Un an pe gazonul cu smoală

Afectat de bipolaritate, Juanele, atacantul care se distra cu apărările din Primera acum un sfert de veac, a cedat. Şi-a bătut soţia, şi-a bătut logodnica, ajungând în închisoare

Final de noiembrie, 1993. „El Molinon” fierbe. „Piticul Atomic” îi pune pe croşetă pe jucătorii de la Real Madrid şi îi înşiră, doi pe faţă, doi pe dos. ÎI persiflează pe „Rafa” Alkorta, apoi pe Manolo Sanchis ori Luis Enrique sau Michel, îi dă „tunele” lui Butragueño. La un moment dat, Hierro îi rupe direct picioarele la mijlocul terenului, sătul de driblingurile jucătorului gazdă. Îşi adună tibia şi peroneul de pe jos, se scutură de nămol şi merge să bată o lovitură de la 11 metri. Îl aşteaptă pe legendarul „Paco” Buyo să se arunce şi, în scârbă, trimite „coţofana” pe mijlocul porţii. Sporting Gijon învinge, cu 2-1, trupa lui Benito Floro, iar „Juanele”, eroul, abia mai poate pleca de la arenă.

Început de iunie, 2015. Un salon de cosmetică – „El Natahoyo” – din Gijon, Spania. Un tip pe la 45 de ani dezlănţuie iadul. Înarmat cu o bâtă de baseball, rade tot ce găseşte în cale. Sparge geamurile şi se opreşte în faţa unei doamne. Aceasta va ajunge la spital, cu multiple politraumatisme la mâini, cap şi spate. La ieşire, de nervi, „curentează” şi un autoturism parcat în faţă. La anchetă se va dovedi că aparţinea unui cetăţean liniştit, care nu avea nicio legătură cu evenimentele.

Final de martie, 2018. Fostul „chiriaş” Juan Castaño Quirós, părăseşte penitenciarul Villabona din Asturias, unde a petrecut un an de zile…

S-a duelat cu Steaua, în 1991
La 18 ani, Sporting Gijon, pe atunci echipa cu una dintre cele mai bune pepiniere din Spania, l-a luat la echipa mare. Debut pe 13 decembrie 1990, sezoane bune la trupa unde era coleg cu Abelardo. Apoi, Tenerife, cinco temporadas. „Juanele” se distrează cu Lazio ori cu Feyenoord. Urmează Zaragoza, cucerirea Cupei Spaniei. Află că suferă de tulburare bipolară.

Scurt: creierul nu mai poate regla starea de spirit sau dispoziţia. Trist, fără energie vs vesel, euforic ori nervos. 4,5 la sută din populaţia omenirii e afectată. Are şansa unui medic de excepţie, un psihiatru din Gijon. Dar depresia îl goneşte de pe terenurile de fotbal. Soţia, cu care e luată de peste 20 de ani, din perioada sa de aur ca fotbalist, nu rezistă. Se despart. Fostul atacant prinde un pumn de pastile, în 2008 ajunge direct la Terapie Intensivă. E haotic, nu poate pricepe ruptura, devine violent cu cei dragi, cinci luni la răcoare.

100 de telefoane pe zi!!!
Anii trec, lumea-l uită. Pare că s-a liniştit. Se găseşte cu Ana, Ana Espinosa, o femeie care începe să aibă grijă de el. Dar sunt trei ani şi jumătate de durere, de ambele părţi. Ea spune „stop!”, sătulă de lovituri şi vorbe grele. O sună de 100 de ori pe zi, o ameninţă. Merge la salon, o bate, face deranj ca-n filme. Urmează procesul.

Pe 16 iunie 2015, acuzatul Juan Castaño Quirós se află în faţa completului de judecată. „Mă lăsasem de medicaţie de trei luni, mă apucasem, crunt, de băutură. În ziua aceea o luasem de dimineaţă cu alcoolul. Nu-mi aduc aminte să o fi lovit cu bâta”… Iniţial, i-au dat cinci luni. Dar el a continuat… 200 de metri zona de evitat în jurul fostei iubite, 1.120 de euro amendă. Degeaba…

A primit un an de închisoare. În martie 2017 a intrat. „Acolo m-am liniştit”, spune atacantul cu peste 280 de meciuri în Primera. „Toată vina era numai a mea!”. Fosta soţie i-a stat alături. „M-am gâdit la fiică, avea doar 20 de ani. Pentru ea am rezistat. Mi-a fost ruşine. Când mi-au dat şase zile de permisie, le-am refuzat. De ce să ies, meritam?”

În primăvara lui 2018 a trecut pe poarta penitenciarului. Schimbat. Fotbal? Doar la televizor, ca privitor. „M-au pensionat din fenomen la 38 de ani, pentru bipolaritate, cine mă mai primeşte? Văd meciurile echipei naţionale, unde antrenor e Luis Enrique, probabil cel mai complet coechipier pe care l-am avut”… Termină aproape şoptit povestea anului pe un altfel de gazon. Dar oare a fost numai unul?

* Sursa: El Comercio