Cei trei care-au salvat Crăciunul

1968 a fost un an negru. Dar Frank, James şi Bill, de acolo, de sus, de unde Pământul se vede mic, mic de tot, l-au preschimbat. Cu cel mai frumos mesaj de Crăciun din toate timpurile

În încăpere intraseră o mână de oameni: ei, cei trei astronauţi, comandatul şi vreo doi scribi. Nu stătuseră mult, treaba era clară: modulul lunar, precum şi cel de comandă şi serviciu, nu aveau să fie gata până în primăvara lui 1969, aşa că aşteptau inutil. Şi mai pe scurt: „Apollo 9” devenea „Apollo 8”, iar decolarea era prevăzută pentru 21 decembrie. Stai puţin! Dacă acum e august, înseamnă că în patru luni cea mai importantă expediţie a omenirii de până atunci trebuia să fie gata de „3, 2, 1, 0”?

Frank Borman era comandantul misiunii. James Lovell şi William Anders, băieţii lui. Pentru că timpul se scurtase cu vreo 16 săptămâni, a început nebunia. Miliarde de antrenamente. Nu mai ştiau când e noapte, când e zi. Credeau că exerciţiile fizice s-au terminat: aş, intrau în modulele de simulare!

Vietnam, Martin Luther King, „Bobby” Kennedy…
1968 fusese un an negru. În a 23-a zi a lui, nord-coreeni capturaseră „U.S.S. Pueblo”, singura navă de război americană răpită, vreodată, de o putere străină. În a 30-a zi, Viet Cong-ul declanşase faimoasa ofensivă „Tet”, ce avea să aducă 35.000 de morţi. În a 95-a zi, reverendul Martin Luther King era asasinat în Memphis. În a 157-a zi, „Bobby” Kennedy era ucis de către Sirhan Sirhan, pe holul bucătăriei hotelului „Ambasador” din Los Angeles.

În a 233-a, tancurile sovietice călcaseră Cehoslovacia, apoi, în a 241-a, Convenţia Naţională Democrată de la Chicago se lăsase cu lupte de stradă. În a 356-a, ei, cei trei astronauţi, plecau spre Lună, cu toate aceste probleme pe umeri… Pentru prima oară în istorie s-a ieşit din câmpul gravitaţional al Pământului. Pentru prima oară în istorie s-a intrat în câmpul gravitaţional al altui corp ceresc. Pentru prima oară în istorie, s-a ieşit din câmpul gravitaţional al altui corp ceresc. Pentru prima oară în istorie, un echipaj s-a întors pe Pământ de la un alt corp ceresc…

Totul funcţionase ca la carte: s-a „mers” timp de trei zile până la Lună, au orbitat-o de zece ori de-a lungul a 20 de ore. S-au recitat primele 10 versete din Geneză, „Bill” Anders a făcut întâia poză din istorie în care se vede solul lunar şi Pământul: primul e gri, amorf, al doilea e în culori terestre, se disting oceanele, continentele, chiar şi fenomenele atmosferice. „Nu i-am lăsat să-mi atingă aparatul, eu am fost cel care am declanşat”, glumea Anders. Abia mai puteau ţine ochii deschişi. Lovell s-a dus la somn după 32 de ore şi jumătate de zbor. Colegul lui de modul n-a putut decât după ce a luat pastile.

Bărbaţii anului 1968
Pe 27 decembrie 1968 s-au întors cu bine. Obosiţi, dar fericiţi. Drumul către Lună era deschis. Anul cel negru aproape că fusese uitat, „Time” i-a pus pe copertă: „Men of the year”. Apoi au primit un mic mesaj, anonim: „Thank you, Apollo 8. You save 1968”.

Azi, trei bătrânei simpatici – doi de 90 şi altul ceva mai tânăr, de 85 de ani – stau la o poză şi deapănă amintiri. James, Frank şi Bill. „Era a cincea noastră transmisiune în direct. N-am făcut mare lucru, doar am întors camera de luat vederi spre una dintre cele cinci ferestre. Doamne, cât de frumos se vedea Pământul!”, spune Anders. La revenire, i-au comunicat că un miliard de oameni se uitaseră la a lor ispravă: adică fiecare al treilea suflet de pe Terra respirase odată cu ei!

„Îmi aduc perfect aminte. Fiecare dintre noi a recitat din Geneză. Aşa stabiliserăm de jos, de pe Pământ. Dar, după ce am terminat, am făcut ceva personal în Noaptea de Ajun”, încheie Borman. Drege niţeluş glasul şi repetă cuvintele de acum fix 50 de ani, de acolo, de sus, din spaţiu, de unde Pământul se vede mic, mic de tot: „Şi de la echipajul Apollo 8, terminăm cu noapte bună, mult noroc, Crăciun Fericit tuturor, iar Dumnezeu să vă aibă în a Sa pază pe toţi cei de acolo, de pe Bunul Pământ”!

* Surse: Time, NASA