38 de puncte Celsius

Mai mult mort decât viu, Michael Jordan intră pe parchet, în meciul 5 al finalei NBA din 1997, şi rezolvă, practic, duelul Chicago Bulls - Utah Jazz. ”The Flu Game”

„Ţârrr!”. Soneria telefonului apucă să respire o singură dată. Apoi e sugrumată de mâna lui Grover. „Cine dracu’ e la ora asta?”, îşi descleştează dinţii. „Tim, lasă textele! Du-te la recepţie, vezi ce iei de acolo să-mi deschizi uşa, nu mă pot ridica din pat. Hai, trage de tine!”. Aruncă un ochi peste ceasul electronic. E 02:23! Michael Jordan, da, exact, ACEL Jordan, aflat fix la patru camere mai la stânga, e pe jumătate mort?

9 iunie 1997, etajul patru al unui hotel din Park City, Utah. Băieţii de la Chicago Bulls au tras aici, pentru meciurile cu Jazz-ul lui Karl Malone ori John Stockton. Finala NBA.

Cu vreo cinci ore în urmă, lui „Air” i s-a făcut foame. Da, o să spuneţi că e o greşeală, dar nu e: room service-ul se închisese, singura variantă rămasă în picioare erau nişte copii cu pizza. Pac, comandă rapidă, pac, în juma’ de oră afacerea e gătată. Să ne oprim niţel cât să răsturnăm nişte ketchup peste triunghiurile aburinde. Tim Grover este preparatorul fizic personal al celui mai mare jucător de baschet din toate timpurile. Ştie că Mike nu e „fiert” pe pizza, i se par niţeluş dubioşi cei care au livrat-o, e cunoscut faptul că Chicago Bulls se află în acest hotel, dar zice să nu meargă prea departe cu astfel de conspiraţii. Cu toate acestea, peste ani, cei din cameră aveau să-şi aducă aminte că la vederea distribuitorilor spunea: „Am un sentiment ciudat legat de seara asta”.
Gata, revenim la poveste!

N-a putut să-şi pună şortul pe el!
Bulls şi Jazz sunt în ultimul act. Sistemul e 2-3-2. Chicago s-a impus în primele două partide, în „United Center”, Utah a egalat la doi pe propriul parchet. Meciul acesta, de pe 11 iunie, din „Delta Center”, e mai mult decât decisiv. La 02:30, Jordan stă chircit în pat, plin de sudoare. Apare şi medicul echipei: virus stomacal sau intoxicaţie alimentară, la prima vedere. Michael tremură, pare că nu e din filmul acesta. Rămâne întins 24 de ore. Logic, nu prinde antrenamentul din 10 iunie. Mai rău e că suferă o deshidratare puternică, pierde kilograme bune! Pe 11, dimineaţa, decizia e clară: nu va putea juca! Dar zeii nu-s precum muritorii. La 17:00 îi spune lui Scottie Pippen, cel mai bun Sancho Panza din toate timpurile, că nu-l lasă la greu. La 19:00 e gata pentru partida din „Delta Center”!!! „Când l-am văzut cum arată, era clar că nu va putea să joace. Ce naiba, s-a chinuit un minut să-şi tragă şortul pe el!”. Rezumatul aceluiaşi Pippen.

Jazz auzise ceva de o gripă. Era clar că şi dacă apărea pe teren, „Air” avea să fie mai mult mort decât viu. În primul „sfert”, Jordan nu există. Utah are 16 puncte avans, iar coechipierii lui Mike sunt ferm convinşi că la un moment dat va ceda. Dar „Air” face rost de o minune. 17 puncte în al doilea „sfert”, însă diferenţa e tot mare, 53-39.

„Sfertul” de aur
Phil Jackson, antrenorul, nu ştie ce să facă. După pauză, lucrurile merg din rău în mai rău. Cere să stea pe bancă, sala se învârte cu el. Geana pe tabelă: 77-69! Gata, se sună revenirea finală! Se ridică, apele curg de pe el precum Niagara. 15 puncte! Ceasul se opreşte la 46.4. Scorul la 85-84 pentru gazde. E faultat! Prima o marchează, a doua e ratată. 85-85. Toni Kukoc recuperează, mingea ajunge la Pippen, de aici la Rege şi… trei puncte! 88-85! Stop cronometru! 25 de secunde!

Jordan forţează, se termină 90-88! Dar seara nu e gata. Scottie Pippen, în picioare, epuizat, îl ajută pe Michael Jordan să nu cadă. Omul are privirea pierdută, ambele mâini sunt petrecute după corpul lui „Pip”, dar ceea ce contează e rezultatul şi faptul că „taurii” conduc cu 3-2. Acum se trage poza ce avea să dea ocol Pământului. Rezumăţel: 38 de grade temperatură, 38 de puncte, şapte recuperări, cinci pase decisive, trei intercepţii, un „capac” şi două „triple”. Toate aceste ingrediente mixate în 44 de minute de joc, partidă ce avea să rămână în istorie drept „Meciul gripat”…

Peste două zile, pe 13, se face 4-2.

* Sursa: Mundo Deportivo