Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
„Dumneavoastră vă duelaţi cu domnul Mike Tyson?”

300 de pixuri şi de stilouri urmăriseră antrenamentul starului. Plecaseră. Acum, un singur jurnalist îl privea. „Îmi cer scuze, dumneavoastră vă duelaţi cu domnul Mike Tyson?”, auzise o întrebare. Se uitase în jos, văzuse un căpşor de asiatic. De acolo […]

...

Fără picioare, dar cu aripi

Fusese pe Jiu, o durere a trupelor noastre, la doar 18 ani. Participase la Ofensiva de la Nămoloasa, cu 700 de guri de tun şi 52 de avioane. La Mărăşeşti, din plutonul comandat de el, rămăseseră în viaţă doar şase […]

...

Bertha, vrăjitoarea cu plăcuţe de frână

Mama, o doamnă aşa, cam pe la un 40 de ani, i-a trezit cu noaptea în cap. „Mergem la bunica!”, le-a spus. Cu Eugen, băiatul de 15 ani, vorbise de cu seara, pe şestache. Era mai pişicher, mai apropiat de […]

...

Varză cu cârnat, chiflă, verdeaţă şi o sticlă

„Colbasiuc, tu vei fi prima rezervă!”, îi spuse antrenorul Alexandr Sevidov. Moldova Chişinău, trupa de peste Prut, avea meci pe „Lujniki”, contra celor de la Lokomotiv Moscova, în divizia de top a campionatului de fotbal al URSS. E 1959. Valeriu […]

...

Charmion, trapezista lui Edison

Regizorul, cu o pâlnie uriaşă plasată în faţa gurii, dă ultimele indicaţii. E cald de simţi cum al tău corp se dezintegrează. Nu e la prima filmare de acest gen. A debutat în 1894, când, în „Black Maria”, un studio […]

...

Bertha, vrăjitoarea cu plăcuţe de frână

Într-o dimineaţă de 1888, doamna Benz, fără să spună cuiva, fără să ceară voie, s-a suit în atelaj şi a plecat în primul drum lung cu ”minunea”. Doar dumneaei şi cei doi băieţi. Întâia excursie, întâia staţie de carburanţi, întâile sisteme de stopare

Permalink to Bertha, vrăjitoarea cu plăcuţe de frână
sâmbătă, 1 februarie 2020, 9:43

Mama, o doamnă aşa, cam pe la un 40 de ani, i-a trezit cu noaptea în cap. „Mergem la bunica!”, le-a spus. Cu Eugen, băiatul de 15 ani, vorbise de cu seara, pe şestache. Era mai pişicher, mai apropiat de spiritul ei aventurier. Lui Richard, de 13 ani, nu i-a spus nimic, dar tânărul era musculos, „legat”, cu siguranţă urmau să aibă nevoie de serviciile sale.

Era destul de plăcut în acel 5 august 1888 când Bertha sui în atelaj. „La bunica” însemna că de acolo de unde stăteau ei, în Mannheim, trebuia să meargă până la Pforzheim, cale de 106 kilometri. Nu-i spuseseră domnului Karl, patriarhul familiei, nu obţinuseră ţidulă de la autorităţi!

Să facem niţeluşă lumină. Bertha nu avea ce vieţui în acea epocă. Era deşteaptă, băieţoasă, cu spirit antreprenorial, era „vie”. Cu doi ani înainte de a se lua cu Herr Benz, cu care se căsătorise în iulie 1872, pusese bazele unei firme ce trebăluia cu fier în construcţii.

Apoi, la noua afacere, cea cu…atelaje fără cai, sponsorizase prima minune din istorie, dată gata în decembrie 1885. Pentru că femeile măritate nu aveau voie să obţină patent, bărbatul primise, pe 29 ianuarie, anul următor, documentul cu numărul 37435: „automobil alimentat cu combustibil”. Testele se făceau local, se pornea şi se revenea în acelaşi loc. Distanţe scurte, drepte, alaiul fiind însoţit, întotdeauna, de o zarvă de mecanici.

Fără rezervor, combustibil cumpărat de la felceri
În dimineaţa aceea Bertha ştia exact ce face! Voia să demonstreze utilitatea invenţiei, să arate că poate fi folosită kilometri întregi, că drăcovenia e domolită de o femeie!

Aşa că a suit în „Motorwagen Model III”. Bijuteria nu poseda rezervor. S-a purces la drum cu 4,5 litri în carburator, toată „zestrea”. Povestea cu „vrăjitoarea” este perfect adevărată: pentru că o femeie şedea cocoţată pe capră, iar utilajul scotea fum, copilaşii s-au speriat, babele au scuipat în sân. A avut nevoie de ligroină, o benzină uşoară. De unde să o ia? A găsit la o farmacie, în Wiesloch, devenită, astfel, prima staţie de carburanţi din istorie!

A scos acul de la pălărie pentru a găuri un blocaj, şi-a tras, în văzul lumii, jartiera, spre a o folosi drept material izolant! Când bucăţile de lemn au cedat, a dat pe la un cizmar spre a le înveli cu piele, dând naştere, astfel, primelor plăcuţe de frână din lume! Pentru a răci sistemul, avea nevoie de apă, aşa că pe unde zărea o fântână, hop, sărea din „turism” şi se alimenta! La urcuş, motorul nu făcea faţă, aşa că Eugen şi al său Hercule, Richard, împingeau vârtos…

A dat telegramă că a ajuns cu bine!
Prin sate, lumea nu s-a îngrămădit să o ajute. A ajuns, pe înserat, la Pforzheim, un oraş vechi de 1.900 de ani. A telegrafiat, de acolo, soţului, povestindu-i despre al său succes. La Mannheim s-a întors, cu bine, peste câteva zile. A narat totul, a făcut sugestii: ce trebuie pentru o putere mai mare, problema frânelor, a carburantului. Da, deşi era devreme, a anunţat că cei din industria… auto nu pot trăi fără Drive Test…

Ceea ce a urmat, se ştie. Între 1886 şi 1893 s-au produs 25 de „Motorwagens”, varianta îmbunătăţită. Apoi, numele lui Benz…

Karl a plecat în aprilie 1929. „O singură persoană a rămas cu mine în barca mică a vieţii, una condamnată la naufragiu. Aceasta a fost soţia mea. Curajoasă şi hotărâtă, ea a ridicat noile pânze ale speranţei”. Dimpreună au avut cinci copii.

Doamna Bertha Benz, o pionieră, s-a stins la 95 de ani. În 2008, în onoarea sa, a apărut „Bertha Benz Memorial Route”, un drum de 194 de kilometri, ce pleacă din Mannheim, trece prin Heidelberg şi ajunge la Pforzheim. Adică excursia din 1888, dus-întors.

* Sursa: Robertson’s Book of Firsts

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Golombioschi Ilie (4 comentarii)  •  1 februarie 2020, 13:53

Frumos! O asa descriere face istoria vie.

Marius (1 comentarii)  •  2 februarie 2020, 9:46

Citesc cu plăcere materialele scrise și aștept sfârșitul de săptămână pentru a apărea altele. Însă acum am rămas derutat. Acest material l-am mai citit acum ceva timp, tot aici. Vor urma și altele reluate? Ar fi păcat...

Comentează