Ben-Hur de 13 miliarde de dolari

Acum 2.000 de ani, Diocles, Hispanicul, conducător de care, devenea cel mai bine plătit sportiv din istorie. Cine să-l întreacă?

La ani, bătrân nu era. Bătea aşa, într-un 48, hai, 49 de primăveri, da-l dureau toate. Nimfidia şi Nimfidiano, odraslele sale, râdeau. „Diocles, Hispanicul, a ajuns un unchiaş!”.

Da, el era! Doamne, cât de mare fusese! Gaius Appuleius Diocles. Cetăţean roman, născut în Merida iberică de astăzi, pe timpul domniei lui Traian, pe la 104. Sportiv de mic, alesese carele. Pe la 18 ani, acolo, în Lusitania, în faţa a 30.000 de suflete, se urca în atelaj, apuca frâiele şi dădea drumul la show.

Roma l-a aflat. Acolo era cea mai bună pâine. Şi cel mai bun circ. A debutat în „factio albata”, albii, la amatori. Hadrian, unul dintre „Cei cinci împăraţi de treabă” ai Imperiului, suise pe tron. La 24 de ani era la „factio prasina”, verzii, făcuse pasul spre profesionism. Dacă-şi mai aducea aminte numele cailor? Ce vorbe-s astea? „Cotino”, „Galate”, „Abigeio” şi „Lucido”, trupa de bază, „Pompeyano”, rezervă. Vorbea cu ei, stabileau tactica. Nu pleca, niciodată, tare din prima. Nu! O lua puternic, pentru a nu pierde ritmul şi, pe turnantă, dădea semnalul. Bidiviii rupeau pământul. Lumea urla în tribune, spectacol plăcut. Era bun! Cel mai bun. În ziua în care a împlinit 27 de ani, l-au chemat în mijloc. I-au zis că l-au trecut la roşii, echipa de elită. Nu mai concura, deja dădea spectacole.

Unii mureau. El primea laurii
Pac, gratiile se lăsau! Şapte tururi complete. Fiecare, un kilometru şi jumătate, zece şi puţin în total. Cam opt minute cap-coadă. Apoi, turul de onoare, pentru învingători. Şi laurii. A, şi banii! Mulţi! Ajunsese la 30. Nu-i venea să creadă. Cei cu care concurase, muriseră. Uite, Polineices, grecul, plecase la nici 29 de ani.

1.462 de victorii avusese. Din 4.257 de curse la care luase parte. Cam 34 la sută, învingător. Alte 1.438 pe locul doi sau trei. Acolo, în Circus Maximus, devenise faimos. Roma era la picioarele sale. Termina cursa, sparsores-ii, băieţii cu apa, se iţeau imediat. Se ştergea niţel, apoi se ducea în mijloc. „Diocles, Hispanicul, a luat cununa”, auzea. Aşa i-a rămas numele…

Monumente gravate cu sesterţi
La vreo 42 de ani, la două decenii şi jumătate de la debut, a decis să se retragă. Locul lui Hadrian fusese luat de Antoninus Pius, locul lui urma să fie ocupat de mânji mai tineri. Obosise.

S-a tras la ţară, la loc liniştit. Praeneste, lângă Roma. S-a stins până-n 50 de ani. Nu s-a mai auzit nimic despre el. A, ba da, scuze! De două ori.

Prima, în 1959, când Metro-Goldwyn-Mayer a prezentat un film, „Ben-Hur” o capodoperă la care se trăgeau cadre 14 ore pe zi, iar pauză se făcea doar duminica. Charlton Heston, majestuos. Scena aceea a cursei de care, lungă de nouă minute, este una dintre cele mai faimose „bucăţi” din istorie. 11 premii Oscar! Toţi au spus că Heston, Iuda Ben-Hur, îl interpretează, acolo, pe Diocles, Hispanicul. Unul dintre monumentele cinematografiei.

A doua, acum câţiva ani, când un cercetător prinse a studia banii pe care mânuitorul de care îi câştigase în a sa carieră, trecuţi, frumos, regulamentar, pe două pietre funerare. Total: 35.836.120 sesterţi. S-a pus pe calcule. Messi a căzut primul. Apoi CR 7. Schumacher, Jordan s-au pierdut pe drum. Mayweather a fost culcat, cu un croşeu. Rămăsese Tiger Woods, primul sportiv despre care se spune că trecut bariera miliardului de dolari. A calculat inflaţia, a transformat în banii de azi. I-a dat 13 miliarde. Da, treisprezece miliarde de dolari!

Scurt, fără alte adăugiri: Gaius Appuleius Diocles, „Diocles, Hispanicul”, a fost cel mai bine plătit „jucător” din toate timpurile. Şi, la ce sumă a strâns „Vizitiul”, e greu să fie învins, vreodată, de cineva!

* Sursa: historum.com