Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

„Cînd voi fi mare vreau să mă fac chilian!”

Cu doi ani înainte de CM din 1962, cei din America de Sud au fost zguduiţi de cel mai mare cutremur din istorie. Au ridicat stadioanele din cenuşă. Acum, în Brazilia, naţionala e susţinută de minerii care au driblat […]

sâmbătă, 14 iunie 2014, 9:21

Cu doi ani înainte de CM din 1962, cei din America de Sud au fost zguduiţi de cel mai mare cutremur din istorie. Au ridicat stadioanele din cenuşă. Acum, în Brazilia, naţionala e susţinută de minerii care au driblat moartea

În acea duminică, Dumnezeu se supărase pe chilieni. De la potopul lui Noe nu mai dăduse drumul tuturor stiihiilor naturii. Pe la 15 şi 11 minute Pămîntul se cutremurase. 9,5 grade! Nouă virgulă cinci grade, cel mai puternic seism din istoria oamenirii! De fapt, fusese o succesiune de 37 de mişcări tectonice. 400.000 de kilometri pătraţi zguduiţi, 2.000 de morţi, 2.000.000 de rămaşi fără adăpost! Formele de relief se schimbaseră, lacul de acumulare de la Riñihue rupsese toate digurile, vulcanul Puyehue se trezise. Era clar. Mînia Atotputernicului era gigantică. 22 mai 1960. Megacutremurul de la Valdivia.

„Nu avem nimic, dar vom face totul!”
Carlos Dittborn, preşedintele comitetului de organizare al Campionatului Mondial, plîngea de două săptămîni. După victime, după stadioanele dărîmate, după un turneu final pierdut. Doamneeee, ce făcuse în faţa mai marilor FIFA! Urlase în spaniolă, argumentase în engleză, plînsese în franceză. Rostise celebra frază: „Pentru că nu avem nimic, vrem să facem totul!”. Chile primise organizarea. Acu’ stătea cu capul plecat în faţa preşedintelui ţării, Jorge Alessandri. „El presi” privea la tabloul lui Jose de San Martin, eroul naţional. Orgoliul său era mai mare decît tsunamiurile decalnşate de cutremur. „Carlos, vom organiza Mondialul. Talca, Talcahuano, Concepcion şi Valdividia au stadioanele rase. Antofagasta şi Valparaiso n-au bani. Omenii de acolo sapă gropi şi pun pomeni. Viña del Mar şi Arica le vor reconstrui. Santiago de Chile şi Rancagua le vor consolida! Turneul final se face!”.

Pe 30 mai 1962, El Campeonato Mundial de Futbol – Copa Jules Rimet pornea la drum. Fără Dittborn, răpus de o pancreatită acută la 38 de ani. Gazdele pierdeau în semifinale, contra Braziliei lui Didi, Garrincha ori Zagallo. O întreagă naţiune urla: „CHILE! CHILE!” Prima poveste.

33 de mineri blocaţi la 720 de metri
A doua pleacă la drum culmea, tot într-o duminică. 22 august 2010. Cei 33 de mineri blocaţi la 720 de metri la Copiapo sînt găsiţi în viaţă. Vor sta acolo 70 de zile pînă vor fi scoşi la lumină. Preşedintele promisese că-i va aduce lîngă familiile lor, ei se filmaseră cîntînd, acolo, în măruntaiele pămîntului, imnul naţional. Unei întregi ţări i se făcuse pielea ca de găină.

Peste patru ani, selecţionata e la Campionatul Mondial din Brazilia. Un sponsor îi adună pe supravieţuitori şi îi duce în deşertul Atacama. Muzică stil Vanghelis. „În acest loc am fost prinşi sub pămînt 70 de zile. Am ştiut că deasupra milioane de chilieni credeau în noi. De aceea, luăm această ţărînă şi o ducem lîngă terenurile de antrenament ale echipei noastre naţionale! Spania, Olanda, da «grupa morţii». Ha, ha, nouă nu ne este frică de moarteeeee!!! Noi sîntem cei care am învins moarteaaaaaa!”, urlă şeful de abataj. La naiba, iar te arde pielea: „CHILE! CHILE!”. Dacă Alexis şi ceilalţi băieţi văd filmuleţul înainte de meciuri, ibericii şi cei cu lalele la jambiere au probleme mari. Cea de-a doua poveste. (VEZI VIDEO AICI)

54 de ani distanţă. Nimic schimbat
Între ele e o distanţă de 54 de ani. Datele sînt, însă, acelaşi. Drame, tragedii, renaştere prin fotbal. Şi orgoliul. Orgoliul de a fi chilian. Povestea spune că la vreo două săptămîni după ce minerii fuseseră scoşi la lumină, educatoarea unei gradiniţe din Santiago ar fi întrebat un „ticălos” mic, aşa, pe la vreo şase ani, cam ce vrea să devină în viaţă. Printre dinţii ştirbi, zice-se că micuţul ar fi luat poziţie de drepţi, picioarele lipite, capul sus: „Cînd voi fi mare vreau să mă fac Chilian!”.

1.jpg
În 1960, unele oraşe au fost rase pur şi simplu de pe suprafaţa pămîntului

tag-reuterscom0000-binary_tb3ea6d1q1qu5-baseimage.jpg
Fanii din Chile au fost mult peste cei Australieni în meciul cîștigat cu 3-1, sîmbătă dimineață

Comentarii (17)Adaugă comentariu

Kendo (11 comentarii)  •  14 iunie 2014, 10:23

Am avut norocul sa umblu prin cateva tari din America de Sud, printre care si Chile. OK, sunt probleme si acolo, dar mandria nationala pe care am gasit-o acolo nu am intalnit-o in alte parti din zona. Sigur, sunt impresii ale unui strain, dar pot spune ca primele necazuri (hoti, mici furtisaguri, nesimtire) au aparut in momentul in care am trecut granita in Peru, dupa trei saptamani de umblat prin Chile. Poate ca influenta germana de acolo e mai mare decit pare. Oamenii nu sunt bogati, dar mi-au parut mult mai onesti, mai saritori si mai cinstiti decat in alte tari latine (nu ma refer la Romania).

jhon (2 comentarii)  •  14 iunie 2014, 10:35

fotbalul din ziua de azi nu are legatura cu patriotismul,fotbalul se joaca doar pt BANI.

Fla (1 comentarii)  •  14 iunie 2014, 10:36

Ar trebui sa invatam sa ne redobandim PATRIOTISMUL. Toata lumea ne da lectii la capitolul asta.

Avem doar de castigat daca vom fi MAI UNITI, MAI PATRIOTI.

Bozo (2 comentarii)  •  14 iunie 2014, 10:48

Frumos articol.
Cam asta e diferenta dintre un popor si o populatie ce vietuieste intamplator intre granitele unei tari.

Daca intebi pustii din Romania ce vor sa devina cand vor fi mari, foarte multi iti raspund ca vor sa plece in alta tara. Chile nu e o tara mai bogata decat Romania, dar diferenta majora e ca oamenii de acolo isi doresc un viitor la ei acasa si se mobilizeaza ca natie sa faca asta posibil.

Ar fi de mentionat si faptul ca dupa acel cutremur cladirile din Chile au fost construite la standarde de rezistenta ce le-au transformat in unele dintre cele mai sigure din lume. Si ei au probleme ca si noi, la fel ca multi altii.
dar hotia are si ea o anumita decenta si limite atunci cand iti pasa de tara in care existi si te simti parte din acelasi popor.

spinoza (2 comentarii)  •  14 iunie 2014, 11:21

Cred ca noi, romanii, avem o singura sansa! Sa devenim un popor de chilieni!!! Asa ne vom califica la mondiale, sau vom scapa de parlamentarii corupti si de mizeria socio-economica!

Sergiu L. (1 comentarii)  •  14 iunie 2014, 11:35

Frumos şi instructiv articol.

seba (98 comentarii)  •  14 iunie 2014, 12:07

frumos scris. cred ca chile va trece de grupa morti. pentru ca, ce misto!, nu se tem de moarte 🙂

ws (1 comentarii)  •  15 iunie 2014, 0:19

patriotismul chilean are baze solide.

citat din wiki:

În prezent Chile este o națiune din America de Sud foarte stabilă și prosperă. Țara este prima printre națiunile din America Latină în dezvoltarea umană, competitivitate, calitatea vieții, stabilitatea politică, globalizare, libertatea economică, corupția scăzută și de asemenea nivelul redus de sărăcie. De asemenea ocupă o poziție fruntașă în libertatea presei și a dezvoltării democratice. Cu toate acestea prezintă o mare diversitate a veniturilor, măsurată prin indicele Gini.

lucrurile astea isi au originea in anii ’70, pe vremea lui pinochet, cand cu chicago boys.

acum comparati chile cu romania. cea mai tare tara din america de sud vs ultima tara din europa.

go figure.

ws

Bibi (213 comentarii)  •  15 iunie 2014, 13:47

Catalin, multumesc !

expertcontabil (1 comentarii)  •  15 iunie 2014, 20:15

adevarul este ca america de sud este ceva atractiv

dan (226 comentarii)  •  15 iunie 2014, 20:54

Fiecare natiune a avut un moment de cumpana,cutremure uragane, explozii atomice etc in istoria ei. In acest articol am aflat despre cel al chilieni-lor. Multumesc pentru el.!

corvette59 (63 comentarii)  •  16 iunie 2014, 5:46

Ei bine ,nici galeria noastra n-a fost mai prejos !A iesit in evidenta mai ales dupa golul lui Timmy . Spectatorii chilieni n-au uitat ca la salvarea minerilor lor si-au adus contributia din plin si un schimb intreg de mineri australieni .Au mers acolo cu masini de forat,cu bucatarii de campanie,corturi si toate cele necesare numai sa nu puna greutate pe gazde . Au dormit acolo la gura putului pina in ultima zi !La plecare o garda militara si o fanfara cintind imnul australian si waltzing mathilda le-au dat onorul .N-au luat nimic cu ei ! Au donat totul scolii si gradinitei locale ! N-a fost meritul corporatiei Rio Tinto ! A fost meritul intregii natiuni aussie . Prin donatiile adunate au aratat ce inseamna adevarata solidaritate cu oamenii (fellow human beings ) loviti de soarta.Minerii aussie au cerut ca la intoarcere sa nu prinda picior de politician la aeroport !!! Au fost in schimb mii de chilieni stabiliti in Australia . Purtau zeci de postere cu – Thank You Australia ! One more reason to Love You !
Chilienii n-au uitat asta ! Dupa meci restaurantele din jur,pe o raza de vreo 2km,au ramas fara bere si vin . S-a petrecut pina s-au revarsat zorile . Am fost acolo !

corvette59 (63 comentarii)  •  16 iunie 2014, 5:51

Am uitat sa spun ca rezultatul a contat mai putin .Era doar un sport si nimic altceva !

Ioan (1 comentarii)  •  16 iunie 2014, 20:57

Domnule Oprisan aveti dreptate in multe din cele spuse.O corectura va rog Eroul national este BERNARDO O’HIGINS(fiul unui marinar irlandez casatorit cu o Chileanca din Rancagua.Intradevar el a fost in foarte bune relatii cu SAN MARTIN care este Argentinean in lupta impotriva regatului Spaniol la inceputul secolului 19.
Referitor la Chileni va spun ca ,calitatea de baza este DEMNITATEA Am trait aproape 8 ani acolo si ii cunosc.De la demnitate vine si petriotismul.La noi nu gasesti demnitate ci slugarnicie.Nu avem patrioti dealfel la noi se confunda patriotismul cu ura impotriva strainilor.vreti alte noutati referitor la CHILE?In santiago au AUTOSTRADA subterana pe sub riu.Sunt aproape 20 Km.pe sub riu cu 3 benzi+ refugiu pe sens.S-a facut in 4 ani.Pe sub atustrada de sub riu traverseza si o linie de metrou.In centrul de Santiago sunt Toalete (WC-uri publica subterane cu ascensor pentru cei cu invaliditati).Si sa nu credeti ca ei nu vor sa plece sa lucreze pe bani mai multi Dar cu gindul sa se intorca cu banii sa ii investeasca in CHILE.Ca sa ii cunosti cu adevarat trebuie sa traiesti la ei si sa demonstrezi ca meriti respectul lor. Ioan

giovanni (3 comentarii)  •  18 iunie 2014, 10:02

..frumos frumos…esti cu adevarat gazetar sportiv din stirpea lui nea VANIA CHIRILA

HBT – Hot Betting Tips (1 comentarii)  •  19 iunie 2014, 14:06

Vă salut!
Final de tiki-taka…dar ce final trist. Totul a sunat a zădărnicie pentru niște spanioli care nu s-ar fi imaginat niciodată în alt rol decât al toreadorului. A fost taman pe dos, într-o coridă pe Maracana unde Pele înscria golul cu numărul 1000 al carierei.
„I did it my way” zicea în miez de iarnă australă Sinatra, pe acelaș stadion, în fața a 150.000 oameni. Asta păreau să fredoneze și spaniolii, după o lungă căsnicie cu succesul, ce a dat naștere tiki-takăi, pețită de esteți care au dus-o într-o prelungită lună de miere la Munchen, jinduită de nababi de Pipera, și ale cărei grații erau slăvite de trubaduri pe ritmuri de bolero sau manea, în funcție de geografia locului.
Au fost însă pe contrasens spaniolii, iar prima coliziune, care le-a avariat radiatorul și le-a șifonat un moral cu RCA-ul deja expirat, a fost cu Eduardo Vargas, chilianul lansat în fotbal de un reality-show organizat pentru copiii talentați, dar fără posibilități materiale.
Niște ani mai târziu, valora 16 milioane de euro și era cumpărat fără clipire de familia De Laurentiis, obișnuită în aceeași măsură cu show-ul holywoodian și fotbalul din Peninsulă. Împrumutat de la Napoli la Valencia, n-a ezitat în acestă seară să întristeze țara care îi este gazdă primitoare, și să facă incredulii să se întrebe dacă nu cumva șamanii au avut dreptate când au ales chilienii printre favoriții competiției.
Confirmarea a venit de la Aranguiz, cel născut în Venezuela, care a speculat o minge respinsă în față și a făcut Castillia să-i ceară scuze lui Mourinho, antrenorul care le pusese idolul în sertarul cu amintiri.
Au fost, până la final, 14 spanioli pe teren, cu unul mai puțin decât numărul cailor sălbatici pe care-i îmblânzește Arturo Vidal la hacienda sa de lângă Santiago de Chile. Aceeași senzație de sfârșeală trebuie c-au simțit-o și spaniolii, ca și caii mestego din mica herghelie a lui Vidal, când acesta ia pauză de la glorie și de la adulațiile tribunelor și se întoarce în Santiago.
În ultimele minute, a intrat în teren și Valdivia, un chilian purtând acelaș nume precum conchistadorul spaniol care dinamita o civilizație incașă, răzbunată peste timp de un univers predispus la farse.
Acelaș care a transformat rapid și icoana lui San Iker Casillas într-o fotografie îngălbenită de vreme.

Într-un meci în care bookmakerii au câștigat milioane de dolari, pierduți de pariori, noi am reușit, prin strategia propusă la sugestiile de pariuri, să păstrăm echilibrul. Ne felicităm, fără modestie, și revenim.
Pace!

grid (23 comentarii)  •  19 iunie 2014, 16:37

Ca de obicei, superbe articolul și subiectul. Care, în cazul de față, atrag comentarii pe măsură, e de asemenea o plăcere să regăsești păreri pe care le ai și tu, un cititor onest.

Comentează