Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
De ce nu l-au vrut turcii pe ”Mihai Viteazul”?

„Stavrule, tată, vreau să facem ceva ce nu s-a mai făcut până azi, pricepi? Aduni băieţii, le povesteşti ce şi cum, vă antrenaţi până cădeţi laţi! Înţeles?”. A vorbit Sergiu Nicolaescu. Ideea cu filmul „Mihai Viteazul” i se cocea în […]

...

Fotbalistul care a salvat Omenirea

„Dawn, nu prea mă simt bine! Capul îmi vâjâie şi pământul pare că se învârte cu mine!”. Atât a apucat să spună. Soţia, speriată, a dat telefon unui prieten. L-au dus la spital. Poliomielită. A mai trăit 12 zile din […]

...

Orbul care continuă să vadă fotbal

Vicente dispunea de fix 20 de primăveri când se dusese, colo jos, la baza stadionului „Mestalla”, să achite contribuţiunea şi să devină, cu acte în regulă, „socio”. Era fiu al urbei, din zona Cabanyal, dar Valencia îl atrăgea, din două […]

...

300.000.000 de discuri la Real în poartă

Toţi jurau că n-au pus mult pe limbă, dar unu’ nu putea construi o propoziţie coerentă prin care să explice ce căutau la spitalul „Eloy Gonzalo”. Julio Iglesias aduna 19 ani. Pe 22 septembrie 1962, prietenii îl chestionaseră de-o „citirică”. […]

...

„O bătaie metalică însemna o bătaie de inimă”

Marina Stanca stă, colo, pe patul de spital, c-o perfuzie-n braţ. Priveşte spre două florete. Strâmbe. „Uite, vezi, mi le-au adus doi dintre elevi. Lama e bună, doar garda trebuie schimbată. Le-au găsit printre nişte dărâmături, şi-au zis că o […]

...

Bertha, vrăjitoarea cu plăcuţe de frână

Într-o dimineaţă de 1888, doamna Benz, fără să spună cuiva, fără să ceară voie, s-a suit în atelaj şi a plecat în primul drum lung cu ”minunea”. Doar dumneaei şi cei doi băieţi. Întâia excursie, întâia staţie de carburanţi, întâile sisteme de stopare

Permalink to Bertha, vrăjitoarea cu plăcuţe de frână
sâmbătă, 1 februarie 2020, 9:43

Mama, o doamnă aşa, cam pe la un 40 de ani, i-a trezit cu noaptea în cap. „Mergem la bunica!”, le-a spus. Cu Eugen, băiatul de 15 ani, vorbise de cu seara, pe şestache. Era mai pişicher, mai apropiat de spiritul ei aventurier. Lui Richard, de 13 ani, nu i-a spus nimic, dar tânărul era musculos, „legat”, cu siguranţă urmau să aibă nevoie de serviciile sale.

Era destul de plăcut în acel 5 august 1888 când Bertha sui în atelaj. „La bunica” însemna că de acolo de unde stăteau ei, în Mannheim, trebuia să meargă până la Pforzheim, cale de 106 kilometri. Nu-i spuseseră domnului Karl, patriarhul familiei, nu obţinuseră ţidulă de la autorităţi!

Să facem niţeluşă lumină. Bertha nu avea ce vieţui în acea epocă. Era deşteaptă, băieţoasă, cu spirit antreprenorial, era „vie”. Cu doi ani înainte de a se lua cu Herr Benz, cu care se căsătorise în iulie 1872, pusese bazele unei firme ce trebăluia cu fier în construcţii.

Apoi, la noua afacere, cea cu…atelaje fără cai, sponsorizase prima minune din istorie, dată gata în decembrie 1885. Pentru că femeile măritate nu aveau voie să obţină patent, bărbatul primise, pe 29 ianuarie, anul următor, documentul cu numărul 37435: „automobil alimentat cu combustibil”. Testele se făceau local, se pornea şi se revenea în acelaşi loc. Distanţe scurte, drepte, alaiul fiind însoţit, întotdeauna, de o zarvă de mecanici.

Fără rezervor, combustibil cumpărat de la felceri
În dimineaţa aceea Bertha ştia exact ce face! Voia să demonstreze utilitatea invenţiei, să arate că poate fi folosită kilometri întregi, că drăcovenia e domolită de o femeie!

Aşa că a suit în „Motorwagen Model III”. Bijuteria nu poseda rezervor. S-a purces la drum cu 4,5 litri în carburator, toată „zestrea”. Povestea cu „vrăjitoarea” este perfect adevărată: pentru că o femeie şedea cocoţată pe capră, iar utilajul scotea fum, copilaşii s-au speriat, babele au scuipat în sân. A avut nevoie de ligroină, o benzină uşoară. De unde să o ia? A găsit la o farmacie, în Wiesloch, devenită, astfel, prima staţie de carburanţi din istorie!

A scos acul de la pălărie pentru a găuri un blocaj, şi-a tras, în văzul lumii, jartiera, spre a o folosi drept material izolant! Când bucăţile de lemn au cedat, a dat pe la un cizmar spre a le înveli cu piele, dând naştere, astfel, primelor plăcuţe de frână din lume! Pentru a răci sistemul, avea nevoie de apă, aşa că pe unde zărea o fântână, hop, sărea din „turism” şi se alimenta! La urcuş, motorul nu făcea faţă, aşa că Eugen şi al său Hercule, Richard, împingeau vârtos…

A dat telegramă că a ajuns cu bine!
Prin sate, lumea nu s-a îngrămădit să o ajute. A ajuns, pe înserat, la Pforzheim, un oraş vechi de 1.900 de ani. A telegrafiat, de acolo, soţului, povestindu-i despre al său succes. La Mannheim s-a întors, cu bine, peste câteva zile. A narat totul, a făcut sugestii: ce trebuie pentru o putere mai mare, problema frânelor, a carburantului. Da, deşi era devreme, a anunţat că cei din industria… auto nu pot trăi fără Drive Test…

Ceea ce a urmat, se ştie. Între 1886 şi 1893 s-au produs 25 de „Motorwagens”, varianta îmbunătăţită. Apoi, numele lui Benz…

Karl a plecat în aprilie 1929. „O singură persoană a rămas cu mine în barca mică a vieţii, una condamnată la naufragiu. Aceasta a fost soţia mea. Curajoasă şi hotărâtă, ea a ridicat noile pânze ale speranţei”. Dimpreună au avut cinci copii.

Doamna Bertha Benz, o pionieră, s-a stins la 95 de ani. În 2008, în onoarea sa, a apărut „Bertha Benz Memorial Route”, un drum de 194 de kilometri, ce pleacă din Mannheim, trece prin Heidelberg şi ajunge la Pforzheim. Adică excursia din 1888, dus-întors.

* Sursa: Robertson’s Book of Firsts

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Golombioschi Ilie (4 comentarii)  •  1 februarie 2020, 13:53

Frumos! O asa descriere face istoria vie.

Marius (1 comentarii)  •  2 februarie 2020, 9:46

Citesc cu plăcere materialele scrise și aștept sfârșitul de săptămână pentru a apărea altele. Însă acum am rămas derutat. Acest material l-am mai citit acum ceva timp, tot aici. Vor urma și altele reluate? Ar fi păcat...

Comentează