Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
The Tennis Girl – ”Da, am jucat bine pe fund!”

„Fio, am o idee cu care spargem tiparele! Doar să vrei tu să-mi pozezi. Ceva tare, legat de tenis!”. „Păi, ai tot ce-ţi trebuie?”. „Dacă spui da, rezolv problemele în maximum o zi!”. Textul cu care se naşte una dintre […]

...

500 de ani de când Pământul este mai mare

Don Fernão era o combinaţie letală: isteţ şi pezevenchi în acelaşi timp. Aventurier, plecase, de mic, pe ape. Luptase în Bătălia de la Diu, din 1509, făcuse comerţ cu mauri, se alesese cu o rană, în spatele genunchiului, în Maroc, […]

...

Zburătorul

Închide, regulamentar, uşa, bate tocurile, salută. „Şerbănescule, tată, ai bagajele făcute? Institutul Naţional de Educaţie Fizică scrie pe tine, la ce performanţe ai!”. Colonelul moaie degetul în gură, patrulează cu el peste zecile de foi. „Uite: acum un an ai […]

...

Şi zeul n-a mai trecut peste capetele noastre

Se îmbată, la Capşa, rupe, intenţionat, elicea şi se face nevăzut, spre „desamăgirea” celor 40.000 de spectatori! Înăuntru, la „Casa Capşa”, fumu-i gros de-l tai cu un joagăr. Trei cuvinte-s rostite în română, alte trei pe limba lui Voltaire. Bucureştiul […]

...

Coşarul din primul Tur

„Delatrre, fratele meu, notează: 19 litri de cicolată caldă, şapte de ceai tare, puternic, opt ouă prăjite, faci un mix de cafea şi şampanie cum ştii tu cel mai bine, te asiguri de cele 45 de cotlete, cinci litri de […]

...

Băşica lui Caragea

Sunt 200 de ani de când Domniţa Ralu stărui pre lângă al seu tată, Vodă Caragea, spre a aduce la Bucuresci o ”drăcovenie” zburătoare. Istorioara primului balon cu aer cald văzut pre la noi

Permalink to Băşica lui Caragea
sâmbătă, 25 mai 2019, 9:26

E olecuţă trecut de ora opt seara, când neamţul cel năltuţ flambează instalaţia. Fumegă fitilul unui „buriu cu spirt de cinci vedre, prins cu meşteşug”. Aerul din interior prinde a se încălzi. „Băşica s-a înălţat în slăvi, de abia se mai vedea”. Avea să cadă spre Dudeşti, „la satu unde să zice Căţel”. E 26 iunie 1818 şi Bucureştii văd, pentru prima oară în istorie, un balon cu aer cald.

Tânăra care bate din palme, se agită şi se bucură precum un ţânc, deşi are 19 ani, e Domniţa Ralu. Mezina fanariotului Ioan Gheorghe Caragea, domn al Principatului Valahiei, şi a Elenei, fiica unui bancher din Constantinopole. A avut stăruinţă pe lângă al său tată, omul cu „Legiuirea”, întâiul cod de pravile din Ţara Românească, spre a aduce un astfel de aerostat şi pe iste meleaguri. Era o vizionară: visa să zboare, monta piese de teatru, trimitea tineri la Paris, pentru a afla tainele declamaţiunii, lua lecţii de Drept, stăpânea matematica.

Nemţii au făcut stofa la Braşov
Se dăduse mare poruncă la Braşov, la nişte meşteşugari care zămisliseră o stofă cu diametrul de opt metri, trasă în batist. Trebuia un loc viran. Vodă Ipsilanti ridicase un palat domnesc, ce luase foc, într-un incendiu imens. De acolo avea să se plece! Capetele cele luminate, boierii, dar şi norodul din Bucureşti, scăpat din epidemia de ciumă bubonică ce luase cu ea 40.000 de suflete, merseseră acolo, pe Dealul Spirii, la „Curtea Arsă”.

Caragea nu credea o iotă cu ridicatul de la pământ, deşi Domniţa Ralu îi tot povestise despre nişte franţuji, fraţii Montgolfier, care se jucaseră de-a Dedal, cu ceva ani în urmă, şi reuşiseră. Mai mult, puseseră în nacelă un miel, o raţă, un cocoş, jivinele supravieţuiseră călătoriei. Adăugase că ştia, din povestiri, despre un nebun, acrobatul Iordache Cuparencu din Serbăuţii Sucevei, care mersese la Varşovia ori Vilnius şi aici, între 1806 şi 1808, se ridicase cu astfel de baloane făcute chiar de a sa mână… Degeaba!

Aşa că atunci când nemţii se prezentaseră în faţa lui, puseseră rămăşag pe 10.000 de taleri. Dacă aparatul se ridica, vistieria avea să fie mai goală. Dacă nu, Vodă Caragea devenea mai bogat.

„Lucea ca un luceafăr”
S-au găsit acolo, la „Curtea Arsă”. Conform unui obicei mai vechi, drumul era luminat, pe margini, de butoaie cu păcură aprinsă. „Băşica s-a înălţat drept în sus şi părea un mare işlic boieresc, legănându-se în văzduh. În lumina scăzută a înserării, fitilul aprins lucea ca un luceafăr”, scrie un martor pe nişte memorii păstrate la Mănăstirea Govora. Ceauşul Iordache, de la Biserica Amzei, istoriseşte, şi el, neîncrederea privitorilor: „Dar când băşica s-a înălţat în slăvi, se deteră în genunchi, făcând, cu toţii, cruce!”. Puţini se bucurară: doar nemţii, care, fâşneţi, tăiară şi niscavai bilete la spectacol, şi Domniţa Ralu.

Balonul, fără „personal navigant”, a zburat ceva. Avea să cadă „la vale de Bucureşti, prin preajma Dudeştilor”, într-o gârlă. Lumea, neştiutoare, îl minimiza, devenind „băşică”. Mai mult, din acel moment devenea un fel de „Ab Urbe condita”, „de când cu băşica lui Caragea”…

Vodă a fugit la câteva luni după ce pe cerul oraşului cu 52.000 de oameni s-a arătat „drăcovenia”. A furat mult, peste 3.700.000 lei-aur şi s-a stabilit la Pisa, apoi la Atena. Domniţa Ralu a trebuit să… zboare şi ea. Tatăl plătise „doar” pentru o domnie de trei ani, însă stătuse şase, aşa că mulţi otomani, creditori, băteau pe la uşă. A decedat la Leipzig, la 1870.

„Săltarea băşicii lui Caragea” avea să rămână, multă vreme, singurul eveniment de acest gen din regiune. Abia pe la 1834, după înscăunarea lui Mihail Sturdza ca domn al Moldovei, Iaşiul vedea un aerostat plutind.

Surse: Dr. Horia Salca, „Cronologia Bucureştilor”

Comentarii (6)Adaugă comentariu

Valeriu (26 comentarii)  •  25 mai 2019, 15:30

Multumim,Catalin!

Tibisor (72 comentarii)  •  25 mai 2019, 16:41

Nemtii , tot nemti domnule !

Toader (8 comentarii)  •  25 mai 2019, 16:59

Caragea, un bandit și'un criminal cum n-au mai stat. Mai degrabă a fost evreu, bunicul bancher, decît grec. Ciuma lui Caragea n-a fost ciumă în înțelesul de boală ce se ia; citiți „Din vremea lui Caragea” a lui Ion Ghica. Iar „codul de pravile”, după unii, deștepți nevoie mare, prima constituție, n-a înlocuit vechiile obicee juridice strămoșești cunoscute ca Legea Strănună, Obiceiul Pământului sau, de către străini, Lex Valahicum, Statuta Vachorum. Mai bine vorbește Mihail Șuțu II: „„Obiceele pământeşti sunt mai puternice decât pravilele și că prin ele se intăresc sau se oboară pravilele ce nu vor fi potrivite cu stările vreunui neam; deci, nu rămâne îndoială că în orice pricină, întâmplându-se a fi pravila cu deosebire de pământescul obicei, acesta negreșit se cuvine a se urma."

Dan (1 comentarii)  •  26 mai 2019, 7:10

Felicitari pentru articol si documentarea bogata a unui eveniment remarcabil in epoca sa despre care poate putini aveau cunostinta. Admir de mult timp preocuparea ta pentru relatarea diverselor intamplari si evenimente demult trecute si care ne imbogateste spiritual. Bravo!

marius (2 comentarii)  •  28 mai 2019, 9:19

nu stiam ca d-ra Corina Caragea de la PRO TV are si astfel de ,,placeri"..pare o tipa fixata pe fotbal....

alex (5 comentarii)  •  28 mai 2019, 21:42

A murit in 1844, la 90 de ani la Atena, Ralu a murit in 1870 la Lepzig.

Comentează