Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Un an pe gazonul cu smoală

Final de noiembrie, 1993. „El Molinon” fierbe. „Piticul Atomic” îi pune pe croşetă pe jucătorii de la Real Madrid şi îi înşiră, doi pe faţă, doi pe dos. ÎI persiflează pe „Rafa” Alkorta, apoi pe Manolo Sanchis ori Luis Enrique […]

...

De 22 de ori sus. Pe Acoperiş

De pe Calea Lactee se vede că istă treabă nu-i convine. Şade pe un scaun ce-l frige, cravata îi apasă omuşorul, zeci de becuri îl orbesc mai ceva ca zăpada, două tinerele se chinuie, din cinci în cinci minute, cu […]

...

655 de tururi de pistă cu tacos şi bere

S-a apucat de treabă de mică. La trei ani, stătea sub apă până a ei mamă o trăgea de păr, afară din bazin. De la tata a auzit poveşti cu oameni făcând sport şase ore, fără apă ori mâncare, aşa […]

...

Cei trei care-au salvat Crăciunul

În încăpere intraseră o mână de oameni: ei, cei trei astronauţi, comandatul şi vreo doi scribi. Nu stătuseră mult, treaba era clară: modulul lunar, precum şi cel de comandă şi serviciu, nu aveau să fie gata până în primăvara lui […]

...

Pantera din „Pantera Roz”

1988. „Click”! şi poza „bronzului” de la Europenele de baschet feminin din Bulgaria e trasă. Trupă frumoasă. Olivera Cirkovici, fata de 19 ani şi 1,93 m. Nina Bjedov, viitorul „argint” de la Mondialele de peste doi ani. Danira Nakici, locul […]

...

Sburătorul

Taisto Mäki, ciobanul din Rekola, a fost primul om din lume ce a coborât sub 30 de minute la 10.000 de metri. A alergat doar doi ani, a luptat contra ruşilor şi a strâns bani de la americani

Permalink to Sburătorul
sâmbătă, 29 septembrie 2018, 9:24

„Omule, avem milioane de probleme pe cap, de ce nu ne înţelegem noi? Îţi ajunge cât ai stat pe front! Clar? Gata, am pus punct!”. Zicând asta, ofiţerul vrea să se ridice. Dar afacerea nu e gătată. „OK, nu mă reîntorc în tranşee, dar în America tot ajung. Concurez, lumea se va aduna, îi voi vorbi, voi face rost de bani! Acum sunteţi mulţumit?”.

Finlanda, ianuarie 1940. Uniunea Sovietică a atacat, cu o lună şi jumătate în urmă, „Ţara celor 1000 de lacuri”. Ruşii credeau că vor rezolva, rapid, problema, dar Războiul se prelungea…

Tipul la 30 de primăveri e Taisto Armas Mäki. Atlet imens, alergător. De mic a fost cioban. N-a fugit din prima, dar a străbătut distanțe imense. „Cred că am ocolit Pământul de câteva ori”, avea să declare la 50 de ani. Deşi ai lui dominau probele de 5.000 şi 10.000 metri, Mäki n-a explodat până la 28 de ani. A ajuns la Paris, la Europene. A dat drumul la motoare, a terminat primul, cu 14:26.8, la 5.000.

Muşteriii veniseră pentru Kauko Pekuri, tot finlandez, dar plecaseră acasă cu Taiso. Pe 29 septembrie 1938, la fix patru săptămâni după Tour Eiffel, a spart primul său record mondial. Gata, pornise la drum! În vara lui 1939 a pulverizat alte cinci borne! Pe 7 iunie, pe Stadionul Olimpic din Helsinki, s-a distrat la două mile. Nouă zile mai târziu, record mondial la 5.000 de metri. Titlul din ziar? „Maki ne uimeşte în fiecare zi!”.

Record în timpul WWII
Pe 17 septembrie, Taisto s-a trezit mai devreme ca de obicei. N-avea stare. A mers pe „Olimpic”, lumea se aduna. 10.000 de metri. Ceasul a plecat şi el la drum. L-a oprit la 29:52.6. Primul om din istorie care, la 10 kilometri, cobora sub jumătate de oră! Se pregătea pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1940. Dar Hitler invadase, deja, Polonia. Peste puţină vreme, URSS făcea la fel cu Finlanda. Europa fierbea. Îi mai stătea cuiva mintea la spart recorduri?

Trăgea bine cu puşca. A cerut să fie lăsat pe front. A plecat în Istmul Carelia, a luptat. Dar comandanţii şi-au dat seama că riscă prea mult cu el. Au vrut să-l lase la vatră. Atunci şi-a luat echipamentul alb, a chemat lângă el „Locomotiva Umană”, pe Paavo Nurmi, şi au plecat în State. Le-au vorbit celor de acolo despre război, le-au cerut să fie alături de ei, au alergat în show-uri, au strâns bani pe care i-au trimis pe front. Dacă au fost iubiţi? La Madison Square Garden au venit 14.000 de persoane.

O vitrină plină de trofee
La întoarcere, era pace. Ruşii le furaseră, deja, 10 la sută din teritoriu. Helsinki a anunţat că dacă Japonia nu mai organizează Jocurile Olimpice, se bagă. Dar era clar că nu se mai putea face nimic. Tot atunci a aflat că „fratele” lui, un alt alergător uriaş, Gunnar Höckert, fusese ucis în Istm. 30 de ani.

Mäki a „ars” doi ani. Atât. 1938 şi 1939. În ‘36, la Berlin, nu erupsese. În 1940 nu s-a mai făcut nimic. Nici în ‘44. În 1948, la Londra, avea 38 de ani… Mulţi erau „Finlandezii zburători”. El fusese „Sburătorul” de care lumea se îndrăgostise!

S-a retras acasă, la Rekola. Rar s-a lăsat pozat. Când o făcea, se aşeza, mereu, în faţa unei vitrine pline cu trofee: medalii, cupe, diplome. Tot rar a ieşit din casă. În 1973 a trebuit s-o facă de două ori: pe 2 octombrie, când Paavo Nurmi a închis ochii, şi pe 4 decembrie, când Lauri Lehtinen, coleg de tranşee şi de culoar, a plecat şi el.

Taisto Mäki, primul om sub 30 de minute, s-a stins la 69 de ani. A apucat să „participe” la o olimpiadă. Cea din 1952 s-a desfăşurat la Helsinki, iar el a fost una dintre legendele prezente…

* Sursa: Time.com

Comentarii (2)Adaugă comentariu

st.il. (1 comentarii)  •  29 septembrie 2018, 16:42

O viață cât o istorie ( de om ) !...O performanță unică acelor vremuri . Suntem prea grăbiți și prea ignoranți ca să ne mai aducem aminte!...Din nefericire , unele capitole ale istoriei ( cele urâte ) , se repetă !...Să nu uităm , totuși, ce a fost frumos în sport și-n viață !. Dacă se poate !...

mitica (1 comentarii)  •  30 septembrie 2018, 17:29

inainte de a ataca Finlanda, urss, a invadat estul Poloniei (adica pe 17 septembrie 1939).......pe urma estul si nordul Romaniei....pe urma.....

Comentează