Geniştii, străbunicii lui „tiki taka”

Pe la 1870, o trupă de militari din Armata Regală Britanică născocea jocul colectiv, lucru nemaivăzut pînă atunci. Lumea privea ca la urs pasele şi oboseala mingii între doi jucători

Timpu-i ca acum, Brumărel. Anu-i 1869. Regatul Unit, […]

Pe la 1870, o trupă de militari din Armata Regală Britanică născocea jocul colectiv, lucru nemaivăzut pînă atunci. Lumea privea ca la urs pasele şi oboseala mingii între doi jucători

Timpu-i ca acum, Brumărel. Anu-i 1869. Regatul Unit, miez de epocă victoriană. Vreo 25, hai, 30 de omuleţi respiră pe-un tăpşan. Sînt ciudaţi rău, după vorbă, după port. Fesuri pe cap, bărboşi, unii-s traşi la sacou, alţii au bocanci de suit pe munte. Doar un tip pe la vreo 25 de anişori trădează că acolo urmează a se petrece un antrenament de foot-ball. Dispune, subsoară, de o minge. Cum îl văz la linia orizontului, muşterii termină cu prosteala, dreg glasul. Se aliniază niţel, plesnesc, scurt, tocurile. „Trăiască Armata! Trăiască Regina!”.

Făuritorii de poduri, puitorii de mine
Starostele e maior. Francisc Marindin. Toţi din jurul lui sînt genişti. Fac fortificaţii, nivelează drumuri, născocesc poduri, topografiază, pun mine. Împreună formează The Royal Engineers Association Football Club, echipă de fotbal cu şase ani de viaţă. Marindin le e baci. El a fondat-o, el le spune ce şi cum, el le arată schemele. Stop! Ce le arată?

Fotbalul vieţuieşte de ceva vreme în Albion, dar se bazează numai pe individualităţi. Concret, din cei 11 unu e în poartă. Mai e un fundaş, un cavaler pe la mijloc, restul, atacanţi. Cînd un băiat mai priceput are mingea, ăilalţi îl privesc, beau o cafea sau stau de vorbă. Pare greu de crezut dar, da, nu există pase, nu există joc colectiv, nici urmă de stră-străbunic de tiki-taka! Iei băşica şi o rupi la fugă.

Dar „geniştii” nu-s aşa. Maiorul le glăsuieşte: „Mingea trebuie plimbată. Vedem un coleg în poziţiune mai bună, pac, îi pasăm!”. Nici verbul ăsta, „a pasa”, nu prea există. E nou, cald. Se împart în două, dau ghetuţe la minge, dar nu aşa, haotic, ci cu centrări, cu pase la firul ierbii. Sînt primii oameni din lume care folosesc un joc combinativ. Apar şi prin ziare. „Se înţeleg bine dimpreună, au deprins secretul succesului în fotbal, se sprijină reciproc!”.

Pionierii din fotbal
Lumea-i priveşte ca la urs. Contra celor de la Crystal Palace, în februarie 1871, „Locotenentul Mitchell coboară frumos pe partea stîngă, pasează mingea locotenentului Rich, care se află în centru şi acesta marcheză un nou gol”. Prin martie, „Geniştii” trec de Wanderers FC, graţie unei „organizări ireproşabile”, pe baza unui „joc de echipă perfect”.

După un an, adversarii încep să-i analizeze, să-şi croiască tactica după stilul lor. Cei de la Westminster School nu mai lasă opt oameni în atac, cîţiva au grijă de pasatorii inginerilor.

Pe 16 martie 1872, dispută prima finală FA Cup din istorie, dar pierd cu 1-0 contra rivalilor de la Wanderers. Dau jucători la echipa naţională, şase la număr, care pasează numai între ei! Ceilalţi, ca la rugby, sportul frate, decoleză cu „obiectul” la picior aşa, de capul lor!

Băieţii-s futurişti. După ce au dat lumii jocul de pase, după ce au pritocit marcajul om la om, pleacă în turneu. La 1873!!! Trec prin Nottingham, Derby sau Sheffield, joacă împotriva celor de aici.

Amatori într-o lume profi
Dar zilele le sînt numărate. Foot-ball-ul, noua disciplină, prinde. Apar profesioniştii. Ei rămîn amatori. Se duc la muncă, n-au timp de şedinţe de pregătire.

Pe 7 noiembrie 2012 are loc reeditarea finalei. „Geniştii” înving, cu 7-1, pe cei de la Wanderers, lumea îi aplaudă, pe „Oval”, arena de cricket. Strănepoţii şi stră-strănepoţii nebunilor din 1870 aniversează 140 de ani de cînd mingea aleargă printre jucători..

Sursa:sapperfootball.co.uk

Trupa inginerilor, pe la 1870. Marindin e pe rîndul de sus, la mijloc

Documentul original cu Legile Jocului, de la 1863, a fost semnat şi de către un reprezentant al „Geniştilor”