”Hiroşima Caucazului” a ajuns în grupe

FK Qarabag a pierdut totul: antrenor ucis, stadion pulverizat, oraş părăsit, jucători dispăruţi pe front. Azi respiră lângă Chelsea, Simeone ori AS Roma

Câţiva flăcăi bărboşi, traşi în haine de camuflaj, cu banduliere de cartuşe petrecute peste piept, plâng, acolo, la capătul mormântului. Cel mai drept, cel mai viteaz dintre ei, trecuse, la numai 46 de ani, la cele sfinte. Allahverdi Teymur oglu Bagirov le fusese, în acelaşi timp, antrenor şi comandant. Se născuse în Aghdam, oraş frumos, pornit la drum pe la 1747. Terminase şcoala, se băgase la cea de antrenori. Preluase echipa de fotbal – Qarabag – o trupă fondată la 1951, îi dăduse un aer de modernitate.

Apoi, picioarele URSS-ului prinseseră a se clătina. Prin 1988-1989, conflictul din Nagorno-Karabah mocnea. Zona era sub jurisdicţia azeră, armenii îi dădeau târcoale. Când războiul a pornit la drum, Bagirov se afla la antrenamente, pe stadionul „Imarat”, din Aghdam. Vechi, dar solid, marfă rusească. Şi-a adunat copiii, le-a spus că pământul sfânt nu va cădea pe mâini duşmane şi-a plecat la luptă. Voluntar! A format un batalion şi n-a cedat o palmă de pământ.

În noaptea de 25 spre 26 februarie 1992, armenii au produs masacrul de la Hojali. Sute de morţi, femei, copilaşi. Bagirov a recuperat 1.003 trupuri: unele plecate de pe astă lume, altele, rănite. În iunie 1992, maşina în care se afla a călcat pe o mină. Antrenorul-comandant a murit. A lăsat în urmă o soţie, un fiu şi două fiice. Acum, foştii elevi, foştii jucători, îşi înmormântau liderul, Erou Naţional în Azerbaidjan. Printre lacrimi, toţi au urlat că vor face din Qarabag o echipă de care Maestrul să fie mândru, de acolo, de Sus. A fost primul pas spre grupa C a Ligii Campionilor din acest sezon: Chelsea…

„Nicio casă să nu mai stea în picioare!”
Al doilea a fost făcut în iunie 1993, peste un an. Armenii cuceriseră zona, lansaseră lozinca: „Nicio casă să nu mai rămână în picioare!”. Nu se atinseseră de Marea Moschee şi de mormântul lui Bagirov. Atât! În rest, distruseseră tot. Agenţiile de presă vorbeau despre Aghdam ca despre „Hiroşima Caucazului”. Atunci bărboşii, împuţinaţi, se adunaseră, pe nesimţitelea, lângă stadion. Lângă ruinele vechii arene, pentru că din „Imarat”, casa lor, locul unde se antrenau, căminul pe care disputau jocurile, nu mai rămăsese nimic: fusese pulverizat. Şi-au jurat că nu vor lăsa echipa să moară, deşi vremurile erau negre, nimeni nu se mai gândea la fotbal. Chelsea, Atletico Madrid…

În 2008, Gurban Gurbanov, atacant de marcă, la bord cu 63 de meciuri în echipa naţională a Azerbaidjanului, a preluat echipa. Gruparea se mutase din Aghdam, pentru care se folosea termenul „aşezarea fantomă”, ajunsese la Baku. După câţiva ani de tatonări, veniseră surprizele: mai o eliminare a celor de la Rosenborg, mai o eliminare a Wislei Cracovia, mai o eliminare a austriecilor de la Red Bull Salzburg. Un parcurs excelent într-o grupă cu Saint Etienne, Dnipro ori Inter, unde doar o greşeală de arbitraj oprise trupa azeră dintr-un slalom incredibil. Gata! Europa fotbalistică aflase despre echipă. Chelsea, Atletico, AS Roma.

Victoria de pe 23 august
Pe 23 august, băieţii lui Gurbanov aveau meci la Copenhaga. După 1-0 la Baku, oaspeţii sperau. Danezii au marcat primii, Ndlovu a egalat. Erau greu să se mai petreacă ceva, chiar dacă gazdele au mai punctat o singură dată. A fost momentul în care grupa C a Ligii Campionilor din acest sezon a fost desenată: Chelsea, Atletico, AS Roma, FK Qarabag!

Cu 24 de ani în urmă, echipa îşi pierdea antrenorul şi simbolul. Un sezon mai târziu, propriul stadion dispărea. Nu-s două decenii de când fotbaliştii şi-au părăsit casele, oraşul, totul. Mulţi jucători au pierit. Trei din trupa de atunci sunt daţi, şi acum, dispăruţi. Drame demne de documentare tv. Dar FK Qarabag, prima echipă din Azerbaidjan care prinde faza grupelor Ligii Campionilor, a trecut peste toate acestea şi s-a aşezat la masă cu granzii fotbalului european.

Oare cum se cheamă ceea ce a reuşit ea?

* Sursa: visions.az