Nea Sandu, presidente del Real!

În 1982, un român, Alexandru Vogel, apropiat al lui Santiago Bernabeu, îşi anunţa candidatura la şefia celui mai galonat club din istorie, scoţîndu-l din cursă pe Ramon Mendoza

Prima apariție. Jean Pădureanu are niţel peste 20 de ani. Vine să joace la Bistriţa, o echipă ce trage la „B”. „Trupa se reorganiza. Augustin Botescu, cel care avea să ajungă la echipa naţională, era antrenor. Corneliu Mureşan, primar. Apoi, un tip bun la toate, Alexandru Vogel, devenit, ulterior, tehnician. Ăştia trei mureau pentru Bistriţa”, povesteşte „Lordul”.

A doua. Ilie Savu, singurul om din lume ce învins-a, la memorie, motorul de căutare Google, e în birou la prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Emil Bodnăraş. CCA se pregăteşte de celebrul turneu englezesc, primul din istoria unei trupe româneşti în Albion. „Piticule, vezi că Alecsandrescu ăsta are origini chiabure. O să vrea să rămînă pe acolo, ne umplem de rahat. Ia nişte cătuşe cu tine, simţi că nemernicul mişcă, pac, îl legi de calorifer pe reacţionar!”. La întoarcere, la escala de la Bruxelles, patru jucători sînt traşi deoparte: Toma, Apolzan, Bone şi Constantin. „Sînt Alexandru Vogel, reprezint clubul Real Madrid. Fiecare dintre voi are, în aceste serviete, 50.000 de dolari. Trebuie doar să pierdeţi avionul de Bucureşti. Atît! De restul mă ocup eu!”. Sînt militari, au familiile acasă. Se reîntorc, cu toţii. Ar fi putut fi colegi cu Di Stefano, Gento, Rial ori Kopa!

Şase urmaşi pentru Bernabeu
A treia apariţie. Direct în „El Pais”, cel mai tare ziar de limbă iberică. 24 martie 1982. „Alejandro Vogel, născut în România, dar naturalizat spaniol, a anunţat, ieri, oficial, că este cel de-al şaselea candidat la preşedinţia clubului Real Madrid, alături de Ramon Mendoza, Luis de Carlos, Jose Maria Dieguez, Marinez Laredo şi Campos Gil”.

Bătrînii fotbalului de la noi îl ştiu de „nea Sandu”. A antrenat la Bistriţa, apoi a emigrat. A pornit de jos, la „Phillips”, a ajuns director, s-a apropiat de Santiago Bernabeu, preşedintele. Unii zic că nu-i străin nici de vizita lui Gicu Dobrin pe la Madrid, alături de Puiu Rapaport, cu care grăieşte aceeaşi limbă.

Are 66 de ani şi o platformă program. Zice că alături de opt tineri revigorează clubul. Nu vrea antrenor străin, nu-l haleşte pe Boskov. Vrea să reducă din cheltuieli şi să-l declare pe Nuñez, preşedintele Barcelonei, „persona non grata”. Doreşte o Primera Division cu 16, nu cu 18 echipe, şi anunţă ceva inedit: „Dacă la finele mandatului meu am deficit, acopăr gaura din banii mei!”. Trăieşte la New York, dar e fidel politicii mareului Bernabeu. De aceea, candidează spre a-l opri pe Ramon Mendoza, un tip ce vrea să facă numai rău „albilor”.

Nu participă, dar iese victorios
Alegerile-s pe 10 octombrie, se pune pe alergat. Vorbeşte cu fanii, clamează sus şi tare că nici un reprezentant al Barcelonei nu va urca în tribuna oficială de pe „Santiago Bernabeu”, luptă contra celor care spun că Realul are parte de arbitraje „ajutătoare”. Şi nu uită, niciodată, de Mendoza, cel despre care spune că „nu are cum să devină preşedinte”.

Apoi, în vară, se pierde… Alejandro Vogel şi încă patru candidaţi dispar pe parcurs. Pe buletinele de vot nu se iţesc decît două nume: Luis de Carlos, preşedintele actual, ales în 1978, şi preopinentul Ramon Mendoza. Primul primeşte 10.752 de voturi. Cel de-al doilea, doar 7.560. La o bere, ziariştii iberici specializaţi pe Real Madrid vorbesc ceva despre un telefon al lui Luis de Carlos, către Alejandro Vogel: „Tragi nişte sfori, nu candidezi, mă ajuţi şi eu am grijă de tine”… Pe 10 octombrie 1982 se alege cu prelungirea angajamentului în fotoliul de presidente!

Ramon Mendoza e ales tura următoare. Nu poartă ranchiună românilor. Din contră, îl trimite pe Mircea Petescu la Bucureşti şi acesta se întoarce cu Hagi!
Nea Sandu, posibilul preşedinte, se pierde, iar… Ca atunci, la alegeri!

* Sursa: Arhiva ABC