Există viaţă după Madrid?
La 34 de ani a schimbat totul şi a avut parte de prima prezentare oficială din viaţa sa! Nu trage în cei care l-au găzduit 25 de ani. Vrea doar o viaţă liniştită. Iker Casillas

Gîndi: „Madre mia, am ajuns la 34 de ani şi abia acum am parte de prima prezentare oficială din viaţa mea?”. Pe bune, avea dreptate! Prin 1999, cînd îl aruncaseră în cazanul clocotit de pe „San Mames”, era al treilea portar. Bodo Illgner şchiopăta, Bizzarri, argentino-italianul, luase roşu, aşa că hai, tată, la treabă! Cine stătuse, în debut de sezon, să tragă în poze un puştiulică de 18 ani? Salgado, Geremi, Julio Cesar, ăştia avuseseră parte de bliţuri, el, nu!
Apoi făcu primii paşi în vestiar. La naiba, nu-i ştia chiar pe toţi, dar ăsta mic, Raul Gudiño, mexicanul, poseda 19 ani. Ruben Neves, 18. Dacă-i puneai unul peste celălalt, aveau aproape etatea sa! Le-a ţinut un speach de patru minute, după ceas. Le-a spus că nu e figurant, că va fi unul dintre ei, că va lupta pentru culori, dar, în acelaşi timp, a sesizat că mulţi nu-l priveau direct. N-aveau curajul să se uite la un tip cu 163 de meciuri la echipa naţională şi 510 la Real Madrid.
Transfer pe WhatsApp
Aşa a început noua viaţă a lui Iker Casillas la FC Porto. Primise două, hai, poate trei, WhatsApp-uri de la Julen Lopetegui, antrenorul. Se ştia cu el de la loturile spaniole, manevrau aceeaşi limbă. „Te vrem aici, am nevoie de tine, vei fi rege!”. S-a speriat, la început. Cine doreşte un unchiaş? Dar, dacă nu, de ce l-ar fi chemat acolo?
Cum s-a speriat şi de disciplină. Dimineaţa, pe răcoare, toată lumea merge la micul dejun. Helder, căpitanul, ţipă în gura mare către antrenor. „Mister, putem începe?”. Julen dă startul şi toţi sorb din ceai. Primul care termină nu pleacă înainte ca ultimul să mulţumească bucătarilor pentru masă. La antrenamente, nimeni nu iese pe gazon. Toţi îl aşteaptă, liniştiţi, pe acelaşi Helder. El atinge primul iarba, apoi căpriorii din urma lui. Vine prînzul. Te-ai uitat la mobil, pac, amendă! Te-ai uitat a doua oară, stai nehalit pînă seara! Îşi aducea aminte de Real. La masă, puteai privi la trei suprafeţe lucioase: supa, ecranul smartphoneului şi televizorul. Aici eşti obligat să socializezi. Acolo, dacă unul era transferat şi nu mai apărea lîngă tine, aflai din ziare. 10 zile nu-ţi dădeai seama.
Tragem în Perez? Poate în Mourinho?
Presa a sărit gardul dintre Spania şi Portugalia. Era un monument în patria lui Cervantes, nu-l puteau uita. „Iker, nasoală perioada cu Mourinho? Urîtă despărţirea de Bernabeu? Ai cîteva urări pentru familia lui Don Florentino Perez?”. I-a dezamăgit! Tipul cu 25 de ani la Real n-a putut da nici măcar un titlu de Doamne-ajută! Păi, ce să facă ei cu următoarele declaraţii: „Niciodată nu voi vorbi de rău pe Real Madrid sau pe preşedintele clubului. Acolo am învăţat nişte valori, o formă de comportament, am primit o educaţie!”. Sau: „Unii, precum Cristiano, Pique sau Xavi, sînt mai vocali. Eu vreau linişte. Am avut despărţirea pe care mi-am dorit-o. Fără circ, fără scandal. Punct şi atît. Trei ani nu am spus nimic, de ce aş face-o acum?”. Ori: „Dacă mi-a fost greu cu Mourinho? La nouă ani, cînd am ajuns acolo, am priceput că fotbalul nu e un joc de şah, că mereu ai doi-trei oameni pe postul tău”.
Nu l-au lăsat în pace. „Dar cînd erai huiduit la tine acasă?”. A parat la fel de frumos, ca atunci, în finala Champions League, cînd i-a luat locul lui Cesar, la Glasgow. „Fanii au patru şabloane. Nu se antrenează, nu e bun, e moş sau nu-l dă afară cel care trebuie să-l dea! Pe ei nu-i interesează dacă te-ai certat cu nevasta, dacă ai luat amendă pe drumul către stadion, dacă ai schimbat salteaua şi cea nouă nu te lasă să dormi, dacă cel mic are febră, ori dacă te doare capul. Îi pot asigura că primele patru nu se refereau la mine. Dacă i-am supărat, e din cauza celorlalte”.
La 34 de ani, Iker Casillas, campion european, mondial, care a ţinut de urechi de trei ori trofeul Champions League, a început o nouă aventură printre „dragoni”. Simplemente. Deşi mulţi credeau că după Madrid nu mai există viaţă!
* Sursa: Papel