Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
De ce nu l-au vrut turcii pe ”Mihai Viteazul”?

„Stavrule, tată, vreau să facem ceva ce nu s-a mai făcut până azi, pricepi? Aduni băieţii, le povesteşti ce şi cum, vă antrenaţi până cădeţi laţi! Înţeles?”. A vorbit Sergiu Nicolaescu. Ideea cu filmul „Mihai Viteazul” i se cocea în […]

...

Fotbalistul care a salvat Omenirea

„Dawn, nu prea mă simt bine! Capul îmi vâjâie şi pământul pare că se învârte cu mine!”. Atât a apucat să spună. Soţia, speriată, a dat telefon unui prieten. L-au dus la spital. Poliomielită. A mai trăit 12 zile din […]

...

Orbul care continuă să vadă fotbal

Vicente dispunea de fix 20 de primăveri când se dusese, colo jos, la baza stadionului „Mestalla”, să achite contribuţiunea şi să devină, cu acte în regulă, „socio”. Era fiu al urbei, din zona Cabanyal, dar Valencia îl atrăgea, din două […]

...

300.000.000 de discuri la Real în poartă

Toţi jurau că n-au pus mult pe limbă, dar unu’ nu putea construi o propoziţie coerentă prin care să explice ce căutau la spitalul „Eloy Gonzalo”. Julio Iglesias aduna 19 ani. Pe 22 septembrie 1962, prietenii îl chestionaseră de-o „citirică”. […]

...

„O bătaie metalică însemna o bătaie de inimă”

Marina Stanca stă, colo, pe patul de spital, c-o perfuzie-n braţ. Priveşte spre două florete. Strâmbe. „Uite, vezi, mi le-au adus doi dintre elevi. Lama e bună, doar garda trebuie schimbată. Le-au găsit printre nişte dărâmături, şi-au zis că o […]

...

„Dumneavoastră vă duelaţi cu domnul Mike Tyson?”

Cu 30 de ani în urmă, la Tokyo, se producea cea mai mare surpriză din istoria boxului, când "Iron" este culcat la podea de un băiat ce mânca pizza chiar pe ring. "Am încercat să slăbesc făcând sex cu nişte japoneze", s-a apărat marele campion

Permalink to „Dumneavoastră vă duelaţi cu domnul Mike Tyson?”
sâmbătă, 15 februarie 2020, 8:30

300 de pixuri şi de stilouri urmăriseră antrenamentul starului. Plecaseră. Acum, un singur jurnalist îl privea. „Îmi cer scuze, dumneavoastră vă duelaţi cu domnul Mike Tyson?”, auzise o întrebare. Se uitase în jos, văzuse un căpşor de asiatic. De acolo păreau că sosiseră vorbele.

Prima oară, crezuse că e vorba de băşcălie. Dar ăst mic – vietnamez, chinez, japonez, ce o fi fost el – părea extrem de serios. Da, lumea nu-l cunoştea pe James „Buster” Douglas, deşi meciul pentru titlul mondial bătea la uşă. Acesta era adevărul. Boxul însemna, atunci, doar „Iron Mike”.

Chiar aşa, cine era el?

Când intrase în casă şi se plânsese că nişte copii l-au bătut pe afară, mama îl pusese la podea, îi lipise al său genunchi pe piept şi urlase: „Să fie ultima dată! Dacă mai aud că te mai plângi, vom fi doi ăia de te vom lovi!”. Viaţa era grea. Tatăl, „Dinamită”, boxer toată viaţa. Un frate se ucisese, accidental, cu un pistol. Urcase, şi el, în ring.

1.300.000 $ vs 6.000.000. Cotă 42-1
La 30 de ani, pe 11 februarie 1990, la Tokyo, a lipit mănuşile de cele ale lui Tyson. Versiunea unificată a „greilor”. El, 1.300.000 de dolari, Mike, 6.000.000. N-avea nicio şansă. Niciun cazinou nu se băgase să-i dea cotă. Ba da, scuze, cei de la „The Mirage”. 42-1. Tyson sosise cu o camarilă, el, aproape singur. Mama, cea care-l călăuzise printre ani, decedase cu fix trei săptămâni înainte. „Nu voiam să mai boxez. Psihic, nu eram pregătit pentru nimic!”, îşi aduce aminte. În zilele de dinaintea bătăliei, oamenii ringului se împrietenesc cu salata. El comandase o pizza chiar între corzi. Îl alintaseră „Grăsuţul”.

„Mike Tyson a fost doborât la podea! Incredibil!”. Comentatorul HBO nu ştie ce să mai zică. E repriza a 10-a şi cel-care-nu-poate-fi-învins e numărat! Upercut de dreapta, trei directe şi… păsărele.

„Hai să nu ne mai ascundem, este cea mai mare surpriză din istoria boxului”, completează tovarăşul de microfon. Tipul care venise în Japonia cu 37-0, dintre care 33 KO, aude cum se rostogolesc numerele. „Am pierdut kilograme pentru acea luptă, dar le-am pierdut făcând sex cu nişte japoneze incredibile. Nu-mi aduc aminte să fi alergat nici măcar 100 de metri. Poate doar în pat„, povesteşte Tyson când e rugat să rememoreze despre Tokyo 1990.

Cus D’Amato, antrenorul său, decedase după doar 12 lupte. La fel şi managerul Jimmy Jacobs. Se despărţise, de curând, de soţie, Robin Givens. „Don King nu-mi dădea multe meciuri. În loc de patru pe an, aveam două. Timp berechet între ele pentru a face prostii”, mai spune „Iron”. Până să ajungă pe pământ nipon, gaşca sa îl scosese din toate barurile posibile, mult după miezul nopţii. Dar asta nu era o scuză. „Buster Douglas m-a făcut atunci. Punct!”. Surpriza era cu atât mai mare cu cât îl trimisese pe băiat la podea, prin repriza a 8-a. „Tyson Is Back!”, sloganul meciului, nu se adeverise.

Lamar, puiul de 11 ani al lui „Buster”, suie pe umerii tatălui, noul campion mondial.

A stat trei zile în comă
Ce a urmat e cunoscut. Douglas a continuat să se îngraşe. Holyfield i-a luat centura peste ceva vreme. „Mi-am bătut joc de tot. Dacă-l învingeam, îmi dădeau 100.000.000 pentru o revanşă cu Tyson”, recunoaşte. S-a apucat de băutură, l-au găsit cu diabet. Trei zile în comă. A revenit la viaţă în 1996, la primul duel dintre… Mike şi Evander. A încercat să mai urce în ring, dar şi-a dat seama că e prea greu. Şi prea târziu.

Azi, autorul celei mai mari surprize din istoria boxului, se odihneşte la ranch-ul său din Columbus, Ohio. Scrie cărţi de bucătăreală pentru diabetici. Are o pagină personală pe net, acolo unde le răspunde fanilor care-l felicită, de fiecare dată, pe 11 februarie…

* Sursa: Fox News

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Brizz (2 comentarii)  •  15 februarie 2020, 13:28

Bun venit in lumea sportului. Cam asa ar trebui sa fie articolele sportive si cam despre asta ar trebui sa se scrie pe GSP, Prosport, Sport.ro si altele. In schimb, o vedem pe marea "impresara" (ca sa nu ii spun cum ar trebui ca ma cenzurati) cum se dezbraca si are ea nus ce fel de bijuterii, pe "aia" a lui Icardi care si ea face cinste sportului sau orice alte cancan-uri lipsite de sens. Mai oameni buni, site-urile despre sport trebuie sa fie DESPRE SPORT SI ATAT.

Marius (1 comentarii)  •  15 februarie 2020, 14:21

Astept fiecare sambata si nu pt ca vine un nou week,ci pentru ca stiu ca ma voi delecta din nou cu un articol scris de CATALIN OPRISAN.In rest Gazeta Sprturilor ,desi o cumpar zilnic de 20 de ani,nu mai e ce a fost.Steaua,Dinamo,can-can-uri ,pagini intregi.In rest doar telegrame despre restul echipelor,foarte putin spatiu alocat celorlalte sporturi ,de echipa sau individuale.Pacat.Moare si gazetaria adevarata ,incet dat sigur.Din pacate!Cumpar ziarul zilnic dar mai mult din obisnuita ,de luni pana vineri.Sambata insa il cumpar stiind ca voi citi din nou ceva ce ma v-a incanta,la fel ca si povestile spuse de bunica ,demult.Felicitari lui Catalon Oprisan!

Comentează