Prima pată de culoare

Arthur Wharton a fost întîiul negru într-un sport al albilor. Deţinător de record mondial la atletism. Premiant la ciclism. Jucător de cricket. Rugbyst. Sportsman total al erei victoriene

Telefonul a apucat să sune de două ori. „BBC, cu […]

Arthur Wharton a fost întîiul negru într-un sport al albilor. Deţinător de record mondial la atletism. Premiant la ciclism. Jucător de cricket. Rugbyst. Sportsman total al erei victoriene

Telefonul a apucat să sune de două ori. „BBC, cu ce vă pot ajuta?”. „Aş dori să vorbesc cu cei de la Departamentul Sport!”. „În ce problemă?”. „Ştiţi, este ceva mai delicat”… „Da, bine, iar vreo obsedată de vrea nu’ş ce autograf de pe la unu’ de la Liverpool”, gîndi centralista şi apăsă, cu lehamite, interiorul.

„Bună ziua, numele meu este Dorothy Rooney. Ştiţi, sînt o strănepoată a lui Arthur Wharton. V-am sunat să vă spun că am găsit, pur întîmplător, o ladă cu multe amintiri ale sale. Vă interesează?”. La capătul celălalt nu mai era nimeni. Îi dădea, deja, ghetuţe spre Edlington.

Ghanez, misionar, din tată scoţian
Băiatul ăsta pornise în viaţă în Ghana de azi. Tatăl era juma’ din Caraibe, juma’ din Scoţia, mama, de viţă nobilă, ţinea de Fante Akan, cei care aveau să-l dea lumii, peste ani, pe Kofi Annan, secretarul general ONU. Veniseră, cu toţii, în Anglia. Arthur nu avea vocaţia părintelui, misionar. Abandonase propovăduirea şi trecuse la sport. În 1886, la 21 de ani, stabilea recordul mondial la 91,44 metri, cu 10 secunde fix. Era avangardist, alerga în pantofi de sport croiţi din piele de porc, pe o pistă din pietriş. Un an mai tîrziu, bătea o bornă: devenea primul ciclist care pedala, fără oprire, între Preston şi Blackburn. Mai un cricket mic, mai un rugby, epoca victoriană era în floare.

Cei de la Darlington l-au băgat în poartă. Foot-ball-ul, noua disciplină, prindea, copăcel-copăcel, a se ridica. A ajuns la Preston North End, primii campioni din istoria omenirii. Voia însă să alerge. Pe la 1889, cei de la Rotherham Town, club împotriva căruia FC Liverpool avea să dispute primul joc din istorie, îl înregimentau, dar ca jucător de cîmp. Concret, Arthur Wharton devenea, atunci, primul jucător de culoare cu statut de profesionist din lumea fotbalului!!!

Nebun ca toţi portarii. Sau ca toţi atacanţii?
Omul n-avea toate ţiglele pe casă. Juca unde era nevoie de el. Zice-se că lovea, cu pumnul, mingea, trimiţînd-o dincolo de mijlocul terenului. Sau, de distracţie, se prindea de bara de sus cu ambele mîini, se bălăngănea şi, aşa, din pendulare, prindea obiectul între picioare. La fiecare joc pierdea doi-trei coechipieri. Atacuri de cord!

L-au chemat să joace la selecţionata din Newcastle. Îl voiau mai calculat, mai ordonat. Dar el alerga de plăcere. Ha, ha, nu e tare, primul negru profesionist din istorie dorea statut de amator!

S-a luat de băutură. A pornit o mică afacere, năruită însă de patima pentru malţ. S-a lăsat de fotbal în 1902. S-a dus la o mină din Edlington. 20 de ani a lucrat cu opaiţul. Răceala de acolo l-a tras. Gradele cu două cifre, la fel. La 65 de ani era, deja, terminat. L-au adăpostit la un sanatoriu şi, ca să nu se mai chinuie şi să nu-i mai chinuie şi pe alţii, la mijloc de decembrie 1930, pe la 65 de ani, s-a dus în locul din care putea să-şi revadă strămoşii.

Înmormîntare no name
L-au coborît într-o groapă comună, dimpreună cu milogii din urbe. Fără piatră. Pe la 1997, nişte băieţi ce luptau contra rasismului i-au pus una. Apoi, i-au croit o statuie, la vreo 4,8 metri. Ironie, nu-i aşa? O prezentare în bronz a primului negru dintr-un sport al albilor! Au pritocit o replică pitică şi s-au dus cu ea la moş Blatter la prăvălie. Sepp a luat-o şi a pus-o la loc de cinste în clădirea din care se dă ora exactă în fotbal. De doi ani poate fi admirată acolo.

Cît despre jurnalistul nostru, cînd a bătut clopoţelul de uşă a şi început a turui. „Doamnă, toată lumea crede că Laurie Cunningham și Clyde Best au fost primii jucători de culoare din fotbal nostru. Ei bine, ştiu că n-au dreptate! Străbunicul dumneavoastră a făcut asta cu 70 de ani înaintea lor”. A fost poftit în casă, să vadă Biblia cu care se ruga înainte de meciuri, tăieturile din ziarele vremii, poze bolnave de icter.

Părea începutul unei frumoase prietenii…

Sursa: arthurwharton.com

A fost şi portar, şi jucător de cîmp. Dar, înainte de toate, a fost primul!

Una dintre imaginile descoperite de strănepoată. Arthur (jos, negru, echipament de portar), la Darlington, în 1887