Bud Spencer „Piedone”. A fost un adevărat rechin!

Înainte de a deveni actor, Carlo Pedersoli alias Bud Spencer a fost un înotător italian de primă mînă. Întîiul ”macaronar” care a coborît sub un minut la 100 de metri liber

Neonatologul de-l puse la cântărit făcu, pe loc, hernie. Nou-născutu’ ăsta bătea în şase kilograme la prima strigare! Era final de octombrie, 1929, iar medicii de la clinica napoletană prinseră a se întreba dacă mai văzuseră aşa ceva…

Ăi bătrâni îl deteră la înot, la „Canottieri”, club cu ştaif. Pe la 15 primăveri termina al patrulea la „Campionati Romani”, în primul an după război era, deja, campion al Italiei. Acul cântarului arăta 79 de kilograme, mâna-i arăta asemenea unei cazmale. Începu a i se duce vestea în „Cizmă” după ce se sui pe argint, la 100 de metri bras. Tehnicienii macaronari l-au luat în vizor. Creştea într-o lună cât alţii în cinci ani. La 20 l-au înregimentat cei de la S.S. Lazio, la polo. Ghira, Aldo Ghira, medaliatul cu aur de la Olimpiada de la Londra, e accidentat. „Pedersoli, în bazin!”, aude! El e! E numele lui! Carlo Pedersoli! Rosteşte „Ave Maria” şi coboară. Patru goluri contra celor de la Florentia. Devine campion naţional! Dar culoarele îl atrag, parcă, mai mult.

60.00, 59.7, 59.5…
Trece la stilul liber. Ajunge la Atena şi, la 100 de metri, „atinge” minutul. E 19 septembrie 1950 când, în piscina Leone di Salsomaggiore, opreşte cronometrul la 59.7. Ţara vuieşte, e primul italian care coboară sub 60 de secunde, dar federaţia nu-i de acord. Zice că n-au fost oficiali, că nu era ceva serios. Carlo tace. Se aruncă iar în apă, de istă dată cu dăscălimea, popa şi moflujii pe margine şi închide gura limbilor la 59.5. Pentru întâia oară în istorie, un urmaş al lui Romulus şi Remus îl ignoră pe Domnul Minut!

Merge mai departe, coboară, la Genova, la 58.9. În 1951, prinde un rol, mic, în capodopera lui Mervyn Leroy, „Quo Vadis”. Câteva secunde, câteva cadre, membru al Gărzii Imperiale, dar debutul e făcut.

Olimpiada de la Helsinki bate la uşă. Are 102 kilograme, poartă 47 la picior şi atinge 1,94 m. Hercule la 23 de ani. La Viena, la Campionatele Europene, s-a clasat pe cinci. În Finlanda s-a strâns lumea bună. 61 de înotători din 33 de ţări iau startul la 100 de metri liber. Prinde semifinalele. Are însă ghinion pentru că în prima serie „dă la vâsle” alături de Clark Scholes şi Goran Larsson, viitorul „aur” şi viitorul „bronz”. Nu dezamăgeşte, schimbă macazul şi revine la polo. Bazinul e viaţa lui, fără competiţie nu poate trăi.

Trei din patru
În 1955, Jocurile Mediteraneene merg la Barcelona. Piscina Municipal de Montjuic. Spania are o trupă tare. La fel şi egiptenii. Dar Pedersoli face legea. În semifinale, scapă de africani. Cu ibericii se distrează. Se termină 4-3 pentru italieni, cu Carlo în zi de graţie, trei goluri. Presa iberică scrie că „afacerea” ar fi fost egală dacă în bazin nu se afla un uriaş. Prima sa medalie de aur.

La Melbourne, la cea de-a XVI-a Olimpiadă, nu mai e cel de altădat’. Cu toate acestea, din 33 de înotători termină în prima jumătate. În ’57 un genunchi îi cedează. Stă prin spitale. Se îndrăgosteşte de Maria. Se căsătoresc în 1960. De atunci sînt împreună.

Începe să uite de bazin. Se împrieteneşte cu Mario Girotti. Decid să se apuce de filme. El, pentru că-i fan Spencer Tracy, marele actor, îi împrumută prenumele. „Bud” vinde de la „Budweiser”. Aşa apar Bud Spencer şi Terence Hill. Şi filmele lor, „The Spaghetti Western”.

Carlo Pedersoli e Bud Spencer. Bud Spencer e „Piedone”. Băiatul pentru care, cu 30 de ani în urmă, cei cu tuleiele astăzi cernite vizitau cinematografele de patru ori pe lună. Un uriaş blajin care, înainte de a împărţi pumni mocofanilor, a fost un adevărat rechin!

Pe 27 iunie 2016, actorul Bud Spencer a încetat din viață la vârsta de 86 de ani. „Tata a plecat dintre noi, împăcat. Nu a suferit, am fost cu toții lânga el, iar ultimele lui cuvinte au fost acestea: «Vă mulțumesc!»”, a declarat Giuseppe Pedersoli, fiul actorului.