Friptura ce schimbă vieţi

Vita a primit Clenbuterol şi a ajuns în farfurie. Ochoa a înfulecat-o şi a fost prins dopat. PSG nu i-a mai răspuns la telefon. Azi joacă la Granada. Cel mai ciuruit portar din Primera

„Memo” şedea singur, privind trei foi parcate pe masă. Era precum măgarul lui Buridan, asinul cel amărât ce sucombase pentru că nu ştiuse cu ce să înceapă mai întâi: cu apă, ca să nu moară de sete ori cu grăunţe, pentru a nu pieri de foame. Fix aşa era el acum. Să râdă sau să plângă? În stânga avea decizia şi iertăciunea, în dreapta, oferta. Dacă primele nu erau, semna pentru a doua. Dacă primele erau mai drastice, acum putea fi exclus din fotbal. Acuzaţia: dopaj. Oferta, de la PSG. O friptură se afla între ele.

„Memo” e Guillermo Ochoa, portarul naţionalei Mexicului. Şi asta-i povestea bucăţii de carne ce i-a schimbat viaţa.

Vitele sunt dopate în Mexic din 1965
2011. Pregătirile pentru Gold Cup. Centrul de Înalt Randament. Băieţii sunt la masă. „Memo” lucrează la o friptură de vită, niţeluş piperată, cum îi place lui. Prin 1965, câţiva cercetători observaseră că animalele „hrănite” cu Clenbuterol cresc imediat în masă musculară, grăsimea rămânând, oarecum, pe drum. Vitele din regiune erau „împănate” cu aşa ceva. Pentru că ajuta la respiraţie în timpul efortului fizic, e considerat substanţă dopantă în sport. De unde să ştie Ochoa că tocmai s-a… otrăvit?

Nu-i un oarecare. La Club America, fusese ochit de către Leo Beenhakker, antrenorul de la prima echipă, la un meci al filialei. Cum Adolfo Rios, titularul, se recupera, Guillermo a intrat în poartă. Asta se petrecea prin februarie 2004. În 2006, în Germania, prinsese lotul de Mondiale, dar nu jucase deloc. Apoi Gold Cup, vreo trei ediţii, „Copa de Oro” cum o alintă ei, unde, în 2009, devenise campion. Turneul final din Africa de Sud, din 2010, chiar dacă, din nou, nu evoluase.

E 9 iunie 2011 când vine anunţul: cinci jucători ai „naţionalei” mexicane au fost depistaţi pozitiv cu Clenbuterol. Printre ei, Ochoa. Impresarul său avea câteva legături prin Europa. După şapte ani în Mexic şi peste 200 de meciuri la fosta trupă a lui Ilie Dumitrescu, primise o ofertă de la PSG. Sigur, francezii nu erau, atunci, ceea ce sunt astăzi, adică o trupă cu un infinit de bani, dar pasul de la Club America pe malurile Senei era unul uriaş. „A fost injust. De unde naiba să ştim ce ne pun ei în mâncare? Mai exact, de unde naiba să ştim cu ce sunt hrănite vitele alea?”, avea să declare.

Clenbuterolul rămânea în corp patru, poate cinci zile, aşa că la proba „B” au ieşit negativ toţi cinci! Prea târziu: dopajul era dopaj, scandalul plecase la drum, boierii din CONCACAF au trebuit să se întâlnească, ziarele vuiau că mexicanii doreau să vină în SUA cu o juma’ de echipă dubioasă… Urmarea? Tipul cu legături la PSG n-a mai răspuns la telefon… Băieţii au rămas acasă, cei plecaţi au învins yankeii în finală, vinovaţii au primit iertăciunea (pe parcursul lui 2011, 109 jucători participanţi la Mundialul Under 17, petrecut în Mexic, au fost detectaţi cu Clenbuterol în urină, deci era clar că fusese vorba de carne contaminată), dar francezul tot n-a apăsat pe tasta verde a telefonului!

10 partide, 24 de goluri. Încasate!
„Nu mă plâng, deşi ştiu că bucata aia de carne mi-a schimbat viaţa. Oamenii au înţeles că sunt nevinovat, că n-a depins de mine, aşa că am ajuns tot prin Ligue 1, dar la Ajaccio”, spune Ochoa. S-a întâlnit cu PSG, însă ca adversar, a avut câteva parade de excepţie contra lui Ibrahimovici. Apoi Malaga, meciuri puţine, pentru că a stat în umbra lui Kameni, şi trecerea la Granada.

Iar nu se plânge, dar iar există un „dar”. E pe ultimul loc în Primera, are 24 de goluri primite în zece etape, nicio victorie. Trupă mică, ce să-i faci? Dacă nu ar fi fost friptura aia niţeluş piperată?

* Sursa: El Mundo