The Tennis Girl – ”Da, am jucat bine pe fund!”

În 1976, fotograful Martin Elliott îşi roagă prietena, pe Fiona Butler, să-i pozeze în faţa unui fileu, puţin mai îndrăzneţ. Poza e trasă în septembrie, la amurg. Devine una dintre imaginile-simbol ale sportului

„Fio, am o idee cu care spargem tiparele! Doar să vrei tu să-mi pozezi. Ceva tare, legat de tenis!”. „Păi, ai tot ce-ţi trebuie?”. „Dacă spui da, rezolv problemele în maximum o zi!”.

Textul cu care se naşte una dintre cele mai tari imagini din istoria sportului: „The Tennis Girl”.

Martin Elliott are 30 de ani. Fotograf cu mână bună, dar care până acum n-a explodat. „Fio” e Fiona Butler, a sa prietenă, ceva mai tinerică, 18 ani, studentă la Arte Frumoase. Dezvoltată armonios, ’năltuţă. Bate la uşa prietenei sale, Carol Knotts. „Jucam tenis la Stourbridge, un club din localitate. Aveam o rochiţă de la «Simplicity Pattern», căreia îi pusesem o danteluţă. I-am împrumutat-o Fionei, mi-a zis că Martin vrea să facă o nebunie. I-am dat-o, dimpreună cu racheta mea. Am rugat-o doar să n-o păteze”. Modelul nu le avea cu sportul la fileu, aşa că l-a rugat pe tatăl său să-i cedeze pantofii de tenis. „Chiar dacă-s mai mari olecuţă, sunt buni, nu alerg cu ei”. Pantofii şi o şapcă. Plus mingile roase de câinele familiei. Bătrânii s-au uitat ciudat, dar n-au zis nimic.

Martin a mers la Edgbaston Lawn Tennis Club din Birmingham, unde avea un tovarăş. „Închirierea” unui teren l-a costat 11 sticle de bere. Toţi banii din buzunar.

Un singur film, un poster de 2.000.000
„Îmi aduc aminte. Vara lui 1976 fusese caniculară. Am aşteptat luna septembrie. O după-amiază perfectă, cu lumină ca la carte”. A aranjat aparatul, fără prea multă pregătire. Pac, pac, pac! A tras un film, un singur film. „Da, ştiu, fotografii din ziua de azi ar muri de râs, dar jur că au ieşit numai 31 de poziţii, atât”, spunea Elliott în 2008.

Imaginea probabil că o cunoaşteţi. Tenismena, cu faţa la fileu şi spatele spre obiectiv, saltă rochiţa cu dantelă. Nu poartă nimic pe sub. Soare ca la carte, trei mingi ponosite, dar parcă cine se uită la astfel de detalii?

Elliott vinde poza celor de la „Athena”, pentru 250.000 de lire sterline. De fapt, e pezevenchi, nu cedează chiar toate drepturile. 1977 e „Silver Jubilee”, iar Virginia Wade câştigă Wimbledonul. Perfect! „The Tennis Girl” apare în calendar, apare într-un poster de două lire bucata. Se vinde în două milioane de exemplare. 2.000.000!!! Devine o imagine ce face înconjurul lumii, exact aşa cum îşi dorise Elliott. „Athena” dispare în 1995, dar fotografia „aleargă”, în continuare, pe „Amazon” ori „King and McGaw”.

Fiona şi Martin se despart peste trei ani, în 1979. Fiecare pe cărarea lui. Elliott află, în 1999, că are cancer. Reuşeşte să se dueleze cu el până pe 22 martie 2010, când este învins…

O cutie de bomboane contra a 17.000 de lire sterline
Carol Knotts, un avocat cunoscut şi respectat, păstrează rochiţa şi racheta ani de zile. „N-am cerut nimic de la Fiona, atunci. Mi-a mulţumit cu o cutie mare de bomboane”, avea să spună. Îmbrăcămintea este vândută, la licitaţie, contra a 15.000 de lire sterline. Racheta ajunge la 1.780.

Butler devine „Doamna Walker”. Mamă a trei copii. „Unul dintre ei, cel mai mare, masterand, m-a întrebat dacă poate pune posterul la facultate, pe peretele camerei. De ce nu? Nu mi-a fost niciodată ruşine cu aşa ceva. N-am fost plătită, eram studentă la Arte, i-am pozat omului pe care-l iubeam”, spune Fiona.

„Vremea trecuse. Mergeam la petreceri, alături de soţul meu. Mă priveau din cap până în picioare, mă întrebau dacă eu sunt tipa din poster, apoi tot ei răspundeau că n-am cum să apar acolo. Îi lăsam în pace”. O singură dată recunoaşte că a sărit fileul. „În Worcestershire, la un party. Posterul meu se găsea pe un perete al salonului, când o doamnă a început să mă înţepe. La început, n-am zis nimic. Apoi, deşi nu ştiu multe despre tenis, am ţipat: «Da, eu sunt! Nu-i aşa că am jucat bine pe fund?». Nu ştiu dacă m-am înroşit sau nu, dar îmi aduc aminte că soţul meu s-a îndepărtat, uşurel”…

* Sursa: Express