1930. Doi români cu Champions League!

Istoria spune că Liga Campionilor a plecat la drum în 1954. Însă, cu 24 de ani înainte, doi transilvăneni ridicaseră, deasupra capului, în Elveţia, cel mai prestigios trofeu european

„Cioc-cioc”. Paul Addor, un tip pe la 35 de […]

Istoria spune că Liga Campionilor a plecat la drum în 1954. Însă, cu 24 de ani înainte, doi transilvăneni ridicaseră, deasupra capului, în Elveţia, cel mai prestigios trofeu european

„Cioc-cioc”. Paul Addor, un tip pe la 35 de ani, bate la uşa bancherului Gustave Hentsch. E primăvara lui 1929! Primul e de cîteva zile preşedinte la Servette Geneva, semnătura-i neuscată, al doilea e un Rege Midas al Elveţiei: tot ce atinge transformă în bani. „Baroane, vă inoportunez cu două idei. De fapt, cred că-i una singură. Nu facem şi noi un stadion de mîndrie? Şi-l inaugurăm cu toate marile echipe din Europa, la anul?”.

Dacă nu l-ar cunoaşte, nababul l-ar da pe uşă afar’. În 1930 e primul Campionat Mondial de fotbal şi tu faci serbare cîmpenească? Dar mîndria helvetului e mare… Semnează actele. A doua zi, de dimineaţă, o cărămidă e unsă cu mortar. Pe ea scrie „STADE des Charmilles”. Fără să-şi dea seama, nebunii ăştia frumoşi tocmai au năşit Liga Campionilor!!!

Trupe cu ştaif la prima masă
Servette merge ca unsă. Arena-i gătată. Se trimit depeşe. First Vienna FC confirmă. Franţujii de la FC Sete zic şi ei „DA”. La fel AGC Bologna. Go Ahead a plecat, deja, cu trenul. Real Union Irun e pe drum. Benfica primeşte invitaţia, dar o declină. Grecii şi norvegienii se supără, lansează proteste, ei de ce nu sînt chemaţi? Ungaria răspunde cu Ujpesti, Slavia Praga răsare cu doi uriaşi, doi Frantisek: Planicka şi Svoboda. Hop, uite-i şi pe cei de la Cercle Brugge!

Addor a gîndit asta! Aşa a dorit. Europa avea „Mitropa”, dar afacerea asta nu prinsese încă. „La Geneva vreau să fie prima Cupă a Campionilor din istorie”, fusese auzit. Chemase numai crema de pe Bătrînul Continent, cu două decenii şi jumătate înainte de startul Cupei Campionilor Europeni!

La 28 iunie 1930 se taie panglica noului stadion, cochet, cu 9.300 de locuri pe scaune.15 zile înaintea startului primului Campionat Mondial de fotbal! Slavia, Vienna, Ujpesti şi Bologna calcă totul în picioare. E cu prim tur, cu turneu de consolare, cu „sferturi”, semifinale, adică nu o şuşă. Tribune pline, fotbal boieresc. Austriecii au, deja, 36 de ani de istorie, fac 5-1 cu gazdele în match-ul pentru locul trei. Ujpesti şi Slavia se duelează în ultimul act, pe 6 iulie.

Preşedintele FIFA e „fluieraş” duios
22.000 de sufetele vin la prima finală de Champions League. Stanley Rous, viitorul SIR, viitorul preşedinte al FIFA, fluieră. La cehi apără Planicka, cu 969 (!!!) de meciuri numai la Slavia! Ujpesti loveşte şi în prima, şi în a doua repriză. 3-0 seculeţ. Trofeul trece pe la Janos Koves, hattrick de senzaţie în finală, pe la căpitanul Josef Fogl al III-lea şi ajunge la Ştefan Auer. STOP!

„Rici” e şef peste şmecheri, român de-al nostru. La 14 ani juca, deja, la AMEFA, prinsese şi trupa superbă de la Colţea Braşov. Cu un an în urmă, se unsese, cu 10 „bobiţe”, golgeterul „Cupei Mitropa”. Pentru cei nedeprinşi cu numele ăsta, Giuseppe Meazza era urmaşul lui Auer la marcatori, peste un sezon, apoi venea „Mozart” – Mathias Sindelar, ca să nu mai vorbim de Everestul „Pepi” Bican… Fane pupă cupa şi i-o dă lui Albert. Albert Ströck. Orădean de 27 de ani. A deprins tainele fotbalului la Stăruinţa, a trecut pe la CAO, un an, a mers cu naţionala noastră la Paris, la Jocurile Olimpice, în 1924… Cinci ani a bifat la Ujpesti. Juca orice. Îl puneai extremă, extremă evolua. Îi ziceai să fie centru, centru era. Se băga şi inter… Doi români în marea echipa a lui Ujpesti, deţinătoare de Cupa Naţiunilor, 1930!!!

Au existat au ba?
Ambii-s stinşi de pe la 1970 – 80. Pe 16 noiembrie 2011, „Tribuna” din Geneva a titrat că şi „Stade des Charmilles” a încetat să mai existe. 250 de apartamente şi un centru comercial pe al său loc.

În seara în care Atleti şi Real se duelează pentru şefia Europei, nouă, românilor, ne e uşor să ne dezicem de „Rici” şi de Albert. Ce e cu falsitatea asta de naţionalism? Priviţi numele! Nu erau de-ai noştri, chiar dacă Fănică avea să evolueze la Rapid, echipele alea nu păreau campioane adevărate, Addor cel lăudat nu dorise să facă un Champions League, ci doar să-şi inaugureze ograda, aşa că, gata, Vamos Atleti sau Hala Madrid!

Doar iubitorii de statistici se încăpăţînează. Lîngă cele două nume adaugă un steag, cu trei culori. Sînt pe verticală, nu pe orizontală…

Sursă: „Tribuna” (Geneva)

Stadionul, la primele meciuri din 1930

Echipa Ujpest, în 1930. Auer e al treile din stînga, Albert e al doilea din dreapta, ambii în picioare