Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

O vestă de salvare contra o viață!

Călărea, o făcea pe vizitiul, juca fotbal, se băga la baseball. Acum fix un secol avea o avere de 15.000.000 de dolari. Dar asta nu-l împiedica să-şi ofere vesta de salvare, deşi nu ştia să înoate

Cu cîteva minute înainte, […]

Permalink to O vestă de salvare contra o viață!
sâmbătă, 14 martie 2015, 10:04

Călărea, o făcea pe vizitiul, juca fotbal, se băga la baseball. Acum fix un secol avea o avere de 15.000.000 de dolari. Dar asta nu-l împiedica să-şi ofere vesta de salvare, deşi nu ştia să înoate

Cu cîteva minute înainte, o torpilă trimisă de pe U-20 lovise vasul! Primul Război Mondial, 7 mai 1915, undeva pe lîngă coastele irlandeze. „RMS Lusitania”, „Ogarul Mărilor”, e plin cu 1.959 de oameni care aleargă, îngroziţi, pe punte. El, un tip cam pe la 40 de primăveri, i-a promis unei tinere mame că-i face rost de o vestă de salvare. Nu i-a făcut! De unde să-i facă în nebunia aia? Atunci o scoate pe a sa. Sinucidere curată! Cunoaşte că nu ştie a înota, dacă o predă, în Oceanul Atlantic… Dar s-a născut în cea mai nobilă familie din Univers. Chiar aşa, cine e tipul ăsta care face gesturi nebuneşti?

Întregu-i nume e Sir Alfred Gwynne Vanderbilt I. Da, faimoasa familie de olandezi ajunsă în America, specialişti pe nave de cărăuşie, pe transporturi de căi ferate. Avere incomensurabilă, înaintaşi ce lăsaseră milioane de dolari moştenire urmaşilor, încă de la 1850!

Vînător, fotbalist, jocheu și vizitiu
E născut în NY. Şi e sportsman. Iubeşte vînătoarea de vulpi. Joacă baseball, dar cînd ajunge în Marea Britanie, patria sa adoptivă, se bagă şi la fotbal. Cel mai tare îi place s-o facă pe vizitiul. Da, iubeşte caii! E jocheu neîntrecut, apare la toate cursele de cinci stele din SUA, însă nimic nu se compară cu nebunia de pe o caleaşcă. Nu rîdeţi, treaba asta e la fel de la modă ca alergatul după minge în Anglia! Dă poruncă la cei de la „Brewster Company” să-i meşteşugească un atelaj. E gata la 1903, frumos, negru cu auriu, patru bidivii. Primeşte numele „Venture”. Oamenii cu bani din UK, tineri de a sa vîrstă, se bagă la întrecere.

Aleg ruta Londra – Brighton, se îmbracă asemenea vizitiilor, dau bice cailor, îi schimbă la poşte, se opresc doar pentru a bea apă, înfulecă, în timp ce caleştile trec peste podeţe şi aşa, plini de colb, de transpiraţie, termină după şapte ore şi jumătate întrecerea. Numai Alfred are pe drum, pentru schimburi, 56 de armăsari. Ştie că lumea se uită urît la ei, că asta e distracţie de bogătani. Aşa că dă ordin să i se facă o soră „Venturei”, pe care o donează ambulanţei londoneze.

21.000 de kilometri în cinci ani
Vanderbilt şi gaşca sa nebună aleargă de la 1909 pînă la începerea primei mari urgii a omenirii. Nimeni n-a stat să numere cu exactitate, dar presa vremii spune că, per total, băieţii ăştia ar fi înghiţit 21.000 de kilometri.

Ia bilete pentru „Titanic” însă, în ultima clipă, se răzgîndeşte. Ia bilete pentru „Lusitania” şi, în ultima clipă, se suie. Doar el şi valetul. Fără familie, fără copii. Nemţii aud că pe vas ar fi şi niscaiva muniţie pentru Aliaţi şi îl torpilează.

Nava se cutremură. Vanderbilt desface vesta de salvare, o petrece peste umerii femeii, o închide. Apoi pupă pruncul din braţele ei şi se uită spre cer. E tată. Acasă a lăsat trei feciori. „Scenă din Titanic, melodramă, bla, bla”, veţi spune. Norman Ratcliffe, un gentleman, şi Wallace B. Phillips, jurnalist, vor depune mărturie că au văzut scena asta. Plus tînăra mamă. În 18 minute, „Lusitania” dispare. Cu tot cu 1.198 de suflete. Corpul lui Alfred Vanderbilt I şi al valetului său, Ronald Denyer, nu vor fi, niciodată, găsite. Se va trage dungă, se vor scădea cheltuielile de înmormîntare. Pe 25 mai 1915 se va deschide testamentul. Avere de 15.594.836,32 de dolari!!!

Cum sicriu n-avuseră a-i coborî în mormînt, îi ridicară o piatră, pe A24, drumul pe care el îl bătea de la Londra, pe capra „Venturei”. „În memoria lui Alfred Gwynne Vanderbilt, un gentleman galant şi un sportiv de calitate, dispărut în naufragiul Lusitaniei, la 7 mai 1915. Piatra aceasta a fost pusă pe drumul lui favorit, de cîţiva prieteni alături de care îi plăcea să concureze”.

* Sursa: The Esoteric Curiosa

Comentarii (14)Adaugă comentariu

Dan (2 comentarii)  •  14 martie 2015, 11:02

Dle Oprisan santeti de neegalat …..articolul mi-a adus aminte de Maria Basescu care a ajutat un sarman cu 40 de bani…

Alex (1 comentarii)  •  14 martie 2015, 11:56

Mai bine practica water polo.

FYRY (7 comentarii)  •  14 martie 2015, 12:14

ceee ti maI PLACE SA PRINZI FLUTURI…PAPI ION

costind (2 comentarii)  •  14 martie 2015, 12:33

pentru a intra in 1 RM…un fel de Pearl Harbor .. o stratagema care a tinut la fraieri si tine inca si la necunoscatori ! In fapt o rusine, o crima de razboi, ramasa nepedepsita ca multe altele ! Vae victis !

costind (2 comentarii)  •  14 martie 2015, 12:34

Lusitania prilejul pentru a intra in 1 RM

M. Rădulescu (5 comentarii)  •  14 martie 2015, 12:52

Eu nu aș lua în derâdere un gest nobil … Păcat că asemenea gesturi nu mai provoacă emoții și cuvinte de apreciere celor născuți cu un secol mai târziu ! Oare am evoluat, ori involuat ??? Tot respectul meu d-le Cătălin Oprișan !

Cocoașa (1 comentarii)  •  14 martie 2015, 15:22

Cum putea Vanderbilt ăsta să fie Sir dacă nu era supus britanic?!?

doru (34 comentarii)  •  14 martie 2015, 15:24

Salut.Mersi!

aldo_m (3 comentarii)  •  14 martie 2015, 15:50

vanderbilt are o fraza tare crezi in visele tale ,sa ne minunam de asemena gest un adevarat lord

io (1 comentarii)  •  15 martie 2015, 8:07

cand citesti asa ceva, gandul te duce la vorba lui Tipatescu *ce oameni, ce oameni, ce oameni*!

benaflek (2 comentarii)  •  15 martie 2015, 9:47

costind tu crezi ca multi stiu sa discearna adevarul din ce se serveste pe tava? el adevarul e asdcuns bine de ochii gloatei ignorante. revenind la articol totusi eu cred ca urgia omenirii a inceput totusi in 1913 cand s a creat f.e.d ul american si a inceput sa imprumute hartii(bani) CU DOBANDA onor guvernului american.in fine chiar si asa gesturile de umanitate din partea celor cu adevarat bogati sant atat de rare incat trebuie considerate niste minuni

seba (98 comentarii)  •  15 martie 2015, 12:11

impresionant gestul. nu stiam ca americanii au avut / au cautat pretext in aceasta drama.

grid (23 comentarii)  •  15 martie 2015, 13:18

Domnule Rădulescu, sunt sigur că pentru mulți români povestea are valoare și sens. Nu contează că alții din neamul ăsta se dau cinici și își exhibează un caracter mai degrabă ignobil, nu pentru ei scrie dl. Oprișan.

dan (226 comentarii)  •  15 martie 2015, 20:21

Emotionant! La noi bogatanii se ingesuiau primii sa o stearga; e chestie de educatie si de faptul ca A G Vander bilt a trait intr-o societate sanatoasa; a facut-o chiar daca nu stia sa inoate! Dumnezeu sa-l tina langa el!

Comentează