Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Real Madrid, loc perfect pentru dormit!

Julien Faubert a rezemat crampoanele de zidul de beton, s-a cufundat în scaun, a îngemănat braţele şi, aşa, s-a împrietenit la cataramă cu Moş Ene. În plin meci!

Permalink to Real Madrid, loc perfect pentru dormit!
vineri, 23 iunie 2017, 5:02

„Termină, mă, cu prostiile, cum dracu’ să dorm pe bancă la Real Madrid? Am închis, aşa, puţin, ochii şi toţi s-au apucat să urle că deja sforăiam!”. „Dar cu lipsa de la antrenament cum a fost?”. „Să mor, am crezut că avem zi liberă, nu era aşa, ăia se duseseră la pregătire”…

Băiatul niţeluş nervos e Julien Faubert. Posesorul uneia dintre cele mai tari poveşti din fotbalul ultimului deceniu. Te vezi cu el într-o casă de vacanţă din Franţa, deşi e jucător activ în Finlanda. A prins 54 de minute la Real Madrid, chiar dacă era anuţat drept o mare speranţă pe „Bernabeu”, iar transferul se perfectase într-o singură zi. A fost primul număr 10 la naţionala din Hexagon după Zidane, dar a bifat un singur meci printre „cocoşi”. A jucat în trupa de aur a statului Martinica, a anunţat că algerienii trag de el să construiască naţionala în jurul său, dar oamenii de acolo se jură că nu au dialogat, în viaţa lor, cu un anume domn Faubert.

Le-a închis telefonul celor de la Real Madrid!
Ajuns la 34 de primăveri, tipul cu nume de personaj de-al lui Victor Hugo n-a fost, dintotdeauna, portofel gol. Din contră. A plecat de la Academia celor de la Cannes, de unde decolase şi Zidane. Bordeaux îl vrea, îl ia, atinge 100 de meciuri. Primul joc în echipa naţională, primul fotbalist care asudă numărul 10 al lui „Zizou”, de la retragerea acestuia, primul gol. Se zvoneşte de Rangers, pleacă la West Ham, dar îşi rupe tendonul băiatului lui Thetis, cea cu picioare de argint şi amână, mult, debutul. Apoi vine istoria cu Real Madrid. Hai să-l lăsăm pe om să vorbească. „M-au sunat, le-am zis că e o glumă, am închis. Am plecat la antrenament. Când m-am întors, cam 15-20 de mesaje şi apeluri pierdute! Chiar era pe bune! Am demarat discuţiile pe 30 ianuarie, pe 31 am semnat. Maşină, casă, condiţii. Tot!”.

Prezentarea o face alături de Don Alfredo di Stefano. Îi spun când are antrenament, el n-o potriveşte şi absentează. Antrenorul Juande Ramos strâmbă din nas, dar îl aruncă în focuri, pe 7 februarie 2009, contra lui Racing Santander. Pare că nu pricepe unde a nimerit. Ori pălăria e prea mare. Realul luptă la titlu cu Barcelona!

Somnoroase păsărele pe „Madrigal” se adună…
Se merge pe „El Madrigal”. La încălzire, se hârjoneşte cu Royston Drenthe, obosesc. E 2-1 pentru gazde când camera trece peste banca de rezerve. Saviola, Rafailă van der Vaart şi… stop! Ce e, tată, cu ăsta? Faubert şi-a rezemat crampoanele de zidul de beton, s-a îngropat, confortabil, în scaunele „Recaro”, şi-a îngemănat braţele şi doarme niţeluş! Nu vede, nu aude, nu simte nimic!

„Prostii – contraatacă. Am închis puţin ochii. Atât. Apoi toţi au zis că sforăiam!”. Când mijlocaşul de bandă dreaptă face ochi, Capdevilla deja punctase: 3-2 pentru Villarreal în ultimele secunde şi titlul zboară în Catalunya. De decolat, decolează şi francezul. Mai prinde jocuri la „naţionala” statului Martinica, Bordeaux îl reprimeşte, ajunge pe la Kilmarnock, algerienii spun că nu-l cunosc, el afirmă că l-au sunat să organizeze selecţionata în jurul său, pentru că soţia e din partea locului, însă, peste tot, merge cu stigmatul „Somnorilă” gravat pe spate.

Afirmă că Domenech nu i-a dat şanse, că Real Madrid nu l-a înţeles, că scoţienii l-au folosit doar nouă meciuri şi pleacă la Inter Turku. Unde nici cei mai tari statisticieni nu-i pot găsi măcar un meci jucat…

Între timp, spaniolii, pişicheri, îi repovestesc, an de an, istorioara. Ceva cu „durmiendo”, o chestiune ce pare a avea legătură cu Moş Ene.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

independentu (30 comentarii)  •  24 iunie 2017, 9:58

e unul din cazurile cand legenda depaseste cu mult realitatea

Andrei (2 comentarii)  •  24 iunie 2017, 12:23

Frumos articol, bravo!

SVRS (1 comentarii)  •  24 iunie 2017, 12:34

Oprisane, citesti goal.com si esti abonat la football daily?

ovidiu_3003 (108 comentarii)  •  24 iunie 2017, 16:39

...un fotbalist ...complet ...

titi (1 comentarii)  •  24 iunie 2017, 22:00

Gabor, Radu Niculescu, Lutu, Zicu....

Comentează