Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
The Tennis Girl – ”Da, am jucat bine pe fund!”

„Fio, am o idee cu care spargem tiparele! Doar să vrei tu să-mi pozezi. Ceva tare, legat de tenis!”. „Păi, ai tot ce-ţi trebuie?”. „Dacă spui da, rezolv problemele în maximum o zi!”. Textul cu care se naşte una dintre […]

...

500 de ani de când Pământul este mai mare

Don Fernão era o combinaţie letală: isteţ şi pezevenchi în acelaşi timp. Aventurier, plecase, de mic, pe ape. Luptase în Bătălia de la Diu, din 1509, făcuse comerţ cu mauri, se alesese cu o rană, în spatele genunchiului, în Maroc, […]

...

Zburătorul

Închide, regulamentar, uşa, bate tocurile, salută. „Şerbănescule, tată, ai bagajele făcute? Institutul Naţional de Educaţie Fizică scrie pe tine, la ce performanţe ai!”. Colonelul moaie degetul în gură, patrulează cu el peste zecile de foi. „Uite: acum un an ai […]

...

Şi zeul n-a mai trecut peste capetele noastre

Se îmbată, la Capşa, rupe, intenţionat, elicea şi se face nevăzut, spre „desamăgirea” celor 40.000 de spectatori! Înăuntru, la „Casa Capşa”, fumu-i gros de-l tai cu un joagăr. Trei cuvinte-s rostite în română, alte trei pe limba lui Voltaire. Bucureştiul […]

...

Coşarul din primul Tur

„Delatrre, fratele meu, notează: 19 litri de cicolată caldă, şapte de ceai tare, puternic, opt ouă prăjite, faci un mix de cafea şi şampanie cum ştii tu cel mai bine, te asiguri de cele 45 de cotlete, cinci litri de […]

...

Fața iubită doar de puc

Terry Sawchuk, unul dintre cei mai mari portari de hochei, apăra fără cască. 400 de lovituri primite, zeci de accidentări, sute de trofee, 21 de ani pe gheaţă. Plus cea mai stupidă moarte din Univers

Permalink to Fața iubită doar de puc
sâmbătă, 6 iulie 2019, 9:39

În viaţa de zi cu zi, e om de presă. În timpul liber, prietenă cu pacientul pe care-l vizitează. N-a venit acolo, la „New York Hospital Manhattan”, pentru a smulge răspunsuri, ci spre a aduce banane şi câteva reviste în acel miez de mai, 1970. Terry n-arată bine deloc. De fapt, te sperie. „Atât de palid, că aproape toate cicatricile de pe chip i s-au estompat”, spune Shirley Fischler. Operaţii la ficatul paradit. N-o mai duce mult. Pe 2 iunie 1970, Terrance Gordon Sawchuk, unul dintre cei mai mari jucători de hochei din toate timpurile, e condus pe ultimul drum, la „Mount Hope Cemetery” din Pontiac, Michigan. Un tip ciudat, o carieră uriaşă, o moarte prostească.

Terry a avut, la a sa viaţă, două liste lungi. Prima, cea a accidentărilor. A doua, cea a trofeelor. La 20 de ani era în poarta celor de la Detroit Red Wings. Apoi Toronto, Boston, Los Angeles şi New York. 21 de sezoane pe gheaţă. Cot dislocat în timp ce juca rugby. N-a zis nimănui, nu s-a tratat. A rămas cu mâna dreaptă mai scurtă, cu capacitate de funcţionare de 70 la sută, cu dureri teribile. Apendice inflamat, plămân în piuneze, picioare rupte şi probleme, mari, la coloana vertebrală, ce-i permiteau să doarmă, noaptea, doar două-trei ore!!! Schimbăm macazul: 447 de victorii în NHL, 103 dintre ele fără gol primit, zeci de recorduri, 11 All-Star Game, patru trofee „Vezina”, patru „Stanley Cup”, membru al Hochey Hall of Fame, direct, fără perioada de „aprobare” de trei ani, inclus în cei mai buni hocheişti din istoria NHL.

Suflet rece, de gheaţă

Prin 1953 s-a luat cu Patricia Ann Bowman Morey, cu care avea şapte copii. O bătea crunt, beţiv, relaţii extraconjugale. Femeia s-a săturat şi, după ani de zile de chin, a plecat de acasă în 1969…

Pe vremea aceea, portarii nu purtau cască de protecţie. Auzeau din tribună „Nu poţi prinde nici măcar o minge dintr-aia mare, de baschet”, scoteau… faţa la înaintare şi apărau! 400 de lovituri pe chip a primit! Patru sute de pucuri ori crose i-au brăzdat faţa. Peste ani, un specialist în machiaj şi un medic i-au „reconstruit” imaginea. Să fie clar, totul e o simulare, dar aşa ar fi arătat Terry Sawchuk dacă ar fi fost cusut la fiecare „brăzdare”. Cei care i-au stat aproape nu-şi aduc aminte să se fi plâns vreodată în cele două decenii petrecute pe gheaţă. Ajungea la chirurg doar dacă se lăsa cu sânge ori era dus cu forţa de către coechipieri. Atât! În rest, taciturn aşa cum era, spunea doar „Faţa la joc!”, lovea crosa de poartă de trei ori şi pornea la treabă.

Bătaie cu colegul de cameră pentru o factură!

La finele lui 1969-1970 era depresiv. Se mutase cu colegul său de la Rangers, Ron Stewart, cu chirie, în Long Island, New York. Într-o zi, când au văzut factura la telefon, s-au luat la harţă, care cum a vorbit mai mult. Ambii beţi. Sudălmi, îmbrânceli. Sawchuk a căzut cu zona ficatului exact peste genunchiul colegului, care avea piciorul flexat la 90 de grade. A ajuns la spital, în stare gravă. I-au extirpat vezica, au vrut să-i oprească sângerarea. N-au putut. A intrat în a doua operaţie. Degeaba. A apucat să mai spună ofiţerilor de poliţie că-şi asumă responsabilitatea pentru cele petrecute, iar lui Fischler că a fost „un accident stupid”. Apoi s-a stins, la 40 de ani şi jumătate. Unul dintre cei mai tari portari de hochei din istorie, omul care apărase fără cască, a pierit după o îmbrânceală între matoli. Recordurile sale aveau să fie doborâte târziu, iar dacă ne raportăm la era „Original Six” rămânea, pe veci, goalkeeperul cu cele mai multe victorii şi cela mai „curate” porţi.

Acum, când materialul e gătat, te gândeşti la titlul. Ar merge „Frankenstein din poartă”? ori „400 de lovituri în figură”? Sau „Omul fără masca de fier”? Nu, sunt modeste, te recunoşti învins. Mergi în „Time”, la Ben Cosgrove, şi-l rogi să ţi-l împrumute pe al său: „O faţă pe care numai pucul de hochei o putea iubi”.

Surse: Time, thehockeywriters


O „reconstruire” a feţei lui Terry, după ce 400 de pucuri ori crose i-au lovit chipul


A apărat, aproape întreaga carieră, fără cască. Abia pe final a fost de acord să poarte o mască, dar, pentru că aceasta-l încurca, o ţinea mai mult deasupra capului

Comentarii (1)Adaugă comentariu

Dimsa Ozghiun (1 comentarii)  •  6 iulie 2019, 12:12

Mulțumim, maestre! Ca de obicei , ești magnific! Printre ultimii cronicari sportivi cu har, din categoria lui Nea Vanea!

Comentează