Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Agarici, vânător de bolşevici

Pilot de excepţie, erou, jucător de fotbal, scrimer, decorat, degradat, vorbitor de patru limbi străine, poet, angajat la transporturile din Constanţa: Horia Agarici

Permalink to Agarici, vânător de bolşevici
sâmbătă, 23 februarie 2019, 9:08

Omul dă bineţe, şterge bocancii de preşul de la intrare. E cu halat albastru, bască dotată cu moţ, trusă de scule. Merge direct în bucătărie, scoate duzele, patentul şi cheia-mops şi se apucă de aragaz. Pentru el a venit.

Tânărul, liceeanul timid, îl priveşte ca pe un zeu. Tatăl, cu care era coleg la Întreprinderea de Transport Constanţa, l-a rugat să arunce o privire. Băiatul ştie că are o somitate în casă, un imens, un erou al celui de-Al Doilea Război Mondial, dar, pentru că vremurile-s tulburi, nu poate afla nimic de la „tovarăşul Agarici”. Soarbe de două ori dintr-o ceaşcă de nechezol, salută şi pleacă.

De la „Poli”, direct pe cer
S-a născut în 1911. Când ajunsese la liceu, o profesoară, văzându-i scrisul dezordonat, îl luase peste picior. „Puişor, tu nu te-ai născut în România?”. „Nu, doamnă, la Lausanne”, sosise răspunsul. Rămas fără mamă, cu un tată recăsătorit, Horia a mers la Timişoara, la Politehnică. Nu voia aici. Iubea cerul, aşa că s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie din Bucureşti.

„Tip timid, tolbă de carte”, îl descriau colegii. Juca fotbal, călărea, nu era străin de scrimă. În ’33 l-au repartizat la Flotila de la Pantelimon. Brevetul de aviator l-a luat la Tecuci, un an mai târziu. Prin ’40, la Băneasa, la gară, ajung nişte avioane „Hawker Hurricane”. Pentru că a citit şi ştie tot despre ele, asamblează unul cap-coadă. Pe 23 iunie 1941, ruşii bombardează Constanţa, lipsită de apărare aeriană. Horia Agarici e la sol, avionul său este-n reparaţii. Decolează cu el, rade trei bimotoare sovietice.

Cum sună „cronica”: „Profitând de poziţia favorabilă (deasupra şi în spatele ţintei), Agarici atacă. Avionul sovietic cade în mare şi explodează odată cu bombele pe care le transporta. Printr-o ranversare şi un semitonou, Agarici revine la atac, trăgând în avionul din dreapta, care cade. Apoi atacă şi al treilea inamic, care se îndreaptă spre sol, deşi nu are incendiu la bord. Probabil că echipajul a ales prizonieratul. Rezultatul primei lupte aeriene din acest război a fost: trei bombardiere sovietice doborâte, dintre care două atribuite locotenentului Horia Agarici şi al treilea, în comun, aviatorului şi A.C.A.”

Unii-l numesc „salvatorul Constanţei”. Isprava se aude, degrab’, în ţară. Păstorel Teodoreanu-i face versurile, Gherase Dendrino le pune pe portativ: A plecat la vânătoare Agarici / A plecat ca să vâneze bolşevici”.

Îşi pierde un copil în bombardamente
Ajunge-n Crimeea, doboară avioane de vânătoare. E decorat cu „Virtutea Aeronautică”, cu Ordinul „Coroana României”. Pe 4 aprilie ’44, la bombardamentele americane, culcă la pământ un B-24 „Liberator”, ce pică lângă Giurgiu. Atunci, în incendii, îşi pierde copilul, un pui de nici doi ani… La 23 august, e sfătuit să se ascundă. Dar ruşii au nevoie de el, se întoarce la manşă.

Lumea se schimbă. Are origini chiabureşti, a luptat pe Frontul de Est. Logic, comuniştii îl degradează. Îi fac acte false că e beţiv, afemeiat. E 1955, lumea-l priveşte ca pe un paria. Munceşte pe unde apucă. Apoi, într-o zi, un general rus cu burtă ajunge în Constanţa. Nu-i legendă, îl caută pe tipul care l-a lăsat în viaţă în 1941. Terminase combustibilul, piloţii aveau un „dans” prin care semnalizau asta. Lord, Agarici nu trăsese. Moscovitul venise să-i mulţumească. A doua zi, eroul primise un apartament, la un bloc de patru etaje, cenuşiu, în Tomis Nord… I-au redat gradul de căpitan prin ’65. Patria recunoscătoare.

A plecat în 1982, la Eforie, după aproape patru decenii în care se luptase cu nedreptăţile. Apucase doar să spună celor care l-au cunoscut: „Cerul l-am iubit ca un fanatic”.

Sursa: Sorin Turturică, „Grupul 7 Vânătoare de la Prut la Odessa”

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Chris (1 comentarii)  •  23 februarie 2019, 10:13

Frumos! Am avut, de mic copil, un mare respect fata de Agarici. Eu sunt din Constanta, iar cand eram foarte mic, mergeam cu bunica-mea la cimitir, la mormantul bunicului. Imi aduc aminte ca aproape mereu, dupa ce plecam, batrana ma ducea in aripa cu mormintele eroilor si, aproape mereu zaboveam un pic mai mult la cel al lui Agarici. Imi povestea, a mea bunica, cu glas scazut (na, eram inca in plin comunism) despre ce facea omul asta impotriva rusilor si imi canta, tot cu glas scazut, melodia de care pomeneste articolul. Cred ca alea au fost primele momente in care am inceput sa ii "iubesc" pe rusi si pe comunisti -))))

Lupul-sur (1 comentarii)  •  23 februarie 2019, 10:16

As vrea sa stiu, sa stim mai mult de asemenea oameni. Cu calitatile si defectele lor au fost acolo unde au trebuit sa fie , luptand pentru tara lor.

Vlad (2 comentarii)  •  23 februarie 2019, 10:39

Nimeni nu are curajul să spună că, printre altele, a fost și legionar. Sau nu ați știut. Pentru că dacă știați, nu mai puneți acest articol pe site-ul acesta de neo-stângiști.

Sorin Turturică (1 comentarii)  •  23 februarie 2019, 11:00

Frate, ce zici că fumai în timp ce citeai cartea cu Grupul 7?

Leopardu (3 comentarii)  •  23 februarie 2019, 14:41

Super. Citisem despre Horia Agarici, pilotul cavaler care l-a iertat pe pilotul rus. Frumos gest sa il caute pe Agarici dupa Razboi si sa intervina pt el.

Bibi (213 comentarii)  •  23 februarie 2019, 14:42

Americanii faceau un super film din povestea asta.

Dorin (1 comentarii)  •  23 februarie 2019, 18:16

Multumesc din suflet, Cătăline, pentru articol! Tinerii de azi ar trebui să fie inundați cu informație de genul asta, avem atâți eroi adevărați despre care nu știe nimeni nimic, in schimb, ca adevărați pacienți ai sindromului Stockholm, nu ne oprim din a vorbi ad-nauseum despre gunoaiele comuniste care au distrus spiritul românilor. Pentru fiecare Agarici citim o mie de povesti despre Postelnici, Elene Ceaușescu, etc. Dacă vrem să schimbăm ceva in mentalul colectiv, ar trebui să schimbăm semnificativ proporția asta.

Emil (1 comentarii)  •  23 februarie 2019, 19:13

Excelent articol si binevenit pentru cei care nu ne cunosc eroii. Interesant este ca exact acum 2 zile ma gindeam la acest mare pilot si la destinul lui in perioada comunista.

iobagul (1 comentarii)  •  23 februarie 2019, 19:53

Un articol exceptional! Multa recunostiinta adevaratilor romani, oriunde ar fi ei, sigur intr-o lume mai buna!

octavian (4 comentarii)  •  24 februarie 2019, 2:00

Multumesc pentru un articol pentru Romani. De cand cu articolul despre "foarte nobilii negri" care erau destul de bine hraniti si antrenati (antrenamentul ia BANI si TIMP!) ca sa ia medalii, da' erau tare nemultumiti - nu v'am mai citit un rand pana azi. M'am bucurat sa vad numele unui as Roman intr'un ziar Romanesc indeajuns pentru a va ierta proslavirea unor negrii imbuibati dar nesatui.

Logos (1 comentarii)  •  24 februarie 2019, 2:42

Avem nevoie de mai multe astfel de articole! Avem nevoie să ne amintim și cei care nu cunosc să ajungă să știe despre eroii țării.

Andrei (1 comentarii)  •  24 februarie 2019, 16:23

A stat în Tomis Nord în bl 5c sc a ap 1,spun asta pentru că eram copil când l-am cunoscut vara în grădiniță din fata apartamentului ne aduna pe noi copii și ne povestea sa nu mai zic ce poezi minunate scria,un om care nu știu dacă se va mai naște că el

Comentează