Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Baştan sub cupola de mătase

Se ridicaseră, pe la 9:45, de la Baza Aeriană Otopeni, cu un „AN-24 T. Echipaj bun, şcolit. Colonelul Mihai Iacob era la manşă, inginer de bord „Bejănică”, Florin Bejan. Jos, la sol, Gigi Alexa dirija totul. 11 luni trebăluiseră. 11 […]

...

The Tennis Girl – ”Da, am jucat bine pe fund!”

„Fio, am o idee cu care spargem tiparele! Doar să vrei tu să-mi pozezi. Ceva tare, legat de tenis!”. „Păi, ai tot ce-ţi trebuie?”. „Dacă spui da, rezolv problemele în maximum o zi!”. Textul cu care se naşte una dintre […]

...

500 de ani de când Pământul este mai mare

Don Fernão era o combinaţie letală: isteţ şi pezevenchi în acelaşi timp. Aventurier, plecase, de mic, pe ape. Luptase în Bătălia de la Diu, din 1509, făcuse comerţ cu mauri, se alesese cu o rană, în spatele genunchiului, în Maroc, […]

...

Zburătorul

Închide, regulamentar, uşa, bate tocurile, salută. „Şerbănescule, tată, ai bagajele făcute? Institutul Naţional de Educaţie Fizică scrie pe tine, la ce performanţe ai!”. Colonelul moaie degetul în gură, patrulează cu el peste zecile de foi. „Uite: acum un an ai […]

...

Şi zeul n-a mai trecut peste capetele noastre

Se îmbată, la Capşa, rupe, intenţionat, elicea şi se face nevăzut, spre „desamăgirea” celor 40.000 de spectatori! Înăuntru, la „Casa Capşa”, fumu-i gros de-l tai cu un joagăr. Trei cuvinte-s rostite în română, alte trei pe limba lui Voltaire. Bucureştiul […]

...

Zburătorul

590 de misiuni la inamic, 235 de lupte aeriene, între 52 şi 60 de avioane doborâte. Schiorul devenit As. Povestea lui Alexandru Şerbănescu, "Alecu", omul care a dat beţele pe elice pentru a apăra ţara

Permalink to Zburătorul
sâmbătă, 3 august 2019, 10:09

Închide, regulamentar, uşa, bate tocurile, salută. „Şerbănescule, tată, ai bagajele făcute? Institutul Naţional de Educaţie Fizică scrie pe tine, la ce performanţe ai!”. Colonelul moaie degetul în gură, patrulează cu el peste zecile de foi.

„Uite: acum un an ai primit comanda unui pluton alpin, pentru că erai cel mai bun schior din zonă. Aşaaa… Locul doi la coborâre, cel mai tare la aruncarea grenadei. Buunn. Munţii Cindrel, ofiţer de elită. Cu câteva luni în urmă, medalie de aur la naţionalele de schi, apoi aplicaţie de excepţie în Apuseni. Fiule, Bucureştiul te aşteaptă!”. Pentru o secundă, se gândeşte să salute, să se întoarcă şi să plece. „Domnule colonel, permiteţi să vorbesc liber? Iubesc aerul, avioanele, vreau, acolo, sus. Schiurile îmi sunt prietene, dar doresc aripi!”. E vara lui 1938, eroul nostru are 26 de ani şi tocmai ce a pornit la drum legenda unuia dintre cei mai mari piloţi ai aviaţiei de vânătoare române: Alexandru Şerbănescu. „Asul”.

Termină Şcoala de Observatori Aerieni, dar nu asta-i cere inima. Trage de el, „înghite” cursuri teoretice de zbor, obţine brevetul de pilot de război pe apartele IAR. Pe 22 iunie 1941 România intră în Al Doilea Război Mondial. E pus să survoleze litoralul, în misiuni de alarmare. Nu-i de el. Face un pas în faţă, cere să plece direct pe front. Omul musteşte de patriotism. Unul adevărat. E fin, delicat. Mustaţă á la Clark Gable, ţinută impecabilă. Germanii, camarazi de elice, îl invidiază.

„Voi lupta doar în ţinutele Forţelor Aeriene Regale Române!”
În martie 1943, fraţii vor să-i îmbrace pe toţi piloţii noştri în uniforme de-ale lor. Se opune categoric. Ţipă: „Voi lupta doar în ţinutele Forţelor Aeriene Regale Române!”. Prinde loc în Grupul 9 Vânătoare, condus de lt. comandor Gheorghe Borcescu. Misiunea? Protejarea teritoriului naţional. Trece în Grupul 7. Pleacă la Stalingrad. Doboară avioane ruseşti. Dar sovieticii nu-s uşor de bătut.

Sparg frontul şi încercuiesc aerodromul Karpovka. Vin cu multe tancuri. „Alecu” e peste tot. Are o idee genială: „suie” cozile avioanelor pe butoaie de benzină, pentru a putea trage, la nevoie, de la sol. Aşteaptă, aşa, o noapte întreagă. Dimineaţa, dă ordin ca toţi să arunce staţiile radio. Suie, acolo, în locul lor, mecanicii şi aşa reuşesc să fugă. Pe tot frontul începe a se vorbi despre „Evadarea din iadul de la Karpovka”.

Mai doboară patru avioane, apoi, alte şase. Şerbănescu este avansat căpitan la „excepţional”. E trimis la Dniepropetrovsk. Regele Mihai I, personal, îl felicită. Ajunge la Mariupol. Pe 20 august 1943 este rănit, rămânând cu o cicatrice. Primeşte Ordinul Miheai Viteazul, clasa a III-a. Are 27 de victorii omologate. Avionul său este lovit. Refuză să sară cu paraşuta, pentru a nu fi făcut prizonier. Prelungeşte căderea până în faţa Diviziei 4 Vânători de Munte.

14 contra 450. 12 contra 800
Îşi adună subordonaţii. Le cere să protejeze avioanele de asalt. „Pot să cadă toţi vânătorii din însoţire, dar să nu se piardă niciun avion însoţit”…

Însă Aliaţii nu stau cu motoarele neturate. Încep bombardamentele asupra obiectivelor strategice şi economice româneşti. Şerbănescu are 14 avioane când 450 de bombardiere se năpustesc asupra ţării. E chemat la Bucureşti, unde i se recomandă, voalat, să evite lupta. Spune că se va urca, singur, la manşă: „Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi de puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiească… Nu se va putea spune că în România nu a ieşit niciun român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia”, e auzit.

Pe 18 august 1944, 800 de avioane acoperă cerul. Sunt americane. Alecu urcă doar 12. Atât mai are. E şi marele „Bâzu” Cantacuzino cu el. Şi Dobran, şi Darjan. E lovit de un „Mustang”, superior, acolo, sus, la peste 8.000 de metri. Cade la Ruşavăţ-Vipereşti, în Valea Buzăului, în Subcarpaţii de Curbură.

E înmormântat, pe 22 august 1944, la Cimitirul Militar Ghencea. Peste o zi, adversarii săi ne devin prieteni.

* Sursa: Fundaţia Şerbănescu

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Tibisor (72 comentarii)  •  3 august 2019, 10:22

Mda ... asta e din seria intamplarilor fara rost ...

bernard miclescu (1 comentarii)  •  3 august 2019, 12:10

incantat sa vad un astfel de articol care aminteste de unul din marii asi ai aviatiei romane si mondiale. Aricolul are rostul de reimprospatare a memoriei, poate poate or mai fi Oameni in devenire care sa invete din exemplul inaintasilor, care sa incerce sa fie la fel de responsabili si de demni precum a fost Alexandru Serbanescu.

alex (5 comentarii)  •  3 august 2019, 15:12

Da, rock-ul progresiv de azi nu prea mai poate fi despartit de metal. Este deja metal-progresiv( Dream Theater). Opeth, dar mai ales Spock's Beard si Porcupine Tree se apropie mai mult de "progresivul" anilor 70, mult mai melodic, mai atmosferic, mai profund si sofisticat, bazat pe claviaturi. Evident, nu se va mai putea egala niciodata din punct de vedere al valorii si creativitatii, muzica dintre anii 1967-1975, nu vor mai fi un King Crimson (probabil cea mai mare trupa din istoria rock-ului), nici o Mahavishnu Orchestra, Weather Report, ***, Genesis (cu Peter Gabriel), Yes (cu Wakeman), Pink Floyd (pana la "The Wall"), Gentle Giant, Jethro Tull, Camel, Focus, Zappa, Rush, sau Soft Machine...(sic transit gloria mundi!)...dar si muzica actuala ofera surprize si satisfactii artistice prin genuri ca "progressive-metal", simphonic-metal", "gothic-metal", sau "avangarde-metal". Are si metalul farmecul său, nu trebuie sa generalizam ca e doar "zgomot si furie" (vorba lui Faulkner). Trash, death, black, grindcore, noisecore, sau djent, inseamna tot rock (chiar daca multi spun ca metalul s-a despartit de vreo 30 de ani de rock). Si gandind la această fenomenal de complexa muzica (adica rock-ul) sunt sigur ca peste 1000 de ani, cand locuitorii Terrei vor vorbi despre marii artisti de rock ai secolului al XX-lea vor exclama admirativ: "Ei au dainuit"(si asta tot o vorba a genialului Wiliam Faulkner, probabil, cel mai mare romancier modern) .

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

a dica (1 comentarii)  •  3 august 2019, 17:53

@ Tibisor & alex. Saraci... Daca nu va intereseaza, macar aveti bun-simt si dati pagina. Vedeti ca apare Top Gun 2. Acolo baga si muzica... In rest, ramaneti cu ale voastre.

alex (5 comentarii)  •  3 august 2019, 21:25

Aericolul dumitale e interesant, ca de obicei. Constat cu uimire ca un comentariu al meu trimis domnului Geambasu acum o saptamana, apare aici! La el nu a aparut! In plus vad ca numele faimoasei trupe *** (Emerson, *** and Palmer) a fost cenzurat de operator. Incredibil, cata ignoranta! In ce tara traim?!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Gogu (3 comentarii)  •  3 august 2019, 22:28

Voi acestia, ati stat vreodata fata in fata cu veteran de razboi? Macar acest Erou a scapat de umilinta de care au avut parte fostii sai camarazi dupa razboi din partea sovieticilor cu largul sprijin al comunistilor romani. Sunt disperat sa vad cum dispar din memoia colectiva, acoperite de mocirla zilelor noastre, personalitatile marcante ale tarii noastre. Si orice articol de genul acesta indiferent de publicatie este binevenit.

roberto (1 comentarii)  •  9 august 2019, 11:23

si bietu Bazu Cantacuziono a avut o soarta...

Comentează