Madame Blondel, prima de două ori

Yvonne a fondat ACR-ul, apoi s-a suit în maşină şi a dat un ocol Bucureştiului. Întâia femeie la volan. A decolat de la Chitila, a zburat la Ploieşti. Pionieră pe biplan

În sala cea mare a „Grand Hotel du Boulevard”, prima clădire de acest fel ce a avut trasă apă curentă în Bucureşti, vorbeşte prinţul George-Valentin Bibescu. E 5 aprilie 1904 şi cei 25 de domni fondează „Automobil Club Regal”, cea de-a şasea asociaţiune de profil din întreaga lume. Actul de naştere trece, spre a fi semnat de toţi cavalerii aceştia galanţi, traşi la patru ace. Două domnişoare-şi lasă, şi ele, apostila: Martha Lahovari, viitoarea doamnă Bibescu, şi Yvonne Blondel, fata celui care va deveni ambasadorul Franţei la Bucureşti. Se stropeşte cu şampanie „moale”, se pleacă în turul oraşului. Fata din patria lui Hugo conduce un „FN Herstal”, decapotabil de două locuri.

Trec şase ani şi jumătate de la ist eveniment
La margine de oraş tocmai a apărut aerodromul Chitila. Mulţi zic că e cam cel mai cu ştaif de prin partea asta de Europă, cu hangare, cu tribune pentru spectatori, cu ateliere pentru construcţii şi reparaţii de avioane. Avocatul Mihai Cerchez a luat licenţă de zămislire a unui „Farman”, biplanul cu care francezul Michel Paul Molla, un tip pe la un 24 de ani, survolează, pe 10 septembrie 1910, în premieră, Bucureştiul.

Decolează de pe aerodrom, trece peste Gara de Nord, vede Foişorul, lasă-n urmă Şoseaua şi linişteşte aparatul la Chitila. Acolo-l aplaudă lume multă. Printre privitori, o doamnă, de o frumuseţe răpitoare, undeva pe la 26 de ani. Molla îi întinde mâna şi, în franceză, îi cere să-l însoţească. Doamna-i căsătorită, din ochi cerşeşte permisiunea soţului. O primeşte. Din pământ, din iarbă verde, răsar, atunci, doi băietani de pripas. Leagă o scândurică în spatele pilotului, o prind de stâlpii ce susţin aripile. Yvonne suie, degrab’.

Recordul mondial de la Chitila
Se pleacă spre Ploieşti. Unii zic că se zboară la 600 de metri faţă de sol, alţii, mult mai jos. Biplanul prinde undeva pe la 70 de kilometri, se face sub o oră. Este noul record mondial pentru o femeie, la distanţa parcursă cu un avion. Precedentul îi aparţinea unei franţuzoaice, 30 de kilometri în linie dreaptă. Doamna Cămărăşescu este aplaudată de toată lumea.

Yvonne din prima descriere e aceeaşi cu Yvonne din a doua. La bază-i din Hexagon, fiica lui Camille Blondel, ambasadorul francez de la Bucureşti şi artizanul intrării ţării noastre de partea Antantei în Primul Război Mondial. Naşte ACR-ul, dar încă nu-i stabilită pe aici. Leagă căsnicie cu Ion Cămărăşescu, un tip cu Drept, pe la 1909. Merge în Cadrilater, unde soţul e prefect de Durostor. Devine întâia femeie din istoria noastră care se „dă cu avionul”.

Când prima mare urgie începe, face, pe a sa cheltuială, un spital la Silistra, tratează răniţii de la Turtucaia. Pleacă la Brăila, de aici, la Iaşi. Mereu are grijă de soldaţi. Se reîntoarce în Franţa, dar nu uită de locurile iubite. Se îngrijeşte ca românii căzuţi pe acele meleaguri să repauzeze în linişte, face toate demersurile de repatriere a celor răniţi… În 1922 o găsim, din nou, la Bucureşti. E căsătorită cu Jean Postelnicu. Se trag la Spanţov, în preajma Dunării, unde soţul are o moşie. Vine al Doilea Război Mondial. Apoi vin comuniştii. Postelnicu e arestat, Yvonne bătută. Fuseseră „chiaburi”. Domiciliu forţat. Rămâne văduvă, dar nu mai vrea să se reîntoarcă în patria natală.

Decedează, la 87 de ani, la Bucureşti, în 1971, uitată de toţi.

Prima femeie care a condus o maşină prin Bucureşti şi întâia care s-a suit într-un avion, îşi doarme somnul de veci la Cimitirul Bellu, alături de tatăl său, unul dintre cei mai sinceri şi dezinteresaţi prieteni pe care i-am avut vreodată.

* Sursa: „Cronologia Bucureştilor”, Gheorghe Parusi