorie!

1. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane
2. Cei 45.000 de locuitori din Pripiat, oraşul aflat la doar 1,5 kilometri de centrala de la Cernobâl, au fost evacuati abia la 36 de ore de la producerea accidentului, în după-amiaza zilei de 27 aprilie 1986
3. Până în 5 mai, toţi cei care locuiau pe o rază de 30 km în jurul reactorului avariat au fost nevoiţi să-şi abandoneze casele, iar în decurs de 10 zile, în total 130.000 de persoane din 76 de localităţi au fost evacuate, iar teritoriul respectiv a fost declarat zonă de excludere.
4. Raportul Forului Cernobâl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică și Organizația Mondială a Sănătății, a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer
5. Actualul Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobâl, deoarece pâna la 70 % din precipitațiile radioactive au căzut pe teritoriul său, dar în total peste 5,5 milioane de persoane, ucraineni, belaruşi şi ruşi, au avut de suferit în urma catastrofei, iar o mare parte dintre ei locuiesc în continuare în zonele contaminate, conform autorităţilor ucrainene
6. A fost declarat cel mai mare dezastru nuclear din istorie, iar estimările sunt că la nivel mondial au murit aproape 1,5 milioane de oameni din cauza radiațiilor provocate de explozie.