Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
De ce nu l-au vrut turcii pe ”Mihai Viteazul”?

„Stavrule, tată, vreau să facem ceva ce nu s-a mai făcut până azi, pricepi? Aduni băieţii, le povesteşti ce şi cum, vă antrenaţi până cădeţi laţi! Înţeles?”. A vorbit Sergiu Nicolaescu. Ideea cu filmul „Mihai Viteazul” i se cocea în […]

...

Fotbalistul care a salvat Omenirea

„Dawn, nu prea mă simt bine! Capul îmi vâjâie şi pământul pare că se învârte cu mine!”. Atât a apucat să spună. Soţia, speriată, a dat telefon unui prieten. L-au dus la spital. Poliomielită. A mai trăit 12 zile din […]

...

Orbul care continuă să vadă fotbal

Vicente dispunea de fix 20 de primăveri când se dusese, colo jos, la baza stadionului „Mestalla”, să achite contribuţiunea şi să devină, cu acte în regulă, „socio”. Era fiu al urbei, din zona Cabanyal, dar Valencia îl atrăgea, din două […]

...

300.000.000 de discuri la Real în poartă

Toţi jurau că n-au pus mult pe limbă, dar unu’ nu putea construi o propoziţie coerentă prin care să explice ce căutau la spitalul „Eloy Gonzalo”. Julio Iglesias aduna 19 ani. Pe 22 septembrie 1962, prietenii îl chestionaseră de-o „citirică”. […]

...

„O bătaie metalică însemna o bătaie de inimă”

Marina Stanca stă, colo, pe patul de spital, c-o perfuzie-n braţ. Priveşte spre două florete. Strâmbe. „Uite, vezi, mi le-au adus doi dintre elevi. Lama e bună, doar garda trebuie schimbată. Le-au găsit printre nişte dărâmături, şi-au zis că o […]

...

Varză cu cârnat, chiflă, verdeaţă şi o sticlă

Ajuns la 90 de ani, Victor Butîlkin a făcut parte din trupa de peste Prut ce a reuşit un loc şase în campionatul URSS, cea mai bună clasare din istorie. Una plină de produse alimentare!

Permalink to Varză cu cârnat, chiflă, verdeaţă şi o sticlă
sâmbătă, 25 ianuarie 2020, 8:47

„Colbasiuc, tu vei fi prima rezervă!”, îi spuse antrenorul Alexandr Sevidov. Moldova Chişinău, trupa de peste Prut, avea meci pe „Lujniki”, contra celor de la Lokomotiv Moscova, în divizia de top a campionatului de fotbal al URSS.

E 1959. Valeriu urma să intre atunci când băieţii oboseau. „Băieţii” însemnau Kapusteanov, Zeleniaev, Butîlkin, Bulkin. „Kapusta” era „varză”, „zeleni”, „verdeaţă”, „butîlka”, „sticlă” iar „bulka”, „chiflă”. De pe banca de rezerve, Colbasiuc aude băşcălia spectatorilor atunci când crainicul rosteşte numele fotbaliştilor trupei moldave.

„Bă, ăştia au în echipă de toate, de la băutură la zacuscă. N-au venit însă cu carne!”. Dar problema e rezolvată, pentru că, după pauză, iese Liovkin şi intră Colbasiuc, spre bucuria sufletelor care dăduseră banii pe bilet, „kolbasa” desemnând „cârnatul”. „Gata, tată, echipa e în componenţă deplină”, se mai aude glasul chibiţilor.

Din „meniul” acesta bogat să ne oprim la Butîlkin. Victor se născuse pe 20 ianuarie 1930, la Moscova. Prinsese a obosi balonul la piticii de la Spartak. Nu se impusese la seniori, unde concurenţa era acerbă. Totuşi, prin 1952, legase 12 meciuri la echipa de tineret-rezerve a alb-roşiilor, în campionatul sovietelor. După o scurtă escală la Torpedo, ajunge la Burevestnik Chişinău, în 1956.

Pentru simplificare, actualul „Zimbru”, deşi denumirea reprezenta o pasăre, un petrel, o zburătoare de culoare albă, care trăieşte pe lângă apele mari şi se hrăneşte cu peşte. Cu un sezon înainte, moldovenii turaseră motoarele, câştigând una dintre seriile celei de-a doua divizii din URSS. Urmau nouă ani într-una dintre cele mai tari competiţii din lume. Ruşii deveneau, în 1956, laureaţi olimpici. Apoi, patru ani mai târziu, erau primii campioni europeni din istorie. În Suedia şi în Chile, la Mondiale, atingeau sferturile de finală.

Şapte puncte din 10 cu cei din Moscova!
Butîlkin, mijlocaş, se integra perfect. Chişinăuenii fac rost, în tur, de şapte puncte din 10, deşi pare incredibil, cu cei din Moscova. La finele primei părţi, se găseau pe locul 3, alături de Spartak şi de Torpedo. Victor evolua în toate cele 22 de partide, reuşea să şi înscrie, iar Burevestnik ocupa cel mai bun loc din istorie, poziţia a şasea în prima ligă din URSS. După un astfel de joc, câştigat, în deplasare, cu 4-1, aveau să fie primiţi cu flori, pâine şi sare. Dar moldovenii nu se opreau aici: la Spartachiada popoarelor din Uniunea Sovietică se cocoţau pe locul al 10-lea, cu echipa RSS Moldovenească.

Veneau meciurile cu Dinamo Oraşul Stalin, cu Energia – Steagul Roşu, cu Haşoti pe teren şi nea Silviu Ploeşteanu la timonă. Pe „Republican” veneau şi 25.000 de spectatori. Era un fotbal de calitate şi, deşi partidele erau amicale, nimeni nu păcălea jocul. „De la gazde i-am remarcat pe Ţinkler, Butîlkin şi Bahmutov”, declara antrenorul nostru.

Victor rămânea la Chişinău patru ani, cu 96 de partide disputate numai în campionatul URSS. Marca de patru ori şi prindea şi banderola de căpitan de echipă. Pentru că sovieticii i-au recunoscut meritele unui moscovit plecat în RSS Moldovenească, Butîlkin a primit titlul de „Maestru al sportului din URSS”, alături de alţi băieţi de la Moldova Chişinău, noua denumire a grupării.

În 1961, a revenit lângă Kremlin, după ce ajutase petrelul să obţină cel mai bun rezultat din istorie, clasarea pe locul al 6-lea, după nume grele precum Spartak, Dinamo Moscova, ŢSKA, Dinamo Kiev ori Torpedo, dar înaintea lui Dinamo Tbilisi, Zenit Leningrad ori Lokomotiv sau Şahtior Doneţk.

Acum câteva zile, „Sticlă” a adunat nouă decenii de viaţă. La mulţi ani!

* Surse: Federaţia Moldovenească de Fotbal, Andrei Prodan

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Eugen (3 comentarii)  •  25 ianuarie 2020, 11:30

Care-i treaba cu carnatul? Parca Butîlkin venea de la butîlka (sticla)! Ai facut-o Kapusta pe final... Dar, totusi, multumim de astfel de articole, in care nu trebuie sa aflam ce a mai zis El Ciobandante de Pipera sau pe unde si-a mai aratat prodanca (intentionat cu litera mica) freza de palmier, silicoanele etc.

Rata Vlademir (1 comentarii)  •  25 ianuarie 2020, 14:20

Pai, n-ai citit articolul? Carnatul e la Colbasiuc care a intrat in teren mai apoi...

Neica nimeni (1 comentarii)  •  25 ianuarie 2020, 15:33

" kalbasu" , în pronunție, este salam. Putina scoala inainte de a fi gazetar nu strica. Parerea mea

Sorin (1 comentarii)  •  25 ianuarie 2020, 15:52

...totusi carnati, saliami inseamna salam.

vasim (37 comentarii)  •  27 ianuarie 2020, 14:30

Frumos articol! Carcotasii sa stea acasa!

Comentează