Cu ce treabă sosit-a Zairul la CM 1974?

La Mondialul german, africanii au fost luaţi la băşcălie, pentru că nu ştiau nici măcar cu ce se mănîncă o lovitură liberă. Adevărul era însă altul. Mult mai trist!

Să mai fie vreo cinci, hai, şase minute. Nea […]

La Mondialul german, africanii au fost luaţi la băşcălie, pentru că nu ştiau nici măcar cu ce se mănîncă o lovitură liberă. Adevărul era însă altul. Mult mai trist!

Să mai fie vreo cinci, hai, şase minute. Nea Nicu Rainea e „central”. Cel mai mare arbitru din fotbalul românesc! „Fluierașul” e între cei 3 arbitri all-time care au fost la trei Mondiale consecutiv şi a arbitrat ultimul act în șase competiţii diferite: Campionatul European, Cupa Campionilor, Supercupa Europei, Cupa UEFA, Cupa Balcanică şi Cupa României.

Dar să revenim la Mondialul din ’74. Fault pentru brazilieni. Îi duce pe zairezi la nouă metri, ca la carte. Jairzinho şi Rivelino plămădesc schema, brăileanul dă ţignalul şi, din zidul vrăjmaş, numai ce pleacă un căprior, pe la 25 de ani, cu 2 tatuat pe tricou. Loveşte cu cea mai mare sete din lume „obiectul”, mai că-l sparge. Nea Nicu, zice, în română: „Mă băiete, eşti nebun?” şi îi arată cartonaşul bolnav de icter. John Motson, comentatorul televiziunii britanice, cade pe jos de rîs. Se tăvăleşte de vreo două, trei ori, trage, apoi, aer şi zice mai mult cîntat: „Dragi prieteni, tocmai aţi văzut un bizar moment al ignoranţei africane!”. Brazilienii zîmbesc şi ei, pun lacăt pe tabelă la 3-0. În celălalt vestiar, africanii încing o horă. De la Scoţia au luat două, de la sîrbi, nouă. Plus tripla sud-americană şi ei ţopăie???

Măritul Mobutu Sese Seko, fratele lui Ceauşescu
Haideţi să dăm povestea niţeluş înapoi. Pe la 1965, Joseph Mobutu, devenit, apoi, Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga, devenit, şi mai apoi, tovarăşul de congrese al lui Ceauşescu, ajunge la putere. „Frige” nişte alegeri democratice, cu două urne. În aia albă depuneai votul pentru el, în cealaltă, roşie, erai contra, iar despre tine şi famila ta se vorbea, din acel moment, numai la trecut.

Simte că prin fotbal poate să se facă şi mai cunoscut. Adună „leoparzii”, le aduce tehnician străin, cu metode occidentale, bagă bani în jucători şi infrastructură. Le dă case şi maşini, e băiat de comitet. Congolezii, deveniţi, între timp, zairezi, fac rost de o calificare la Campionatul Mondial din RFG, 1974. Cinci zile ţine agapa, ca-n basme. Lui Mobutu îi tresaltă basca leopardică, ţara lui e prima sub-sahariană din istoria fotbalului care ajunge la masa aceea îndestulată, botezată World Cup!!! Se lasă cu poze, cu interviuri.

Şi banii se pierdură pe drum…
Copiii sînt cazaţi în grupă cu Scoţia, Iugoslavia şi Brazilia. De la kilturi iau două, dar n-arată rău. Mobutu le-a promis nişte bani. De calificare. Care nu vin. Vin, în schimb, sîrbii. E 3-0 şi antrenorul africanilor, Zoran Vidinic, care, ce să vezi, e iugoslav, scoate portarul titular, pe Kazadi, şi bagă un pitic, Dimi Tubilanu, ’nalt cît un spic de grîu iarna. Nimeni nu ştie ce s-a petrecut atunci, cert este că la finalul meciului zairezii învăţaseră să numere pînă la nouă. 9-0!!!

Atotputernicului nu-i place istă treabă. Trimite şapte cerberi în vestiar. Negri, traşi în negru. Nu-i de rîs: „Preşedintele e mîhnit, amar, mohorît. Vine partida cu Brazilia. 1-0, 2-0, hai, 3-0 că-l au şi pe ăla, pe Edu, poate că înghite, dar de aici în sus miroase a colivă, vă jurăm! Grijă mare, e păcat de familiile voastre, de copilaşi. Am înţeles că nici minele de cupru din Shaba nu vă pot găzdui, aşa că”…

Marele Rainea în acțiune
Ăsta-i rezumatul. După ce-şi liniştesc tremurul ţurloaielor şi readuc pulsul la normal, „leoparzii” intră pe teren cu brazilienii. Acolo, mingicari de la mama lor: alde Jairzinho, Dirceu, Edu, Rivelino… Sud americanii nu calcă prea tare acceleraţia, fac 3-0 abia prin minutul 80, dar zairezilor le revin în minte vocile emisarilor. „Pînă pe la trei, e ok. De la patru, e rost de emigrare”.

Şi vine lovitura liberă. Mai sînt 300 de secunde oficiale. Izbăvirea sau moartea. Rainea fluieră, Joseph Illunga Mwepu adună toată forţa din lume şi loveşte. Omenirea rîde. „Da, am fost luat la băşcălie. Că nu ştiu regulile, că ce caut eu acolo, că africanii tot africani rămîn. Dar să-i fi văzut pe alţii cum jucau cu pistolul băgat pe gît! Chiar am şi ţipat la brazilieni. «Băă boilor, voi ştiţi că eu nu o să-mi mai văd sora? Că o să fiu executat?». Mi-a părut rău că am făcut asta, erau tipi de treabă, sper că m-au înţeles”, zicea, prin 2002, Mwepu.

Se încheie aşa, la bariera dintre viaţă şi convocarea în faţa Sfîntului Petru. Termină ultimii, cu 14 goluri primite în trei jocuri, dar ştiu că vor scăpa nevătămaţi. Mobutu, supărat, nu-i bagă în seamă, îi ignoră definitiv pe eroii de cu o lună în urmă. Dar parcă nimicul acesta îi interesa pe ei? Respirau! Era tot ce conta!

Sursa: World Soccer Talk

Contra Braziliei, zairezii au băgat „material”

„Leoparzii” s-au tras în poze la plecare. Cine ştia dacă se mai revedeau vreodată?