Când 7 mai a fost 7 septembrie

Sunt 30 de ani de când Profir îl învingea pe Tacconi, iar Oţelul devenea singura echipă românească ce dobora un colos, Juventus Torino

Mucurile îngheaţă, terenu-i greu. Pe hârtie, stadionul poate primi 1.000 de oameni, dar în tribune şi pe margini sunt 6.000 de suflete. Victoria, echipa Tecuciului, oraşul lui Calistrat Hogaş, are meci, în 16-imile Cupei României, cu cei de la Corvinul Hunedoara. Nume grele, uriaşe, cu Dubinciuc, cu Gabor, cu Dumitrache, cu marele Lucescu, înainte de retragerea la dană.

E 4-1 pentru oaspeţi, dar nimeni nu se supără. Arbitrul Pop, din Bucureşti, dă să răsufle-n fluier când, la corner, un tinerel de vreo 18 ani execută frumos. E intrat doar de un sfert de ceas, în locul „Naşului” Florea. Onofrei semnează de primire şi, din întoarcere, îl învinge pe Ioniţă, hunedoareanul. E 2-4, aşa se termină, una dintre marile performanţe ale Victoriei. „Puştiul” e Ion Profir. A plecat din Brăneşti, a debutat la FCM Galaţi. Nea Titi Teaşcă îl aruncase în vâltoare direct contra lui Poli Timişoara, unde zburda Păltinişanu. Coechipier cu Nae Burcea, „Nutria” Majearu ori Orac. Acesta din urmă îl trăsese lângă el. „Copile, joacă, tată, ce ştii tu mai bine, fără figuri. Să te gândeşti că e un antrenament cu public”, auzise. Mersese, apoi, la Victoria, pentru rodaj.

Cornel Dinu a urlat să bată el!
Se călise prin zonă, la Olimpia Râmnicu Sărat, niţeluş la Buzău, apoi, din ’88, la Oţelul. Acolo l-a prins meciul cu Juventus Torino. Tacconi, Cabrini, Rui Barros, Laudrup cel Bătrân, Altobelli, aranjaţi în băncuţe de „dirigul” Zoff. Unii vorbesc despre 30, alţii despre 35.000 de oameni în tribune. Turcul Namoglu pune mingea pe var. Cine să bată?

„Iniţial, nu trebuia să trag eu. Dar aveam ningea în mână şi nimeni nu dorea să execute!”, îşi va aduce aminte, peste ani, Profir, pentru echipedetraditie.ro. Mai pe limbajul fotbaliştilor, „nu exista sânge în instalaţie”. De pe margine, Dinu, „Procurorul”, îi cere să facă marele pas. Profir îşi ia elan, e 1-0. Oţelul Galaţi conduce cu 1-0 pe marea Juventus Torino! Dă să fugă spre antrenor, dar nu mai poate ajunge. E sugruşat de colegii de echipă.

Ce a urmat, se ştie. Oţelul devine prima şi unica echipă din România ce reuşeşte să împiedice „Bătrâna Doamnă”. Se termină 1-0, gol Ion Profir, din penalty. La Torino, treaba stă altfel. Dinu nu mai este, vine Sdrobiş, se merge cu borcane de icre negre, totul se vinde, se cumpără aparate video, se bea din mini-bar, gândurile nu prea-s la fotbal. 5-0 pe „Comunale” şi asta e tot. „Bine că a plouat. Cine ştie câte ne dădeau ăia pe iarba curată”, mai zice eroul gălăţenilor.

Sunt 30 de ani de atunci. 30 de ani de când, pentru Galaţi, 7 mai a picat pe 7 septembrie. Bucurie umbrită doar de sinuciderea lui Surian Borali, de peste numai patru luni. Fundaşul de etnie tătară iubea o româcă, dar părinţii săi nici nu au vrut să audă. L-au găsit fără suflare în garsoniera repartizată de club de Gelu Popescu. Pleca la 29 de ani…

Cupa UEFA, sezonul 1988-1989, turul 1
OŢELUL GALAŢI – JUVENTUS TORINO 1-0 (0-0)
A marcat: Ion Profir (62 – pen.)
Stadion: ”Dunărea”, Spectatori: 30.000. A arbitrat: Yusuf Namoglu (Turcia)
Oţelul: Călugăru – Bolari (71 Aldea), Anghelinei (c), Agiu, Gelu Popescu – M. Stan, Burcea, Profir, Ralea (57 Drăgoi) – Antohi, Octavian Popescu. Antrenor: Cornel Dinu
Juventus: Tacconi – Napoli, Bruno, Brio, De Agostini – Carbini (c), Marocchi, Rui Barros, M. Laudrup – Mauro, Altobelli. Antrenor: Dino Zoff.