Ăl mai tare om din lume

Charles Rigoulot a fost totul cu 100 de ani în urmă: halterofil cu 12 recorduri mondiale, luptător, câştigător de curse auto, actor, cântăreţ, circar, membru al Rezistenţei Franceze, omul care îndoia fierul cu mâinile goale

La naştere – trei ani după 1900 – nu fusese dolofan. Charles Jean Rigoulot prinsese a căpăta forme pe la 11 primăveri, în Franţa natală. În timp ce băieţandrii de vârsta sa îşi scuipau în sân, ridica deasupra capului o bară ciudată, ce avea „cusute” la capete două discuri. La 20 de ani era, deja, halterofil cu acte în regulă. A ajuns la Jocurile Olimpice de la Paris, primele unde România a avut o echipă de fotbal. La -82 de kilograme, la smuls, a terminat întâiul, fără probleme. Ar fi vrut cu haltera de 90, dar s-a oprit la 87,5. Vreme de trei ani, a spart 12 recorduri mondiale. La un sfert de secol de viaţă trebuie să zăbovim, niţeluş, pe dimensiunile sale. Doar 1,72 metri la 104 kilograme.

124 cm de piept, 93 pe talie, 47 la gât. Biceps frumos, de 45 de cm. După Olimpiadă, şi-a adunat prietenii, „a pus la piept şi a aruncat”, după expresia vremii, peste 181 de kilograme, lucru nemaiauzit până atunci. Avea obiceiul de a se antrena cu roţile de la tren, pe care le suia deasupra capului, uneori doar cu o singură mână. Devenise faimos pentru halterele sale: o transversală de 2,43m, dotată, la margini, cu două bile pline, aurite. Mulţi nu credeau că-s umplute, aşa că Rigoulot oferea, zilnic, sesiuni de… pipăire. Curând, lumea a început să-l strige „Ăl mai tare om din lume”.

Artist, iubitor de volan, îndoitor de bare

S-a apucat de circ, a trecut pe actorie, a început să cânte. S-a găsit cu francezul Henri Deglane, un faimos lupător de greco-romane, ori cu americanul Ed „Strangler” Lewis, realizând showuri memorabile. Pentru că iubea maşinile şi era un şofer priceput, s-a urcat la volan. Avea un „Chenard & Walcker” albastru, construit pentru a sa constituţie. S-a băgat la Le Mans, la Circuitul de 24 de ore, dar nu l-a terminat. Supărat, a mers la Linas-Montlhéry şi a făcut rost de un „Bol d’Or”.

Dar cel de-al Doilea Război Mondial bătea la uşă. Franţa sa era ocupată de către nazişti. Nu putea sta cu mâinile în sân. La o discuţie ceva mai aprinsă cu un ofiţer neamţ, i-a dat acestuia un pumn. A fost arestat, pe loc. În mod normal, pentru un astfel de afront, ajungea într-un lagăr. A fost dus, pentru triere, într-o secţie de poliţie pariziană. Fereastra celulei dădea spre stradă. Legenda spune că n-a zăbovit prea mult pe acolo. „Ăl mai tare om din lume” a îndoit zăbrelele geamului, cu mâinile goale, şi a ieşit afară, dimpreună cu alţi patru colegi de suferinţă… S-a înrolat în Rezistenţa Franceză, luptând până în 1945.

Fata i-a dus numele mai departe

La finalul celei de-a doua mari urgii, a continuat să facă mişcare şi să ridice greutăţi. Prin 1953 a deveni director sportiv la… o distilerie de coniac. S-a stins înainte de a prinde 60 de primăveri. Atac de cord. Fiica, Dany, i-a dus mai departe numele, devenind, în trei rânduri, campioană a Franţei la patinaj artistic.

Sursa: legendarystrength