După Messi, ce-om mai juca?
L-a depăşit pe Cesar, interbelicul. Pe don Alfredo, monumentul din anii '60. Trecu peste Dudu Georgescu, 1977. Sări peste Figo, cel din 2000. Cristiano Ronaldo, prezentul, e şi el, istorie. Dar Leo, e Leo-cel-fără-de-frîne

Montajul fotografic nu-i nou. De vreo lună, pritoceşte pe site-urile de socializare. Poate-l ştiţi, poate nu. E împărţit în două, aşa, ca de o comparaţie. Sus, se îţesc „guliile” unor fotbalişti uriaşi. Unul a fost specialist în bucătăria sa, altul s-a remarcat în derbyuri, unu fuse sculă prin Liga Campionilor, celălalt, patriarh la pase bune într-un sezon. Toţi au reprezentat, la un moment dat, Everestul.
Jos, rotunjoarele sînt aceleaşi ca număr, doar că în ele apare un singur chip: cel al lui Leo Messi. A fost dibaci şi în Champions League, miez în „El Clasico”, şef peste golurile Barcelonei, o trupă cu un secol, un sfert de veac de vieţuire, părintele „Baloanelor de Aur” legate, staroste peste reuşitele dintr-un an calendaristic. Da, da, cei mai cu tuleiele cernite or să spună că fotbalul s-a schimbat, că nu se mai joacă din plăcere, că ordinele-s clare: indiferent cine marchează, golul îl dă tot Leo! De aceea e boss de bossulică la pase decisive?

Peste cel mai bun cap din Europa
Zarra e primul ieşit în cale. Uriaşul de la Bilbao, 253 de goluri marcate. „Cel mai bun cap din Europa după Churchill”, aşa cum se zicea pe la 1945. Şef peste golurile în Primera. Messi are 273!!!
Raul, simbolul, a lovit de 71 de ori în Champions League, cifră imensă. Messi prinse 10 ani de la debut, pe final de 2004, cu Şahtior. Are 76 şi încă le adună.
Dudu Georgescu, cel mai bun marcator dintr-o ligă europeană. 47 de Ghete de Aur într-un singur sezon, 1976 – 1977. Echipele de atunci, spicuiri: FC Argeş, Poli Iaşi, Corvinul, FCM Bacău. Messi, 50. Trupe: Real Madrid, Atletico, Valencia, Sevilla, Villarreal, Espanyol.
Trăiţi enorm, Herr Gerd Muller! Ce bombardier. 67 de bobiţe într-un sezon regulat, în toate competiţiile. 85 într-un an calendaristic. Altfel spus, gol, patru zile, gol, patru zile, gol. Ăsta micu se laudă cu 73 / 91. Şi Di Stefano, de n-are un an de cînd ne-a lăsat mai sărmani. Da, uriaşul Don Alfredo, cel ce le dădea tinerilor tricouri albe şi le grăia: „Pruncilor, asudaţi 10 ani pentru Real şi vă dă tata şi siglă în dreptul inimioarei”. Săgeata trase 18 arcuri în cel mai frumos duel de cînd mingea e umflată, „El Clasico”. Conaţionalul său se prezintă cu 21. Şi continuă să alerge.
Mai bagă cinci – şase ani lemne în sobă
Cesar e mai puţin cunoscut. Fotbalist la FC Barcelona înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi după cel de-Al Doilea Război Mondial. 232 de goluri în partide oficiale. Pe Messi îl zvîrliră în arena cea mare în toamna lui 2004. De atunci a lovit de 395 de ori. Şi campionat mai este. Şi finala Cupei. Şi Champions League. Şi aşa mai departe.

Figo a dat numa’ filtrante un sezon întreg. 104 bune. Messi a prins 110. Cruyff, apoi urmaşul său, cel de plăsmuia goluri ce nu se pot plăsmui, Van Basten, ori Platini, au legat trei „Baloane de aur”, în epoci diferite. Leo are un careu în a sa bătătură.
Da, cifrele-s seci. Însă în iunie domnul Cuccittini abia suflă-n 28 de lumînărici. Dacă jucărica merge, mai bagă minimum cinci, şase ani. Şi atunci să vezi hal de statistică.
Cînd Jordan s-a retras, întîia oară, jurnaliştii de la „Marca” deteră buza în camera băieţilor născători de titluri şmechere pe prima pagină, rugîndu-i să-i ajute. A doua zi, de dimineaţă, pe răcoare, foaia era, în mare parte, albă, cu un „Air” mic, ce se odihnea pe parchet, în colţul din dreapta, jos. Titlul glăsuia ceva de genul: „Şi acum ce dracu’ mai jucăm?”.
La anul 1 după Messi noi ce vom face?
* Sursa: Mundo Deportivo