Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Sir Diego y Don Freddie

La început de martie 1981, înainte de Războiul Malvinelor, înainte de ”Mâna lui Dumnezeu”, Maradona şi Queen se trag în câteva poze. Cinci genii în 10x15

Permalink to Sir Diego y Don Freddie
sâmbătă, 26 noiembrie 2016, 10:19

8 martie 1981. „Jose Amalfitani”, stadionul celor de la Velez Sarsfield, geme de lume. 65.500 de suflete în tribune şi pe gazon. Freddie Mercury îl introduce pe Maradona. Maradona introduce „Another One Bites the Dust”, capodopera. Delir general!

Queen e Queen! Al optulea album de studio, „The Game”, trebuie promovat printr-un turneu grandios. Se merge în America de Nord, se pleacă la drum
În vara lui 1980. Reîntoarcere în Europa, apoi destinaţie America de Sud. Prima trupă mare care concertează pe stadioanele de aici. John Deacon avea să recunoască: „Aveam sute de mii de fani. Sincer, până atunci nu credeam că există!”.

Maradona nu-i, încă, Maradona. La 21 de ani e sătul, deja, de fotbal, dar n-a detonat. Cu câteva zile în urmă fusese cedat la Boca. River venise cu banii, îi promisese lui Diego salariul lui Ubaldo Fillol, cel mai bine plătit jucător din lot, dar safteaua nu se făcuse. Apucase să debuteze la noua sa trupă, contra celor de la Talleres.

„The Falklands War”, Războiul Malvinelor nu pornise la drum. Nici „Mâna lui Dumnezeu” nu marcase golul din Mexic.

Cum conectează fotbalul rockul cu lumea
Freddie iubeşte fotbalul, dar nu poate spune că e mort după el. Niţeluş tenis de masă, olecuţă de box, sporturi de tinereţe şi cam atât. Managerul turneului propune un mix între balon şi chitară. Sună a limbă de lemn, dar povestea se rezumă la asta: „Prin fotbal, conectăm rockul cu lumea, cu fanii!”. Mercury e un pionier, se mulează imediat pe idee. „Vorbim cu Maradona să vină la unul dintre concerte. O trupă rock şi un idol în devenire arată a unitate, nu?”.

Deacon are dreptate. Stadioanele se umplu. Pe „Amalfitani”, acolo unde, în 1974, Kempes şi Houseman ne bătuseră cu 2-1, cu Dinu, Puiu Iordănescu ori Mircea Lucescu pe gazon, se concertează de trei ori. Ultima strigare e de Mărţişor. Acolo, jos, în burta arenei construite prin ’41-’43, dar refăcută pentru Mundialul din 1978, are loc întâlnirea. Maradona e băgat la mijloc. Brian şi Freddie, la dreapta sa, Roger şi John, la stânga. Diego a primit o jachetă cu steagul Angliei, pe care o poartă, plus nişte beţe. Geniul Queen e cu un tricou cu „AFA” în piept. „Asociacion del Futbol Argentino”. Se trag câteva cadre. Doamne, ce imagini! Cinci legende la un loc. Peste ani, imaginile-s criticate. Diego se apără. „Malvinele nu erau, atunci, în război!”. „De unde era să ştie Queen că Diego avea să ne marcheze un gol cu mâna peste cinci ani?”.

Glume cât de-o pauză
Preţ de 15 minute se fac glume. „El Pibe d’Oro” i se adresează solistului cu „Don”, Freddie răspunde cu „Sir”.

Concertul pleacă la drum. „The Game” conţine melodia standard. Înainte de ea, Don Mercury îl invită pe scenă pe Sir Maradona. „Le mulţumesc lui Freddie şi celor de la Queen pentru că m-au făcut atât de fericit. Şi acum, otro muerde el polvo!”, spune şi traducerea pleacă la drum. „Another One Bites the Dust!”. Succes total. 102 minute durează showul. Băieţii se mai întreţin la final, câteva clipe.

Fiecare îşi vede, apoi, de ale lui, dar şi Queen, şi Maradona ating Everestul.

Pe 24 noiembrie 1991, Elton John şi Dave Clark, doi dintre cei mai bun prieteni, vin să-l viziteze pe Freddie. E inconştient. Moare câteva ore mai târziu. Din duminica aceea şi până în zilele noastre s-au strâns 25 de ani.

„S-a înţeles la perfecţie cu Maradona, s-au plăcut mult atunci”. Vorbele lui Juan Manuel Cibeira, ziaristul care a stat alături de Queen în turneul din 1981.

* Sursa: Juan Manuel Cibeira

Comentarii (11)Adaugă comentariu

cicero (2 comentarii)  •  26 noiembrie 2016, 14:20

Singurul fotbalist care si cara pianul si canta la el

genu (6 comentarii)  •  26 noiembrie 2016, 15:26

Sa intelegem ca ne-ati tradus articolul, Maestre? Cu un plus reprezentat prin ceva elemente de vocabular de cartier. Ati transpirat nitel. Sunteti dat naibii, maitre! Cel mai bun

Fritz (24 comentarii)  •  26 noiembrie 2016, 21:32

Ai ajuns jalnic Oprisane.... Pai ce-ai facut ma nene, ma...?

Dr. Dan Patru Tudosie (10 comentarii)  •  27 noiembrie 2016, 0:08

Cum am zis si la celelalte "articole", palpitanta e viata asta de jurnalist. Sa stai in scaun o saptamana ca sa gasesti un articol pe care sa-l traduci pe google translate... Jenant

the_gunner (12 comentarii)  •  27 noiembrie 2016, 0:30

Queen a fost o trupa buna in perioada anilor '80 ,iar Mercury ,fara indoiala ,cel mai bun solist vocal al tuturor timpurilor. Sportul copilariei si tineretii lui a fost cricketul.Nu-i de mirare ! Era indian .Sunil Gavescar ,un mare cricketer , a incercat sa-l convinga sa se apuce serios de cricket . N-a reusit ! La fel cum n-a reusit Placido Domingo sa-l converteasca la muzica clasica . Don Domingo credea ca este acolo sus intre tenori .Ar fi fost !

miky (4 comentarii)  •  27 noiembrie 2016, 2:45

Super , ca de obicei .

Ducu (1 comentarii)  •  27 noiembrie 2016, 7:30

Oprisan ne-a povestit o poza . :) Slaba inspiratie pentru o zi de sambata... La mai mare !

Dani (1 comentarii)  •  27 noiembrie 2016, 14:49

foarte frumos articolul.

dan (226 comentarii)  •  27 noiembrie 2016, 22:08

Cu fiecare articol, mai aflu cat ceva! Interesant!

vali (15 comentarii)  •  30 noiembrie 2016, 7:41

E tare, postaci care cu siguranta nu sunt cei mai buni din lume la ceva, se iau de un articol, care, chiar tradus vorbeste despre doi cei mai buni din lume la timpul lor.Puteati sa cititi sau nu articolul sau sa va abtineti de la a mai posta.Sunteti jalnici.

seba (98 comentarii)  •  3 decembrie 2016, 17:09

O poza cat o mie de cuvinte. Multumesc, Catalin!

Comentează