Zola, spune tu, ai jucat în clip sau nu?

Deşi mulţi cred că Gianfranco a apărut în capodopera lui Bonnie Tyler, "Total Eclipse of the Heart", italianul neagă: "Dacă mă auzea cum cânt, solista nu mă lăsa nici să respir prin preajma ei"...

Acolo, la etajul 42 al unui zgârie-nori din New York, doamna e aprigă: „Jim, cu tot respectul, îmi pare rău, dar nu e ceea ce vreau!”. Nu adaugă mai multe, aruncă un „La revedere!” rece şi iese pe uşă. „Nu voi lucra în veci cu ăsta!”, spune ca pentru sine în timp ce aşteaptă liftul.

Peste trei săptămâni, este, din nou, acolo. Fix acolo! Ascultă o melodie, îi pare potrivită. Extrem de potrivită pentru timbrul său. „Jim, eşti mare! Să-i dăm drumul la treabă!”.

Doamna de 32 de ani e galeza Gaynor Hopkins. Cunoscută pe scenă ca Bonnie Tyler. E primăvara lui 1982, se află în faţa celui de-al cincilea album de studio, „Faster Than the Speed of Night”, şi are nevoie de ceva puternic. Jim e Jim Steinman, compozitor şi producător. Până cu un an în urmă, nu se ştiau. Omul era impresarul lui Meat Loaf, se cunoscuseră la un concert. Bonnie îl întrebase dacă poate avea grijă şi de ea. Se înţeleseseră, dar Steinman nu-i livrase, încă, piesa aceea ce trebuia să spargă topurile. „Jim, sunt bună, dă-mi ceva să fiu CEA MAI BUNĂ”, îl rugase.

La bătaie cu Michael Jackson
Acum, Bonnie primise „Total Eclipse of the Heart”. O capodoperă. Simţea că i se potriveşte. A ascultat-o de nouă ori, la rând. „Da, asta este!”, a spus după mai bine de o oră. Balada are niţeluş peste şapte minute. O taie la patru şi jumătate, ca s-o facă bună pentru posturile de radio. Pleacă la drum în 1983, se bate cot la cot cu două Everesturi ale muzicii, „Billie Jean” şi „Beat It”. Devine numărul unu în 24 de ţări, în perioada de vârf vinde 80.000 de copii pe zi!!!

Are nevoie, logic, de un videoclip. Russell Mulcahy, un regizor australian, care a lucrat, printre alţii, cu Duran Duran, Sir Elton John ori Queen este rugat să se ocupe de imagine. Locaţia aleasă e Sanatoriul Holloway, din Anglia, o construcţie veche, de peste 200 de ani, trecută în stadiul de conservare în 1980. Cadrele-s inspirate din „Futureworld”, pelicula din 1976, cu Peter Fonda.

Fotbal la un fost sanatoriu
Bonnie Tyler are un vis cu câţiva elevi, care practică scrima, înotul ori joacă fotbal, pentru ca, la final, să se trezească din reverie. Moment în care în cadru apare Gianfranco Zola. Sau nu? Băiatul din imagine are undeva pe la 17, poate 18 ani. În 1983, italianul a împlinit 17 primăveri, deci lucrurile se leagă. În 2015, lămureşte misterul într-un interviu. „Am fost întrebat de sute de ori dacă eu sunt! Nu sunt! Aveam 17 ani pe atunci, e adevărat, dar îi petreceam în Italia, nu în Anglia”, spune el.

Gianfranco e înregimentat la Corrasi Oliena, prima sa trupă, înainte de a face pasul spre cariera de profesionist, la Nuorese, în 1984. Jurnalistul îi arată imaginea din clip, Zola aproape că nu mai poate spune nimic. „Jur că nu sunt eu. Tipul seamănă, e drept, dar nu e Zola! Încă ceva! Nu aveam cum să joc în acel clip. Dacă Bonnie auzea cum cântam, cu siguranţă că nu mă lăsa să respir nici măcar prin faţa castelului”, glumeşte jucătorul trecut pe la Parma ori Chelsea.

Gata! Problema-i rezolvată! Chiar dacă cei doi – actorul şi Gianfranco – seamănă, chiar dacă au, ambii, undeva pe la 17 – 18 ani, nu Zola e în clip. Melodia prinde enorm, la fel şi imaginile, care, la un top alcătuit în noiembrie 2002, ajung pe locul 94 la „Greatest Music Video of all Time”. Atunci de ce pe siteul imdb.com, unul destul de „curat” şi de respectat, în dreptul lui Zola, creditat cu câteva apariţii prin seriale, se poate citi: „A apărut în clipul lui Bonnie Tyler, «Total Eclipse of the Heart», în scena de la final, ca unul dintre băieţi?”.

* Sursa: offthepost.info