Cuptorul în care se coc dragoni

Se ia un copilandru din campionate exotice, se ţine la macerat doi-trei ani, apoi se vinde la export. Niciodată sub 20 de milioane de euro! E specialitatea casei la FC Porto

Fotbalul cel jmecher nu prinsese, încă, cheag, nu se lăsase cu nume dorsale cauciucate şi camere de luat vederi pe fanta ofsaidului cînd cei de la Ajax se prinseseră de schemă: nălţau o nacelă deasupra Surinamului, unu’ stătea cu un ochean, celălalt cu un caiet studenţesc şi nota. Aşa apăreau jucătorii exotici, cîştigători de Champions League. Franţujii decolau, şi ei, spre Africa, de unde aduceau supercampioni pe bunicii cărora, cu ani în urmă, exersaseră gîrbaciul. Realul avea „Fabrica” sa, Barcelona stătea pe „La Masia”.

Ce face un bancher? Lucrează cu bani!
În istă vreme, un tip trecut niţeluş de 40 de primăveri, funcţionar pe la o bancă, urca scările spre sediu. Iubirea sa începuse cu hocheiul pe rotile, extrem de simpatizat prin acel locuri, mintea nu-i stătea la fotbal. Prin 1976, însă, ibovnica asta a lui adunase 19 ani de cînd nu mai văzuse prin faţa ochilor un titlu. Mai mult, într-o noapte, duşmanii de la Boavista furaseră un jucător care aproape că iscălise cu ei. Atunci a decis că e momentul să intre în arenă. Deasupra scărilor urcate, un dragon verde scotea flăcări pe nări. Sub el, cu majuscule, stătea scris „INVICTA”. Clubul se numea FC Porto, el, Jorge Nuno de Lima Pinto da Costa. Era 17 aprilie 1982. Era preşedintele lor.

Omul nu era dibaci pe soccer, dar stăpînea partea cu marafeţii. Şi-a tras lîngă el tovarăşi miez pe fenomen, care au adus kilograme de trofee; el s-a pus pe înmulţit bani. Lumea fotbalului mare, prinsă cu tot felul de trebi, nu l-a băgat în seamă. Pinto da Costa a luat pui de dragon, le-a dat să pape, apoi a împînzit Europa cu ei. Vă vine să credeţi că FC Porto a vîndut, în ultimii 10 ani, de 600 de milioane de euro? Şi că a rămas, curaţi, cu 400 de milioane!!!

Jamse, Hulk, Radamel, Deco…
James Rodriguez se pierdea pe la Banfield. L-au adus în Portugalia, l-au ţinut trei ani. A decolat pe 45 de milioane. Radamel Falcao avea cam 11 meciuri pe an la River. L-au traversat Atlanticul şi, după două sezoane, au luat tot cam 45. Hulk se stafidea pe undeva prin puternicul campionat japonez, la echipe cu nume ceva mai greu de pronunţat. Patru ani pe „Estadio do Dragão” şi Zenitul la orizont. Alte 40. Înaintea lor, Pepe fusese luat de la Maritimo pe un milion de euro plus nişte jucători mărunţis. Din 2007 e la Real Madrid, pentru 30 de milioane de euro. Ricardo Carvalho, cel veşnic împrumutat, deşi ţinea de FC Poro.

L-au aranjat, l-au tuns, l-au primenit şi l-au trecut Canalul Mînecii. 30 şi şase de zero. Deco, 21, la FC Barcelona. Moutinho, două lovituri: furat de la Sporting, vîndut la Monaco. Da, clauze, da, drepturi şi către fosta echipă a lui Bölöni dar, una peste alta, 25.000.000 euro plătite de monegasci. Mulţi n-au potrivit-o, gen Mangala ori Fernando la City, dar asta nu ţinea de Porto. Avea conturile mai pline cu 45 de milioane. Sau Anderson, pierdut pe la Manchester, apoi pe la Fiorentina şi, mai nou, pe la Internacional. Însă banu-i ban, iar 32 de milioane în 2007 sună extrem de frumos.

Hector, Juan, Jackson: 100.000.000 €
Zilele trecute, Pinto da Costa a mai semnat o dezlegare. Un băiat venit de acasă de la Pelé, Danilo pre numele său, a trecut graniţa în Spania, la Real Madrid. Calcul rapid. Acum trei sezoane, 13 milioane preţ de cost, bani către Santos. Martie 2015, 31,5 preţ de vînzare. Beneficiu limpede ca Ozana cea frumos curgătoare de 18.000.000 de euro.

Zilele viitoare preşedintele dă o şampanie pentru 33 de ani de domnie. Zice-se că va chema la el în birou trei dragoni fezandaţi: Hector Herrera, mexican pe la 25 de ani, Juan Fernando Quintero, recuperat de pe la Pescara, şi Jackson Rodriguez, găsit acum trei sezoane, cu 63 de goluri în 82 de meciuri. Le va spune că din vară vor schimba aerul, face bine la plămîni. Şi să nu-l poreclească pe el „Puiul” dacă nu va scoate pe băieţii ăştia minimum 100.000.000. Aşa, într-o joacă!

*Sursa: ABC