Şi-a treia fost-a norocoasă

Un geniu, un aventurier şi un medic ajungeau, acum mai bine de 200 de ani, acasă la Zîna Ursitoarelor. Singuri încercaseră, dar, de fiecare dată, dăduseră greş

Fusese primul european cu o astfel de idee. Era om de ştiinţă, ce naiba, nu putea admite aşa ceva! Lumea făcea descoperiri de marcă, societatea se schimba iar Franţa, Italia şi Elveţia continuau să creadă că pe vîrful Mont Blanc doarme Zeiţa Ursitoarelor, cea care îndrumă paşii fiecărui bărbat? Surîdea. Horace-Bénédict de Saussure avea 20 de ani cînd trecuse prin Chamonix. Legendele localnicilor îl făcură şi mai curios. Aruncă în tîrg vorba că pune la bătaie 20 de taleri pentru primul om care aunge sus şi se întoarce viu şi nevătămat. Chiar el sui, în 1774, pe partea italiană, dar fără succes, alături de Jean-Laurent Jordaney. Degeaba. În 1785 încercă, din nou, pe ruta Aiquille du Goûter, de astă-dată singur. În van.

Jacques Balmat era poreclit „Muntele Alb”. Pişicher, robust, născut cu şmecheria-n flintă, puşca tot ce mişca pe la altitudini. Era şi vînător şi căutător de cristale rare, ştia cărările. Auzise de ani buni de oferta domnului De Saussure, voia să meargă acasă, la Zeiţă. La 1786, la început de iulie, plecase singur. Se întorsese. Peste 25 de zile aduna cinci „ghizi”, băieţi pe care-i ştia. Urcau, dar vitejii strigau, la un moment dat, „Abandon!”. Îi lăsa, se ducea mai departe, dar nu termina treaba. La coborîre însă avea să declare că „mai e puţin pînă voi sta de vorbă cu Ea!”.

Michel-Gabriel Paccard era medic şi alpinist cu zeci de ascensiuni. Avea un singur vis. Să ducă, acolo, sus, un barometru şi să facă măsurători. Încercase în 1783, cu Marc Theodore Bourrit. Eşec. În 1784, cu Pierre Balmat. Nimic. Dar dorinţa era uriaşă.

Banii şi barometrul
Pe 2 august 1786, pe înserat, la uşa sa a bătut Jacques Balmat. „Voi fi sincer şi direct. Eu vreau banii, tu, să cari ustensilele tale pe creastă. Pînă acum am găsit numai ofiliţi. Cred că fiecare dintre noi ar putea ajunge pînă în vîrf dar, împreună, am avea mai multe şanse. Ce zici?”.

Lui Paccard i-a plăcut omul. S-au pus la masă. La început, i se păruse un aventurier, dar, pe parcurs, se prinsese că e meserie. Pe 5 august plecară spre de Saussure. L-au informat ce şi cum. „Muntele Alb” l-a întrebat dacă oferta cu talerii mai era valabilă. Mai era, aşa că pe 7 august au purces la drum.

Fără corzi, fără pioleţi, fără crampoane. Doar cu instinctul în rucsac. A, şi cu un barometru. Au ales o rută periculoasă, abandonată de pe la 1.720. Pe 8 august 1786, la ora 18:23, Jacques Balmat şi Michel-Gabriel Paccard deveneau primii oameni din istorie care cucereau vîrful MONT BLANC, „Acoperişul Europei”, 4.807 metri. Unul se alegea cu banii, celălalt, cu măsurătorile. Însă nici unul dintre ei nu vedea nicio Regină a Ursitoarelor.
A treia încercare fusese cu noroc. Pentru toţi trei!

Fiecare are statuie
De Saussure, omul cu ideea, s-a stins la nici 60 de ani. A rămas geniul care a inventat cuptorul solar, cîteva instrumente de măsurat la altitudine. O plantă îi poartă numele. Un mineral, de asemenea.

Balmat l-a ajutat pe De Saussure să urce pe vîrf, pe 3 august 1787. Logic, contra unei sume de bani. O dată cu Revoluţia Franceză a devenit „cetăţean”, a ghilotinat ce-a prins. A dat să introducă rasa de ovine „Merinos” prin văile Chamonixului, dar nu i-a ieşit. A murit după ce a căzut de pe o stîncă. Căuta aur. Avea 72 de ani.
Paccard a continuat să studieze medicina. S-a căsătorit cu sora lui Balmat, a devenit Judecător de Pace. O statuie din Chamonix îi aminteşte meritele.

Sînt 229 de ani de atunci. O idee, un aventurier, un medic, vremea bună şi o Lună prietenoasă au pus bazele a ceea ce toţi au recunoscut a fi alpinismul modern.

* Sursa: Mont Blanc and the Aiquilles