Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

De pe vremea lui Caragiale

Istorioara nu-i despre faptele de vitejie ale lui CR 7, Neymar ori Messi. E despre-o arenă rece, ce pornit-a spre al doilea secol de viaţă. Plină de cele mai frumoase istorii

Bostonul avea nevoie de o arenă sportivă. […]

sâmbătă, 26 iulie 2014, 10:35

Istorioara nu-i despre faptele de vitejie ale lui CR 7, Neymar ori Messi. E despre-o arenă rece, ce pornit-a spre al doilea secol de viaţă. Plină de cele mai frumoase istorii

Bostonul avea nevoie de o arenă sportivă. Asta era limpede! Primarele, dat de Partidul Democrat, e „Honey Fitz” Fitzgerald, bunicul viitorului preşedinte SUA, John Fitzgerald Kennedy! Omul e tras spre sport, dar e sătul să-l tot plouă şi să-l bată vîntul de fiecare dată cînd se duce să vază cursele de ogari. Dă cu pumnul în masă: „Din lemn, din ce vreţi voi, dar hai să zămislim una acoperită, tată, că nu se mai poate!”.

Piatra-i pusă pe final de 1908. Se lucrează ca la carte şi, pe 11 octombrie 1909, se face recepţiunea. Treabă frumoasă. Intrare cu două turnuleţe pompoase, legate de un arc, acoperiş ce lasă pătrunderea luminii, vreo 3.000 de locuri, toate pe scaune. La mijloc de aprilie 1910, pe 16, se ascut foarfecele şi te taie panglica. Aşa, ca pentru situarea în timp, Caragiale trăieşte, George Enescu n-apucase a aprinde a 30-a lumînare pe tort, în Bucureşti răsuflă vreo 341.000 de suflete, iar Cupa Asociaţiunii Române de Foot-ball tocmai dăduse prima campioană.

Hochei, baschet, orice
Arena-i primitoare, îi găzduieşte pe toţi. În martie 1911 debutează hocheiul, Montreal Wanderers încrucişează crosele cu Ottawa Senators. Boston Bruins, echipă istorică în NHL, calcă gheaţa pe 1 decembrie 1924. Boston Celtics, baschetbaliştii, vin aici în 1946. Se poate face aproape orice din ea. Se aduc cai, pentru curse, apoi motociclete. Se fac campionate naţionale de dans sportiv. De aici se lansează candidaturi la preşedinţia SUA: de la Theodore Roosevelt, în 1912, la John F. Kennedy.

Marile personalităţi nu o ocolesc: colo e Charles Lindbergh, nebunul care, în 1927, de unul singur, leagă 5.800 de kilometri în avion, decolînd de la NY şi aterizînd aproape de Paris; uite-o şi pe Amelia Earhart, frumoasa negăsită; cel de colo nu e Jack Dempsey, uriaşul pugilist ce-l bătu măr pe al nostru Vali Trîmbiţaşu? Aaaa, uite-l şi pe Joe Louis, „boier” peste întreaga lume 12 ani la boxul greilor; ori marele Muhammad Ali, ce avea să se antreneze, aici, înaintea celui de-al doilea meci cu Sonny Liston.

Cei de prin partea locului spun că Boston Arena a găzduit tot abecedarul. Rosteşti o literă, numeşti un sport, o activitate şi ea s-a ţinut, aici, măcar o singură dată, în „Bătrîna Doamnă”. Uite, spre exemplu, de la rodeo la wrestling profesionist. De la numere de iluzionism la antrenamentele Everestului baseballului, Babe Ruth.

Jerry Lewis pe pian, Morrison cu degetul în…
Doamne, da’ ce spectacole… Jerry Lee Lewis şi Chuck Berry. Mamă, cînd Jerry s-a suit pe pian, la „Great Balls of Fire”, 1.234 de domniţe au leşinat instant. Sau, da, da, atunci, la „The Doors”, în 1970, la solo-ul de la „Light My Fire”, cu Jim fără cămaşă şi degetul mijlociu scos prin fermoarul pantalonilor de piele… Ori la Alice Cooper, atunci cînd toţi au zis că sala se va aprinde şi, de aici, întregul oraş.

De cutremurat, s-a cutremurat în 1982. Era şubrezită. În aer mirosea a dinamită şi a şenilă de excavator. Demolarea… Dar americanii rămîn americani. De undeva, din depărtare, George J. Matthews, class of ’56 la Northeastern University, deţinătoarea sălii, a anunţat că fundaţia pe care o patronează scoate nişte mărunţis pentru reconstrucţie. 12.000.000 de dolari şi era ca nouă.

Lacrimi pentru celălalt Lewis
O singură dată arena a plîns. Nu la vreo înfrîngere – a înţeles că treaba asta face parte din sport -, ci la înmormîntarea marelui Reggie Lewis, baschetbalistul celor de la Boston Celtics. Şase ani jucase pe acele meleaguri, se dusese de tînăr. Inima, nu alte prostii.

Azi, „Matthews Arena” e tot acolo. De fapt, vieţuieşte pe locul unde era şi acum 105 ani. Cea mai veche instalaţie sportivă, perfect funcţională, din istorie!!!

Sursa: Boston Public Library

11.jpg
Frumoasă şi la 105 ani

2.jpg
Două mari incendii (aici cel din 1918) au dat să o culce la pămînt. Degeaba

Comentarii (16)Adaugă comentariu

ionut (5 comentarii)  •  26 iulie 2014, 11:08

Incredibil…

Bibi (213 comentarii)  •  26 iulie 2014, 11:38

Catalin, multumesc !

robert (3 comentarii)  •  26 iulie 2014, 11:58

cevaq deosebit. un articol de exceptie. la noi Patinoarul Flamaropol, acoperit de vreo 40 de ani rata ca si cum ar avea 205 ani. Asta este diferenta dintre autoritatile din Boston si cele din Romania. ei au grija, noi le lasam in paragina ca sa putem sa demolam, sa cheltuim bani pentru recnsturctii megalomanice timp in care mii de copii is pierd carierele si visruile, se destrama ecipe si cluburi

alan (1 comentarii)  •  26 iulie 2014, 12:42

cum adica „cea mai veche instalatie sportiva”? Pai e reconstruita 100%, mie nu mi se pare ca mai are ceva din lemn. Eu zic ca aia ar fi arena lui Hallam FC, deschisa 100 de ani mai devreme in 1804 si pe care s ejoaca si azi bine mersi

Adrian (2 comentarii)  •  26 iulie 2014, 13:14

Foarte frumos

adi_stelistul (20 comentarii)  •  26 iulie 2014, 13:59

Cu atat mai incredibila e supravietuirea arenei cu cat o alta, Boston Garden, mai tanara cu vreo 20 de ani si mai mare (de vreo 2 ori si jumatate) are deja aproape 20 de ani de la desfiintare si demolare.

Bogdan (1 comentarii)  •  26 iulie 2014, 18:39

Mulțumesc, Cătălin! Un articol care arată că jurnalismul sportiv nu moare! Mă încântă să citesc astfel de articole ce au acel ceva care te determină să gândești dar sa și visezi în același timp.
P.S. Habar nu aveam atunci, prin ’87, cu ce om deosebit jucam fotbal pe un teren de bitum de la Borșa!

marian (6 comentarii)  •  26 iulie 2014, 21:45

Multumesc, domnule Oprisan. Asa da jurnalism.

panda (24 comentarii)  •  26 iulie 2014, 23:05

Oprișane, tăticule… nu-ți mai smotoci ghemotoacele cu povești de pe timpul lui Nea Iancu petrecute pe tărâmul lui Mark Twain.
Mâzgălește si tu ceva contemporan cu Badea Cârțan de pe plaiul mioritic, că ăstea ne ung pe noi la lingurică.
O oină, popa-prostu, țurcă, lapte-gros, ceva acolo…

mihnea (10 comentarii)  •  26 iulie 2014, 23:47

T.Roosvelt. Candidatura in 1912 ???
Esti sigur?

Daniel B (1 comentarii)  •  27 iulie 2014, 8:06

Cred ca cea mai veche arena sportiva semnificativa, perfect functionala si cu aspectul de epoca cel mai bine pastrat este Stadionul Olimpic din Stockholm care a gazduit JO din 1912. Este si foarte frumos. Eu l-am vizitat.

dan (226 comentarii)  •  27 iulie 2014, 8:14

La ei intotdeauna banul public a fost cu atentie cheltuit nu ca la noi aiurea in tramvai; de aici si rezultatele. Banuiesc ca arena din Boston nu a fost singura de acest fel din USA. Multumesc pentru articol!

panda (24 comentarii)  •  27 iulie 2014, 10:13

Oprișane, tu nu meriți să primești comentarii, tăticule…
Ești mai ^dăștept^ decât prevede legea…

oltenica (1 comentarii)  •  28 iulie 2014, 7:11

‘ratzi ai d’k de capitalisti..! la noi fusa ceausascu si nu facu la fel, facu mai ghine!!!

radu florian (10 comentarii)  •  29 iulie 2014, 11:18

Multumim Catalin! Felicitari!

indisciplinatu (2 comentarii)  •  5 octombrie 2014, 11:06

Frumos,…insa pe noi nu ne ajuta cu nimic articolul asta. Infrastructura sportiva este sublima dar ….vorba lui nenea Iancu…

Comentează