Cum a devenit din om Superman

Pe 3 februarie 1977, Christopher Reeve are 85 de kilograme şi refuză să poarte un costum de muşchi. Pe 28 martie e la 99, gata de a trage una dintre cele mai frumoase producţii cinematografice din istorie

„Christopher, dacă batem acum palma, eşti de acord să porţi pe sub costum un altul, unul plin de muşchi?”. „Nu!”, vine răspunsul. „Ei, drăcie, am văzut 200 de actori, am tras de toate vedetele de pe lume şi când ziceam că ne-am completat, copilul ăsta refuză?”. „Cât timp am?”. „Două luni!”. „OK, în două luni devin Superman, dar să fie clar, fără prostii pe sub!, da?”.

Povestea e luuuungă! Patru ani de zile, producătorul Ilya Salkind s-a chinuit să obţină drepturile pentru „Superman”, o coproducţie ce trebuia să spargă toate barierele. Richard Donner era regizorul. Semnaseră cu Marlon Brando, pentru 3,7 milioane de dolari, cu Hackman, pentru „doar” două, apoi se împotmoliseră la personajul principal. Doriseră numai băieţi de top. Primiseră doar refuzuri. Bruce Jenner, prietenul Nadiei, medaliat cu aur la Montreal, la decatlon, viitoarea doamnă Caitlyn. „Sly” Stallone, implicat în proiectul „Rocky”. Robert Redford, prea faimos să poarte chiloţi peste pantaloni. Patrick Wayne bun, aproape arvunit, apoi aflase că tată său, ilustrul John, avea cancer la stomac. Arnold fusese şi el pe listă. Şi James Brolin, şi Neil Diamond, cântăreţul. Patru milioane de dolari pentru Paul Newman. Nimic! Ajunseseră să-l ceară la probe şi pe dentistul soţiei lui Salkind.

Costelivul de 1,93 metri
Dar directorul de casting Lynn Stalmaster insistase. „Am un băiat bun, Christopher Reeve. Şcolit, cu talent, e ce ne trebuie”, spusese. Însă Donner nu căzuse pe spate la a sa vedere: 25 de ani, 1,93 metri şi 85 de kilograme? Nalt, deşirat, costeliv… Nu… Nu putea fi eroul Americii, eroul Omenirii!

Reeve plecase din SUA spre Londra, la ultima probă de la studiourile „Shepperton”. Era 1 februarie 1977. Pe 28 martie porneau la drum filmările pentru „Superman”, iar tânărul din faţa lor spunea că se va transforma… Ca-n filme???

Pe 3 februarie 1977, în SUA, pleacă la drum una dintre cele mai mari mostre de voinţă din istorie. Reeve se duce la sala lui David Prowse, cel care l-a interpretat pe Darth Vader. Omul e sportiv de meserie, fost halterofil, ştie ce şi cum. Stabilesc patru mese pe zi, pline de proteine. Îi dă să bea Neutromint. „Gust scârbos, dar dacă antrenorul asta cerea!”, avea să-şi amintească, peste ani, actorul. Azi, ziua începe la şase dimineaţa. Acasă. Încălzire, cinci minute de bicicletă, 14 exerciţii diferite, 100 de abdomene, 100 de „bricege”. Mâine se purcede la drum tot la şase. Sală. Lucru cu ganterele. Şapte circuite. Poimâine, şase dimineaţa.

Alergare, două ore de haltere, 90 de minute de ţopăit pe un ţarc susţinut de nişte arcuri, ca la circ. „Supliciu” e un cuvânt frumos. „Până în acel moment nu avusesem grijă, niciodată, de corpul meu. Jucam tenis şi… cam atât! Mâncam cam tot ce mânca un american, fără restricţii”, spunea Reeve. Când s-a urcat pe cântar, în prima zi de antrenamente, 85 de kilograme. Pe final, 96. În ultima zi, 99! „Lucrasem, până atunci, cu mulţi campioni. Dar niciunul nu avusese dorinţa de a reuşi pe care o găsisem la Chris”. A vorbit Prowse.

250.000 $ salariu, 300.000.000 încasări numai din „I”
Azi, la 40 de ani de atunci, lucrurile pot părea ciudate. Ori prea forţate. Dar vorbim despre un erou, nu? Ceea ce a urmat se cunoaşte: Christopher Reeve, fără costum ajutător, ci doar cu muşchii săi, face un rol memorabil în întreaga serie. Pentru „I” şi „II” a primit 250.000 $. Numai primul a adus încasări egale cu a treia parte dintr-un miliard de dolari… Apoi, accidentul stupid din 27 mai 1995, anii de chin şi plecarea din octombrie 2004. De câteva zile, acolo, Sus, Superman s-a regăsit cu Lois Lane. A prins-o de mână şi au pornit din nou, în faimosul lor zbor, peste întreaga lume.

* Sursa: Supermania78