Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Un an pe gazonul cu smoală

Final de noiembrie, 1993. „El Molinon” fierbe. „Piticul Atomic” îi pune pe croşetă pe jucătorii de la Real Madrid şi îi înşiră, doi pe faţă, doi pe dos. ÎI persiflează pe „Rafa” Alkorta, apoi pe Manolo Sanchis ori Luis Enrique […]

...

De 22 de ori sus. Pe Acoperiş

De pe Calea Lactee se vede că istă treabă nu-i convine. Şade pe un scaun ce-l frige, cravata îi apasă omuşorul, zeci de becuri îl orbesc mai ceva ca zăpada, două tinerele se chinuie, din cinci în cinci minute, cu […]

...

655 de tururi de pistă cu tacos şi bere

S-a apucat de treabă de mică. La trei ani, stătea sub apă până a ei mamă o trăgea de păr, afară din bazin. De la tata a auzit poveşti cu oameni făcând sport şase ore, fără apă ori mâncare, aşa […]

...

Cei trei care-au salvat Crăciunul

În încăpere intraseră o mână de oameni: ei, cei trei astronauţi, comandatul şi vreo doi scribi. Nu stătuseră mult, treaba era clară: modulul lunar, precum şi cel de comandă şi serviciu, nu aveau să fie gata până în primăvara lui […]

...

Pantera din „Pantera Roz”

1988. „Click”! şi poza „bronzului” de la Europenele de baschet feminin din Bulgaria e trasă. Trupă frumoasă. Olivera Cirkovici, fata de 19 ani şi 1,93 m. Nina Bjedov, viitorul „argint” de la Mondialele de peste doi ani. Danira Nakici, locul […]

...

Doi băieţi de 10

Cu trei ani înaintea cuceririi Everestului, Maurice Herzog şi Louis Lachenal au culcat la pământ Annapurna I, primul "optmiar" învins vreodată de om. Nedrept, isprava lor avea să pălească în faţa pioletului lui Sir Edmund Hillary

Permalink to Doi băieţi de 10
sâmbătă, 2 iunie 2018, 1:03

Nu-l anunţaseră prin telefon, astfel de veşti nu se dădeau printr-o galenă. Un tovarăş, ziarist la un cotidian din Lyon, trăsese în faţa casei. Cum naiba să-i spună aşa ceva dacă nu sec, direct? „Maurice, «LL» s-a stins, s-a dus!”. A crezut că e o glumă nesărată. Nu era! „LL” plecase. Stai niţeluş: cu cinci ani şi jumătate în urmă ei doi făcuseră, probabil, cea mai mare nebunie din lumea alpinismului şi acum echipa de aur se destrămase? Cine cutezase una ca asta?

Maurice era el. Maurice Herzog. 31 de ani în 1950, când îşi propuseseră se se urce pe unul dintre acoperişurile omenirii, să privească, de acolo, pământenii. „LL” era Louis Lachenal, un nebun cu doi ani mai tânăr, căţărător de la 13 primăveri, ghid montan, cu câteva recorduri în rucsac. Se găsiseră prin 1948. Cea de-a doua urgie mondială se terminase, ascensiunile adevărate plecaseră, din nou, la drum.

8.051 » 8.500
Şi-au făcut trupă. Ei doi, plus încă alţi şapte muschetari. Plecau să cucerească necuceritul: Annapurna I, un „optmiar”. Da, ştiau de expediţiile de pe Everest, din anii ’20, când legendele se depănau cu temerari ajunşi la 8.500 de metri, da, cunoşteau că acum urmau să atace „doar” 8.051, dar, dacă reuşeau, deveneau, oficial, cei mai „înalţi oameni din Univers”.

Au plecat din Franţa pe 30 martie 1950. Au ocolit juma’ de lume, prin Cairo, prin Bahrain, prin Karachi, prin New Delhi. 3,5 tone de echipament. Avion, autocar, chiar şi căruţă! Nepalul abia îşi deschisese graniţele. Două luni au făcut până acolo. Pe 3 iunie au atacat ultimii metri. Fără oxigen suplimentar. Detalii stabilite, „recunoaşterea” şi finişul într-un singur sezon. Annapurna, „Zeiţa Recoltelor”, s-a lăsat cucerită de cei doi. Nu era Everestul, ci „abia” al 10-lea „optmiar” în ordinea înălţimii, dar ei spărseseră, la propriu şi la figurat, gheaţa: Maurice Herzog şi Louis Lachenal, primii oameni ajunşi la peste 8.000 de metri! Au stat, acolo, cam o oră. S-au pozat cu tricolorul, Louis voia, deja, să se întoarcă. Maurice i-a cerut să mai zăbovească, a golit tot laptele condensat din tub, pe care l-a aruncat, ca semn al trecerii lor pe acolo!

Coborârea a durat două săptămâni, iar muntele şi-a luat partea sa: ambii şi-au pierdut toate degetele de la picioare, Herzog a rămas fără multe de la mâini. Plecaseră cu echipament uşor, scăpaseră mănuşile, avuseseră, într-o noapte, doar un sac de dormit la patru căţărători, degerături. Annapurna luase – şi avea să mai ia – multe vieţi. Ei scăpaseră. Biruitori.

11.000.000 de cititori
Vestea poposea pe prima pagină din „Le Figaro” pe 16 iunie, dar expediţia ajungea la Paris abia pe 17 iulie. Din avion, Louis fusese dat jos pe braţe…

La întoarcere, Herzog avea să scoată o carte, care, cu 11 milioane de copii, devenea cea mai vândută din breaslă. Lachenal primea „Legiunea de Onoare”, oamenii îşi scoteau pălăria în faţa lor. Erau oamenii care ajunseseră pe tărâmul zeilor.

Apoi, pe un 25 noiembrie 1955, pe „Valea Albă”, Chamonix, Mont Blanc, „LL” plecase, la nici 34 de ani. Doi ani după asta, Maurice n-a mai fost om. Ca să mai uite, francezii l-au uns Ministru al Tineretului şi Sportului, primar în Chamonix. A stat 25 de ani în Comitetul Internaţional Olimpic. I-a supravieţuit colegului de ispravă aproape şase decenii. Dar zi de zi şi-a amintit că acolo, sus, la peste 8.000 de metri, la coborâre, cu degerături, printre halucinaţii, în timp ce stăteau la taclale cu Sfântul Petru, şi-au promis să ajungă teferi la bază. Şi s-au ţinut de cuvânt. De aceea, nici în ruptul capului n-a putut pricepe cum peste ani, Atropos, zeiţa destinului, neînduplecata, a curmat, cu o foarfecă, firul vieţii lui „LL” la doar 1.000 de metri…

* Sursa: „Annapurna, premier 8000”

Comentarii (5)Adaugă comentariu

criticul (40 comentarii)  •  2 iunie 2018, 15:24

Foarte bun articol,Cătălin, ca de obicei.P.S.Totuși s-a strecurat o mică greșeală în titlul poveștii tale,Cătăline: când explicai titlul, în explicație ai scris așa: ,,Cu trei ani înaintea cuceririi Everestului, Maurice Herozg şi Louis Lachenal au culcat la pământ Annapurna I, primul "optmiar" învins vreodată de om. Nedrept, isprava lor avea să pălească în faţa pioletului lui Sir Edmund Hillary'Vezi că pe acel alpinist îl chema MAURICE HERZOG și NU MAURICE HEROZG,cum greșit ai trecut în explicație,Cătăline!Corectează numele omului în explicația titlului.

constantin (10 comentarii)  •  3 iunie 2018, 10:12

Felicitări pentru articol! Excepţional!

ovidiu_3003 (105 comentarii)  •  3 iunie 2018, 12:12

...alpinismul ...un sport ...extrem ...

Carpatist (1 comentarii)  •  3 iunie 2018, 13:58

Da asa suna povestea lui Maurice Herzog despre "cucerirea" primului opt miar......... Insa eu sunt foarte curios, daca autorul acestui articol si-a pus sau nu intrebari in legatura cu faptul ca dupa terminarea expeditiei numai Herzog a scris si povestit despre reusita din Himalaya! Oare dece? Cititi cartea lui David Roberts, cu titlul Annapurna, une affaire de cordée. Lectura placuta!

Ștefan Kiraly (5 comentarii)  •  6 iunie 2018, 19:33

Frumos, maestre. O rugăminte. Nu știu dacă ați scris sau nu. Dacă nu, merită Josef Posipal o poveste. Dacă nu mă înșel, singurul "român" care a jucat și a câștigat o finală de Campionat Mondial. Și nu împotriva unui adversar de duzină, ci contra Ungariei lui Pușkaș

Comentează