Tată, să nu râdeți de mine!
Comentariu la cald după ce steliștii pierd primul loc în Liga 1

Ultima oară când m-am uitat la un meci de fotbal cu o echipă românească a fost prin 2006. Atunci alergau pe teren doi băietani, unu’ pe la 25 de ani, Joaquin, la niște spanioli, și altul de vreo 22, la Steaua, Cristea sau cam așa ceva.
Acu’ hăiau unii pe afară când mă pregăteam de somnic, cu fesul pe cap. Dau drumul la tv și Cristea ăsta alerga, în plin fuleu, în minutul 89 și învingea pe FCSB / Steaua / Talpan / CSA / ASA / CCA sau cum se cheamă! Cât despre celălalt, ajuns la 37 de ani, aud că duce Betisul în spate, că e în Europa League, după aia trei mari + Valencia.
Și e adevărat că unchiașu’ joacă la trupa ce l-a dat afară pe unu’ miez, venit de la Steaua și trimis în Italia, la retrogradare, după cinci luni? Adică nu s-a petrecut nimic în 12 ani, tot ăștia joacă???
„Am închis gura celor care vorbeau urât de noi! E momentul ca toată lumea să-și ceară scuze! Am demonstrat pe teren, am fost foarte motivați și am vrut să ne dăm viața pe teren! Steaua m-a trimis la plimbare, le-am demonstrat că suntem o forță!”
Andrei Cristea, atacant Poli Iași