Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
13 la 13, pe 13

La un semn, francezii pleacă la atac. Italienii aşteaptă în jumătatea lor. Terenu-i rotund, nu dreptunghiular, deci nu poate fi vorba de calcio fiorentino. Duel, nici atât, sunt mulţi băieţi pe gazon. Miroase-a turnir, dar cu opt cavaleri ai fluierului […]

...

Cei trei Niciodată

„Pruncule, să reţinem această dată: 15 ianuarie 1967. Green Bay Packers contra celor de la Kansas City Chiefs. Los Angeles, scor 35-10. Am avut bilet de 12 dolari. Locuri bune, civilizate. Puteai să le iei şi cu 6 sau cu […]

...

Ochelaristul cu lentilele sparte

Blonzuliul acela înalt şade cu mâna întinsă, cerşindu-şi ceea ce-i aparţine! Încearcă în engleză, încearcă în germană. Degeaba! Adversarul cu numărul 6 pe tricou pasează ochelarii pe la spate. Pac, un coechipier îi ia, deja sunt la al treilea om! […]

...

Tacul, creta şi 50 de halbe

„Bill, băiatule, e groasă dacă nu te opreşti! Groasă rău! Dai în Tremor Esenţial, ceva urât, cea mai frecventă tulburare de mişcare. Spasme, mâinile vor pleca la drum involuntar, apoi capul, chiar şi vocea îţi va tremura. Pricepi?”. „Da, clar! […]

...

Renata şi Everestul înotătorilor

Vorbele acestea îi rămăseseră stigmatizate pe creier aşa cum floarea de crin, semnul osândiţilor, ajunsese pe umărul lui Milady de Winter, în capodopera cu muschetari a lui Alexandre Dumas cel în vârstă: „Fetiţa mea, rechinii adevăraţi înoată în mări şi […]

...

Tacul, creta şi 50 de halbe

Bill Werbeniuk a fost un specialist în snooker care rădea şi 15 litri de bere la o singură partidă, chiar acolo, lângă masă. "Când voi începe să tremur, voi rezema tacul de albă", glumea

Permalink to Tacul, creta şi 50 de halbe
sâmbătă, 26 ianuarie 2019, 11:30

„Bill, băiatule, e groasă dacă nu te opreşti! Groasă rău! Dai în Tremor Esenţial, ceva urât, cea mai frecventă tulburare de mişcare. Spasme, mâinile vor pleca la drum involuntar, apoi capul, chiar şi vocea îţi va tremura. Pricepi?”. „Da, clar! Cum ai zis că-i spune la treaba asta?”. „E.T., adică Tremor Esenţial!”. „Mamă, ce tare, o să fiu ca extraterestrul lui Spielberg şi o să iau Premiul Oscar. Wow!”. E clar, Bill nu a priceput nimic.

Când se născuse, ăl bătrân era la bulău. Jaf armat, posesie de droguri, furturi, un meniu extrem de sofisticat. Se intitula William Alexander Werbeniuk, pentru că ăl şi mai bătrân, bunicul, venise în Canada din Ucraina. Familia ţinea o sală de biliard în Winnipeg, acolo unde micuţul „Bill” prinse a respira. La opt ani, mânuia cu măiestrie tacul. Cliff Thorburn, canadian de-al său, primul câştigător de Campionat Mondial de snooker atunci când acesta s-a disputat, în 1980, în afara Marii Britanii, a aflat de el. Aşa că au pornit să facă show şi să câştige bani. Tot atunci, „Bill” s-a apucat, cu seriozitate, şi de celălalt sport: berea.

Încălzire cu şase albe
La profesionism a trecut în 1973. Înainte de fiecare meci se încălzea cu şase halbe. Apoi, între jocuri, câte una de fiecare pauză. La final, se dregea. În vârf de carieră, atingea şi 40-50 de halbe pe zi. Era „ticălos”, iubit de către public. Lua tacul, îl mângâia cu cretă, apoi, asemeea lui Peter Falk, Columbo, îşi aducea aminte de ceva.

Rădea un „pint”, scotea, din buzunarul vestei, o batistă, tuşina mustăcioara şi… la joc! Nu era doar un băiat cu gâtul uscat precum un şorţ de sudură: de patru ori „sfertfinalist” de Campionat Mondial, semifinalist în UK, locul 8 în sezonul 1983-1984. „Am legat 10 ore de snooker şi am câştigat 20.000 de dolari. Apoi, în 20 de minute, i-am pierdut pe toţi”, avea să spună.

La partida cu John Spencer, în Australia, a culcat pe masă 76 de halbe! Scoţianul Eddie Sinclair i-a acceptat provocarea. Greşeală imensă: la a 42-a „căniţă” l-a băgat, la propriu, sub masa de joc. Apoi, Werbeniuk a zis: „Acum să mă duc şi eu către bar, să beau ceva de calitate”. Da, nu a terminat, niciodată, pe primul loc, dar i-a învins pe toţi greucenii perioadei sale.

Rupt în fund, burtă cu streaşină
Camerele tv stăteau mult pe el. BBC-ul i-a transmis întâlnirea cu Dennis Taylor, meci în World Team Tournament. Pentru că poseda o burtă cu streaşină, nu prea avea trecere. Aşa că la un moment dat, pe când se pregătea să lovească, pantalonii i-au plesnit, „live”, pe BBC. S-a întors către public şi a zis: „Care te-ai descărcat?” A mai contat rezultatul final?

Până prin 1985 n-a avut probleme. La o miuţă cu Joe Johnson, a reuşit ceea ce comentatorii au botezat „lovitura secolului”: alba era departe, a lovit-o, a sărit peste o bilă, a nimerit-o pe cea pe care trebuia s-o nimerească şi a trimis-o la culcare în buzunar. Vederea i-a cedat prima. Apoi, mâinile. A trecut pe Propranolol.

Comitetul Internaţional Olimpic a introdus produsul pe lista substanţelor dopante. S-a certat, a motivat că-l ajută în problemele de sănătate. În van. L-au suspendat. În 1990 a disputat ultimul său meci. S-a retras în Canada natală, după ce colindase întreaga lume. A tras la Vancouver, alături de mamă şi de un frate. Cel care câştigase, în întreaga carieră, peste 140.000 de dolari nu mai avea nimic la saltea. A intrat în faliment, în 1991.

Comunitatea, generoasă, nu l-a uitat, aşa că a primit un fond special, pe probleme de sănătate. L-au întrebat dacă regretă ceva. „Da, prietenia acelor vremuri. Ne duelam pe masă, apoi mergeam, cu toţii, să bem o bere, până ne băgam sub masă”…

William Alexander Werbeniuk s-a stins pe final de ianuarie, 2003. „Big Bill”.

* Surse: The Times, Drunkard

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Observator (2 comentarii)  •  26 ianuarie 2019, 12:37

Pe un site de sport se face apologia consumului de alcool?! In conditiile in care sportul respectiv si William Alexander Werbeniuk nu-s de notorietate, cred ca promovarea consumului de bere a fost scopul secundar (primul fiind retributia) al materialului! Dincolo de stilul consacrat al autorului, remarc si o nota de invidie, cred ca nu ma insel! In concluzie, personajul descris traia doar pentru ... bere; cand ai astfel de proritati in viata, nu-i de mirare ca intemeierea unei familii este o preocupare de neluat in seama! O.

xstelu (9 comentarii)  •  26 ianuarie 2019, 13:18

"Observator! "Bag de seama ca ești la fel de i***t ca alalalt postac Andrei f. Cum puteți fi atât de imb****I mah?? 🙄 Radu n a făcut decât sa redea un articol de poveste. Așadar imbecili din toate tarile, mu**ți mah!

Pejovic (7 comentarii)  •  26 ianuarie 2019, 13:23

Buna ziua. Felicitari pentru articol. O mentiune, primul campionat mondial de Snooker in afara Marii Britanii a avut loc in 1965 in Africa de Sud. In 1980 s-a disputat in Sheffield. Cliff Thorburn a fost primul campion din afara Marii Britanii. Multumesc. https://en.m.wikipedia.org/wiki/List_of_world_snooker_champions

Observator (2 comentarii)  •  26 ianuarie 2019, 19:19

@ xstelu Nu puteati sa va referiti doar la continutul materialului? Cu ce va deranjeaza parerea mea? Savurati articolul si nu-i mai luati pe altii in seama, daca nu vi se adreseaza direct! Si renuntati la stilul incalificabil/suburban in care contrati parerile altora! O.

Porojan (2 comentarii)  •  26 ianuarie 2019, 20:22

Maestre,40-50 de halbe pe partida.....este un pic cam mult totusi...apoi 70...Oricum ai cumpani asta,nu prea poti sa crezi..suna a coma alcolica!!M-ai taie cateva ca exagerezi..10 ,maxim 12...si sa traga cu tacul inca,era destul de greu de crezut,dar 40-50 :))))))

Ștefan Kiraly (6 comentarii)  •  27 ianuarie 2019, 9:48

Despre Uraganul Higgins nimic? E o legendă în lumea acestui sport....

Mihnea (10 comentarii)  •  28 ianuarie 2019, 12:29

Pana la Higgins, astept ceva despre Uraganul J.White... parca chiar asta ii era porecla... sau ceva analog

Ionut (1 comentarii)  •  2 februarie 2019, 18:49

Sa spui ca Oprisan promoveaza consumul de alcool... sa nu uiti sa respiri la cat de destept esti. Intoarcete BA la gigismele tale de notorietate.

Comentează