Cei trei băieţi de pe Acoperiş

Omenirea ştie de doi. Hillary şi şerpaşul, nebunii ce culcară la podea Everestul. Al treilea a dat de veste lumii că 8.848 de metri nu înseamnă chiar aşa de mult

Colonelul lipeşte tocurile bocancilor şi face semnul victoriei. Nepalezul se apucă de stînga-mprejur şi decolează. Dă mesajul unui consătean. Ăsta-şi suie picioarele de-a spinarelea şi coboară la un cimote. Predă vestea. Sînt 11 din vîrf pînă jos, la bază. Acolo-i bărbosul nostru. Cam pînă-n 30 de ghiocei, haine de alpinist, faţă arsă de zăpadă şi de soare, tăiată de zici că se primeni cu una bucată coasă ştirbă. Se pune pe scris, citeşte, taie, adaugă. Graba-i mare, pare că sfîrşitul lumii a dat deja drumul la counter. Sare prin toată valea Khumbu ca nebunu’, mai ceva ca băieţii din „Carele de foc”. Inima i-a ieşit de ceva vreme din piept, dar n-are timp s-o bage la loc. Aleargă.

Dă peste un telegraf. „Condiţii de ninsoare stop baza avansată abandonată ieri stop aşteptăm ameliorare”. Gata! Asta-i tot! Vestea face patru zile de la Ambasadă pînă în Anglia. „The Times” este primul ziar din istoria omenirii care, pe 2 iunie 1953, anunţă probabil cea mai bună veste de după terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial: Neo zeelandezul Edmund Hillary şi şerpaşul Tenzing Norgay au cucerit Everestul! Culmea, cerneala frige chiar în ziua încoronării Reginei Elisabeta a II-a. Semnează, din Nepal, James H. Morris. Bărbosul nostru.

Limbaj codificat, demn de WWII
Tipu-i pe structură sportivă. A servit în cea de-a doua urgie mondială şi a ajuns cu frontul pînă la Trieste. S-a apucat apoi să tasteze clapele maşinii de scris. Educat, ştia unde se aşază virgula, fraza frumos. La început de 1953, colonelul Hunt, cel care avea să conducă expediţia pe Everest, dete buzna în redacţia ziarului „The Times”. Îi trebuia un caracter frumos, un băiat dîrz, nefumător, dacă se poate niţel pe sport, care să ştie cu ce se papă o spirtieră, nişte degete degerate, un sac de dormit, o foaie de cort, cîţiva biscuiţi beeeton şi un ceai nu englezesc, ci din parfumatele şi miraculoasele ierburi nepaleze. Bingo, James era tipul perfect!

Tabăra bază au stabilit-o pe 12 aprilie. Pînă atunci, băiatul nostru nu pusese geană peste geană trei zile legate. Emoţii la infinit. Adunase date, luase cu el cel mai bun aparat foto. Şi, la plecare, lăsase vorbă. Duşmanii erau mulţi ca furnicile şi răi precum hienele. Din război rămăsese cu un cod. Lansezi mesajul exact invers, arunci momeala falsă. „Dacă vreunul dintre băieţi înfige steagul, o dau pe aia cu ninsoare, abandon, bla, bla. Voi mirosiţi şi titraţi pe loc EVEREST CUCERIT!”.

Fierbea-n zăpadă. Pe 21, mai Wilfrid Noyce şi şerpaşul Annullu au atins South Col, la 7.900 de metri. Avea totul pregătit, gata să trimită ştirea. Pe 26, o primă pereche, Bourdillon – Evans, a fost trimisă să culce Acoperişul Lumii. S-au întors grabnic. Colonelul s-a enervat, a ajuns la 8.350, a lăsat acolo echipament pentru asaltul final. Mai era puţin… Pe 29 mai, la ora 11:30, Edmund Hillary şi Tenzing Norgay gîdilau zeii la tălpi. Tipul de la Antipozi se posta în faţa bunului său prieten George Low: „Ei bine, am doborît bastardul!”.

Unicul supravieţuitor
Morris lega vestea şi o trimitea spre patria mumă. Nu voia să folosească undele radio, se putea afla ceva. Alergătorii erau mai potriviţi. Pac, din mînă în mînă, de la Kathmandu pe Tamisa.

„The Times” arunca pe piaţă nu numai cu ştirea, ci şi cu supliment despre ispravă. Bărbosul ajungea între „primii 15 cei mai mari scriitori britanici de după Al Doilea Război Mondial”. Da, făcea operaţie de schimbare de sex, în 1972, dar cancanurile nu-şi au rost cînd vorbim despre orele astrale ale Omenirii.

Astăzi, Morris este unicul supravieţuitor al expediţiei de atunci. De la Edmund n-are păstrat nimic. De la şerpaş, o poză cu un mic terrier tibetan. Sub ea scrie TENZING, unicele şapte litere pe care le cunoştea eroul.

Lumea ştie de doi. Au fost trei. Dacă ultimul nu exista, încoronarea Elisabetei a II-a n-ar fi avut sare. Nici piper.

Sursa: bloomberg.com