Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Tov. Traian, „Bubi”, Britta şi raliul

Când Petrică ambalează, ai senzaţia că „Trabantul 600” va decola. E frig rău la Braşov, la 7 dimineaţa pietrele-s crăpate-n patru. Dar el, cât şi a lui soaţă, doamna Britta, sunt cu încălzirea făcută, pentru că găsiseră o roată pe […]

...

Singur împotriva tuturor

Cunoaşte biroul, a mai fost în el de câteva ori. Bate la uşă, apasă clanţa, drege glasul, dă bineţe şi zice şoptit: „Cred că al meu soţ s-a pierdut în ape!”. Atât! Redactorii nu ştiu ce să creadă… „Acum?”, vine […]

...

Şi caii pot să zboare, nu-i aşa?

Nu, un asemenea afront nu putea accepta! „Deci nu credeţi că la un moment dat, în goana sa nebună, calul are toate cele patru picioare în aer?”, întreabă pentru ultima dată audienţa. „Ba da, doar dacă este Pegasus, vine din […]

...

Capra care crapă Cubs-n patru

„Unchiule, ia sconcsul ăsta de aici!”. „Nu e sconcs, e capră, are şi un nume, Murphy îi zice”. „Bre, poa’ să se intituleze şi Washington, nu simţi cum miroase, ce dracu’? Să n-o lăsaţi să intre, clar?”. Oamenii din tribune […]

...

Maratonul din hâc, pardon, Medoc

Pierre e bucuros. Păstoreşte cel mai tare maraton din lume şi tocmai a aflat că un băiat a venit din China pentru a alerga faimoasa cursă dintre araci şi butaşi. „Avem de adăugat şi steagul lor şi, da, sunt 50 […]

...

Cei trei Niciodată

Dimpreună au 240 de ani. La fiecare Super Bowl au fost acolo, în tribune, indiferent unde s-a ţinut spectacolul. Au fugit din spitale, au plecat de la nunţi, au sărit peste înmormântări. De 53 de ori!

Permalink to Cei trei Niciodată
sâmbătă, 9 februarie 2019, 10:10

„Pruncule, să reţinem această dată: 15 ianuarie 1967. Green Bay Packers contra celor de la Kansas City Chiefs. Los Angeles, scor 35-10. Am avut bilet de 12 dolari. Locuri bune, civilizate. Puteai să le iei şi cu 6 sau cu 10, dar erau mai nasoale. Ai notat?”.

Don Crisman are 82 de ani. Ţine minte, perfect, un infinit de date. Lângă el e Gregory Eaton. „Greg n-a fost titular de la început, a stat rezervă. Ni s-a alăturat ceva mai târziu. De fapt, anul trecut”, glumeşte acelaşi Crisman. Tripleta de aur este întregită de Tom Henschel. Grupul vesel „Niciodată nu am ratat o finală de Super Bowl”. Niciodată.

Cu ceva ani în urmă, nişte băieţi specialişti în carduri de credit au venit cu o idee uriaşă: să-i găsească pe cei care au participat la cele mai multe duminici de Super Bowl. Don Crisman, primul. „Am lipsit de la nunţi, de la înmormântări, dar niciodată de la Super Bowl”, spune el, de această dată extrem de serios. „Anul ăsta am plătit 2.000 de dolari pentru un bilet la Rams cu Patriots, dar am dat şi 3.000, cu vreo cinci ani în urmă, la New Jersey”.

A fugit din spital cu branulele în el
Pittsburgh Steelers. Tom Henschel, 78 de primăveri, e fanul lor de când se ştie. A prins multe finale alături de băieţi. La a şasea, în 1972, i-a fost cel mai greu. „Citisem, puternic, toată noaptea, numai Bourbon cu gheaţă. Când m-am trezit, pe la 5 sau 6 de dimineaţă, Universul se învârtea cu mine. Nu puteam respira. Am ieşit în stradă, m-am prăvălit pe nişte scări. Un poliţist m-a găsit, m-a cărat până la spital. Am deschis ochii la Terapie Intensivă, cu nişte fire în mine şi tuburi de oxigen. Am chemat o asistentă, i-am spus că am finală. Mi-a zis să nu cumva să fie finalul, să stau potolit, că văd meciul la televizor, că trebuie să stau 24 de ore sub observaţie. Mi-am scos firele, am decolat instant. De atunci nu ne-am mai văzut”... La partea cu „aproape ratată” intervine şi Crisman. „La Super Bowl 2, Miami, avionul în care eram a fost luat de vânt. Am aterizat prin Carolina de Sud. Am prins un tren, am mers cu el 24 de ore şi am ajuns la fix pentru Packers-Raiders. Linia mea neîntreruptă era să se deşire chiar la început”.

Se mai duc dintre ei, dar se completează
În februarie 2011 telefoanele au sunat. Robert Cook, unul dintre cei patru muschetari, nu se mai putea mişca. La 79 de ani căzuse la pat, în Wisconsin. S-a stins câteva zile mai târziu. În octombrie 2017, a plecat şi Larry Jacobson. Lotul de doi trebuia primenit. L-au găsit pe Gregory Eaton pentru Super Bowl. Omul ţine un restaurant. Pereţii-s tapetaţi numai cu afişe ale unor meciuri de box celebre. „La toate am fost spectator. 100 de bucăţi. Am prins şi cinci Olimpiade”, adaugă. A jucat fotbal, baschet şi a alergat mult. „Sunt prieten bun cu Magic Johnson. Locuia foarte aproape de mine, practic l-am văzut crescând”, spune. Nu se laudă cu faptul că nu a ratat niciun Super Bowl.

Din contră. „Dacă iubeşti sportul, dacă eşti cu adevărat fan, mergi pentru că-ţi place lupta, adrenalina, nu pentru că trebuie să bifezi o dată sau un loc”. Trece pe glume. „Noi am început a merge la meciuri în anul în care The Doors a scos primul album, iar Charlie Chaplin ultimul film. Nu e tare?”. De fiecare dată când se găseşte cu Don se ceartă pe ani, scoruri şi locaţii, cine a dat pasa decisivă şi câte suflete au fost în tribune. În New Orleans au mers de 10 ori, în Detroit, o singură dată. „În Miami ne-am făcut prieteni pe care îi vedem o singură dată pe an, la spectacol. Logic, dacă am trecut pe acolo de 10 ori”, încheie Tom.

Sunt 53 de finale la care au fost dimpreună. Adică toate. „Dacă aduni vârsta noastră, faci rost de 240 de ani”. Don, Tom şi Greg, cei trei care nu au ratat, niciodată, o mare finală.

* Sursa: Lansing State Journal

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Catalin (1 comentarii)  •  9 februarie 2019, 16:57

Super Opriseneeee...bun articol..baga tare mai departe.

marian0904 (62 comentarii)  •  9 februarie 2019, 19:26

Suporteri, fani, chibiti. Show-ul nu-i complet fara ei. Oamenii sunt si ei sportivi in felul lor. Se vede si din poza (buna poza). De peste 50 de ani, la inceput de februarie, sa te pui la drum pentru finala NFL nu-i de ici de colo. Bravo! Bravo Catalin! Bravo New England Patriots!

Comentează