Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Un bunic de 10. Olimpiade!

Ian Millar a bifat primele Jocuri în 1972. Călărie, sărituri peste obstacole. A făcut o pauză în 1980, la boicot, apoi a continuat până în 2012. Marian Drăgulescu are cinci. Canadianul se laudă cu 10 prezenţe sub cercuri

Permalink to Un bunic de 10. Olimpiade!
sâmbătă, 12 octombrie 2019, 11:09

Când a debutat la Jocurile Olimpice, cele de la München, din 1972, 121 de ţări îşi trimiseseră atleţii în oraşul din Germania Federală. Era coleg de Sat cu 7.133 de suflete şi urmau să concureze în 195 de probe. Când a terminat, la Londra, în 2012, 204 steaguri fluturau la ceremonia de deschidere, 10.768 de sportivi erau înscrişi, dându-se 302 „lupte”. Cam aşa s-ar rezuma povestea lui Ian Millar, singurul om de pe planetă cu 10 participări la Olimpiade. „Ar fi fost 11, dacă nu era boicotul din 1980”, spune.

Pe 1 mai, anul acesta, Ian Millar a organizat o mini-conferinţă de presă. A anunţat că se retrage din activitatea competiţională şi că se va dedica exclusiv antrenoratului. Împlinise 72 de ani: cu patru ani în urmă, cucerise o medalie de aur la Jocurile Pan-Americane, iar la şapte decenii de viaţă nu avusese adversar la campionatale canadiene!

Născut în 1947, în Halifax, Noua Scoţie, Canada, Ian a iubit caii încă de mic. L-a găsit pe „The Shoeman” şi împreună au mers la primele lor Jocuri Olimpice, cele din 1972. Avea 25 de ani. Nu s-a făcut de râs, a terminat cu echipa pe locul 6. Apoi 1976, la Montreal, cu „Count Down”, pe 5. Cu „Brother Sam” a cucerit prima medalie de aur, la Campionatele Mondiale. Ruşii se apucaseră să atace Afghanistanul, aşa că 65 de ţări au anunţat că boicotează ediţia din 1980, de la Moscova.

Deşi simţea că e anul său, Millar n-a disperat. Mai ales că atunci l-a aflat pe „Big Ben”, bidiviul alături de care avea să obţină cele mai mari satisfacţii, printre care 40 de Grand Prix-uri!!! O prietenie de 19 ani, cum numai în filme se poate vedea. A urmat 1984, cu un loc 4, iar în august 1987 a urcat pe prima treaptă a podiumului la Jocurile Pan-Americane, devenind al doilea canadian din istorie care face acest lucru. Dar oricât de mult lucrau, nu reuşeau performanţe notabile la Olimpiade! Bănişori civilizaţi, peste 3,5 milioane de dolari numai la „Spruce Meadows” în Calgary, însă fără recunoaştere prea mare sub cele cinci cercuri.

A spart gheaţa în 2008, la 61 de ani!!!
Anii treceau. 2000, pe „Dorincord”, abia al nouălea. Şi a venit Beijingul. A stat de vorbă, ca de fiecare dată, cu „In Style”. La individual, al 22-lea, dar la echipe, pe 18 august, a ajuns pe primul loc. N-a avut nicio greşeală, nicio penalizare. Din păcate, trupa celor din Statele Unite a fost mai bună, dar s-a mulţumit şi cu argintul. La 61 de ani, era întâia sa medalie olimpică. I-a dedicat-o memoriei lui Lynn, soţia sa, decedată în urma unui cancer, cu cinci luni înainte.

A mai mers şi la Londra, la cea de-a zecea Olimpiadă. I-a depăşit pe Hubert Raudaschl şi Afanasijs Kuzmins, cu nouă prezenţe la bord. În 2014, a mai făcut rost de 1,5 milioane de dolari din concursuri. Nu se simţea bătrân, dar dorea să se retragă la a sa fermă, „Millar Brooke”, o adevărată şcoală de echitaţie, aşa că pe 1 mai 2019 a făcut anunţul. La întâlnirea cu presa, a fost întrebat dacă regretă ceva din a sa carieră. A răspuns, direct: „Da, faptul că partenerul meu nu a primit o medalie olimpică”. „Partenerul” era calul „Big Ben”, stins în 1999. „Dixson”, cu care cucerise ultimii lauri, era nepot de-al său…

Opt preşedinţi americani schimbaţi!
Înainte de a-şi lua rămas bun, a mai mers la o emisiune, la un post canadian. „Ce înseamnă aceşti 40 de ani şi aceste 10 participări la Jocurile Olimpice ?”. „Am văzut că longevitatea se măsoară în preşedinţi americani. De când am făcut prima săritură, în 1972, până la ultima, în 2012, i-am avut pe Nixon, Ford, Jimmy Carter, Ronald Reagan, doi Bush, Bill Clinton şi Obama. Suficient, nu?”.

Apoi s-a retras la fermă, alături de copii şi nepoţi, toţi antrenori de călărie. „Vreau să pregătim o echipă ecvestră puternică pentru Canada”, a spus.

* Sursa: Ontario Sports Hall of Fame

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Pistometrul (1 comentarii)  •  12 octombrie 2019, 11:57

"Când a debutat la Jocurile Olimpice, cele de la München, din 1972, 121 de ţări îşi trimiseseră atleţii în oraşul din Germania Federală" Se zice "sportivii", mă tată, nu atleții. Nu mai tradu cu Goagăl Translate, că faci buba. Ai auzit de "false friends", sper?!?

marian0904 (75 comentarii)  •  12 octombrie 2019, 16:48

Un Adevarat Olimpic. Poate a facut si o poza cu Lia Manoliu, ceva mai norocoasa decat el la medalii. Bravo!

Adi (2 comentarii)  •  13 octombrie 2019, 18:11

Interesantă povestea ! Emoționantă. Felicitsri !

Alexandru Popa (2 comentarii)  •  14 octombrie 2019, 14:19

@Pistometrul... În percepția clasică a Jocurilor Olimpice, sportivii care participă așa sunt văzuți și numiți: ATLEȚI. Chiar dacă în epoca modernă atleți sunt considerați sportivii care participă la competițiile de atletism...

Alexandru Popa (2 comentarii)  •  14 octombrie 2019, 14:24

@Pistometrul... În percepția clasică a Jocurilor Olimpice, așa sunt văzuți și chiar numiți sportivii care participă la cea mai mare întrecere sportivă: ATLEȚI. Asta chiar dacă, în epoca modernă, atleți sunt considerați cei care participă la competițiile de atletism...

Comentează