Liga pierdută în chiloţi

Real Madrid a scăpat un campionat, în ultima etapă, la +60 de grade, cu jucători deshidrataţi, în budigăi. Luis Enrique era printre ei. Azi nu vrea să mai audă de povestea asta

„Mă Paco, heruvimule, cu cât ne depărtăm de copacii de jos, n-ar fi trebuit să fie mai frig, nu mai cald? Nu glăsuiai tu că aici, la 6.000 de metri, sunt vreo minus 50 de grade, ce naiba, de unde e năduşeala asta?”. La cuvânt se află „Manolo” Sanchis, „monumentul” lui Real Madrid. E final de iunie 1993, băieţii merg în Insulă, pentru meciul cu Tenerife, decisiv, din ultima etapă. „Bă, să mor de nu e ceva ciudat! Unde a dispărut fata aia de avea grijă de noi? Paco, te întreb iar, că tu ai prins şi planoarele fraţilor Wright, nu era, mă, rost de nişte îngheţ pe aici pe sus?”. Stop! Precizări mărunte.

Cu un sezon în urmă, 1991-1992, treaba şedea cam în felul ăsta: Realul avea meci cu Tenerife, ultima jornada. Îl demiseseră pe Radomir Antici, după 11 meciuri cu 11 victorii. Ajunseseră la final. Gică Hagi centrase, cu dreptul, pac, „cap” Hierro, 0-1. „Regele” o făcuse, apoi, curcubeu, de pe la 30 de metri, direct din lovitură liberă. 0-2. Hai noroc, campionat câştigat! Dar Quique Estebaranz lovise înainte de pauză. O cobe – nu se mai ţine minte cine – zisese că e de rău şi Real pierduse cu 3-2. Un meci şi un campionat! Scurt, pe nesimţite.

Acu’, în 1993, era altă mâncare de peşte. Băieţii fuseseră pe locul şapte. Călcaseră acceleraţia, ajunseseră în frunte. Ce să vezi? Meci decisiv pe „Heliodoro Rodriguez”. Baţi, eşti campioană!

O echipă, două păsări de foc
Don Ramon Mendoza, preşedintele, e gentilom: „puii” săi nu fac deplasarea cu o cursă de linie, ca toţi guţanii. Le închiriază două păsări de foc. Prima ajunge cu bine, cu juma’ din trupă. Cealaltă nu-şi ia zborul bine de la Madrid, că instalaţia de aer se strică: în loc să le bage răcoare, le împinge în nări căldura motoarelor. Chendo simte că moare. Termometrele arată 60 de grade. Da, şaizeci! Avionul e hermoso, un singur scaun pe linie, poţi sta crăcit, dar cui îi arde? S-ar întoarce pe pistă, însă e plin de cherosen, dă ture în aer ca să scape de el! Sanchis urlă după stewardesă.

„Crăpăm cu toţii aici, dă-ne drumul să intrăm în cabina piloţilor, murim!”. Fata-i pitită, cum să încapă 16 inşi acolo unde intră doi? Paco Buyo, legendarul portar, e singurul care nu se mişcă. La +60 de grade el e sloi, la costum şi cravată! „Îngheţase”, povestea, după ani, Sanchis. „Îşi ţinea buletinul în mână, zicea că dacă ne prăbuşim măcar să ştie ăia de jos pe cine îngropară!”. Acum pare de râs, dar atunci nu era! Sunt, toţi, în chiloţi, despuiaţi, cu excepţia portarului, căruia nu i se mişcă nici măcar acul de la cravată.

Glume de autobază în aer
„Acum puteţi chema fata!”, încearcă o glumă de autobază tânărul Luis Enrique. Afacerea nu e gustată… Cu capetele cât dovleacul ajung în locul din care au plecat. Cursa de linie e pa, pasărea de foc e rănită, cealaltă e parcată în Canare, ce ne facem, fetelor? Ramon Mendoza dă telefon la 11 noaptea patronului de la „Banesto”. Se face rost de alt agregat. Decolare – aterizare fără probleme. De pe pista aeroportului se merge direct în sala de masaj. Documentele oficiale arată că fotbaliştii au pierdut între trei şi cinci kilograme!!! Medicul îi simte deshidrataţi, beau apă precum cămilele, fără să înghită. Apoi, o porţie zdravănă de paste, la 03:00 dimineaţa! Nu ştiu ce limbă vorbesc, ai cui sunt, ce caută pe acolo, care este scopul vizitei lor.

Deznodământul? Gazdele-s conduse de Jorge Valdano, fosta madrilen, care vrea să se răzbune. 2-0, scurt, Chano şi Dertycia şi Real pierde, pentru al doilea an consecutiv, titlul, la Tenerife!

Azi e ultima etapă din Spania. De la 18:00, FC Barcelona merge la Granada. Antrenorul catalanilor a fost, cândva, jucătorul madrilenilor. Vrea ca 20:00 să-i găsească, pe toţi ai lui, în chiloţi, în vestiar, uzi de şampanie. Merge şi fără stewardesă!

* Sursa: abc.es