Departe de lumea dezlănţuită

FIFA le-a inclus tăpşanul printre cele mai extraordinare terenuri din lume. Pe ei însă, nu-i interesează. Sînt băieţii de la Eriskay FC. Cei mai buni dintre 143 de suflete

„Şi-uite-aşa, zdrang, zdrang, vasul se lovi de stînci! Şi din a sa burtă se scurseră spre ţărm 250.000 de sticle de whisky. Ce fură, toate, recuperate de ai noştri bunici. Veselia dură cît dură şi licoarea. Atunci s-au născut babacii. Şi, din ei, noi!”. „Păi dacă sîntem scoţieni, cu ce voiai, mă, să fi fost plin agregatu’?”, se aude întrebarea.

Povestea asta a fost spusă, pînă acum, de peste un infinit de ori. E actul de naştere al insulei. Exista de cînd lumea şi pămîntul, dar avea nevoie de niţel PR. Aşa că pe 5 februarie 1941, comandantul vasului „SS Poltician”, probabil sugrumat de valoarea încărcăturii, a proptit cargoul la mal. Astfel, omenirea a aflat de Insula Eriskay.

18 din 143 de oameni
La ceas de amiază, o trupă de flăcăi scoboară delişorul. Din 143 de suflete cît posedă insula, ei sînt fotbaliştii. Respiră pe 700 de hectare. Ca o comparaţie de bunic de Cişmigiu, Lacul Vidraru are 700 şi ceva… Cum se povîrnesc ei, aşa, la vale, ai senzaţia că se vor înfrîna direct în Atlantic. Surpriză, însă! Dau peste un teren de fotbal!

„Acum e ok, e în patru colţuri, da’ pînă mai ieri era în cinci!”, zice Patrick, căpitanul lui Eriskay Football Club. Aşa e topografia locului, ce să-i faci. „La început, fix în centrul terenului aveam o rocă de-aia mare, ca la Stonehenge. Două săptămîni s-a luptat cu ea un concasor, dar, pînă la urmă, a biruit-o”, adaugă. Pare băşcălie, da’ nu e! Loveşti bărbuncu’ mai cu sete, l-ai parcat în Ocean. Dacă ataci la poarta din dreapta, ai două oprelişti reale: vîntul şi gradul de înclinare.

Iarna, terenul devine patinoar. Fără mantinelă, fără înfrumuseţări. Toarnă apă direct pe iarbă, îngheaţă, patine şi asta e tot! NU există mall şi 4D. Primăvara, fotbal iar. Trag peste cap tricourile dungate, alb-verzi, ca ale lui Celtic, şi se bagă la joacă. Tuşele-s strîmbe, trec peste pietre, deranjează din somnic cîteva cîrtiţe. Dar pe băieţi nu-i doare. Nici pe antrenorul Martin Macaulay. Ei ştiu doar că au meciuri de pregătit.

Liga Uist and Barra
Evoluează în Liga Uist and Barra, turneu de amatori rezervat localnicilor din „Insulele Occidentale” ale Scoţiei. Spicuiri din numele trupelor: Benbecula FC, North Uist United, Iochdar Saints, Barra FC sau Southend. Şapte sînt de toate. O singură divizie, nimeni nu promovează, nimeni nu retrogradează. Dacă se descoperă o formă de viaţă pe altă insulă, băieţii de acolo fac referat că vor să se înscrie la treabă, se adună sfatul bătrînilor, se pune ştampilă şi, gata, noua trupă e aprobată! Ţineau chiar şi o pagină web oficială, dar starostele netului a decis să plece la Universitate, la Edinburgh, aşa că www poate să mai aştepte niţel pînă se găseşte un înlocuitor.

FIFA a pus geana pe insulă
Cu cîteva luni în urmă, nişte gealaţi de la FIFA s-au interesat de soarta lor. Au parcat cîteva elicoptere pe tăpşan, din pămînt, din iarbă verde au apărut o mînă de operatori cu camere futuriste, i-au pus să alerge, să facă tumbe, să ţină picurele. Le-au zis că FIFA pune la cale un Muzeu al Fotbalului, cu panglică tăiată în 2016, şi că arena lor face parte dintre cele mai şmechere opt gazoane din istă lume. Au tras cîteva cadre şi, apoi, făcură cale întoarsă.

Acum cîteva zile, cînd deteră drumul la plasme, îi revăzură. Posedau brăţări de oţel, iar burtiera anunţa că fuseseră extrădaţi în SUA, unde se băgau la sfat cu cei de la FBI.

Pe ei nu-i interesau astfel de lucruri. Aveau antrenamente, aveau meciuri, aveau teren. Aveau fotbal. Şi respirau departe de lumea dezlănţuită.

* Sursa: BBC