Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Eva, fata lui Gibr-al-Tariq

La 40 de ani, tipa de nici 1,70 m, cu origini spaniole, păstoreşte o trupă de 1 miliard de euro, cu un tehnician lusitan rebel şi un patron rus.Toţi o iubesc, dar numai ea are voie să-i pipăie. Nu […]

sâmbătă, 26 aprilie 2014, 9:00

La 40 de ani, tipa de nici 1,70 m, cu origini spaniole, păstoreşte o trupă de 1 miliard de euro, cu un tehnician lusitan rebel şi un patron rus.Toţi o iubesc, dar numai ea are voie să-i pipăie. Nu şi invers!

„Zbufff!”. Cu un zgomot puternic, dresorul şef deschise cuşca. Trase în piept tot aerul din Univers. Regula numărul unu: nu te întorci cu spatele la lei; te-au prins că eşti moale, în secunda următoare auzi ceva pîrîind. Sînt oasele tale!!!! Făcu un pas în arenă. Lumină orbitoare, miros de vasodilatator…

Bang, în faţa ei un uriaş! Fără două degete, doi metri. Ea, niţel peste 1,60. Cech, tipul cu cască de motociclist. Hop, Ashley Cole. Gagicar, prinţ mare. Căsătorit cu cîntăreaţa, cu Cheryl Tweddy, divorţ, scandal. Pe Coloanele lui Hercule, uite-l pe Terry, John Terry!!! Şeful la şmecheri, boss de bossulică. La matoleală, rupea scaunele de lemn pe cîrca celor din jur. Cînd se aplecase să se încheie la şireturi şi nu fusese atent, Wayne Bridge îşi pierduse consoarta. Juca deja pe partea lui Terry în următoarele nopţi.

Bingo, Lampard, Frank! Ştia că e la al 10-lea sezon la băieţi sau, cum zic englezoii, tipul era o instituţie. Torres, „El Niño”, frezat, tuns regulamentar, pistruiat, cercelat. Atunci a zîmbit prima oară. A încercat un timid şi tîmp !Hola! în faţa unui campion mondial şi european. A crezut că Drogba o s-o muşte, i-a simţit parfumul, dar Didier nici măcar nu şi-a scos căştile din urechi! A percutat un „Hello”, de control, i-a strîns mîna, „cald”, ca într-o menghină, şi a reînceput să molfăie jeleul la care lucra.

Ştiu ce ai făcut astă-vară. Astă trei veri!
Să recapitulăm, pen’ că ne-am pierdut pe drumul dintre gazon şi vestiar. Domnul Andre Villas-Boas fusese tămăduit la Chelsea pe 22 iunie. 2011. În acte. Pe la început de iulie, se văzuse cu căpriorii întîia oară, aşa, la o cunoaştere de caractere şi la o dezmorţire. Apoi, pe 12 iulie, cu o zi înaintea amicalului cu Wycombe, anunţase, oficial, că Eva Carneiro va fi noul doctor. Al primei echipe! Eva Carneiro era ea!

Fără vina ei, una bucată combinaţie dezastruoasă. Tată spaniol, mamă englezoaică, născută în Gibraltar. Cervantesii nu se haleau cu shakespearii, graniţe închise, dispute teritoriale, probleme de fiecare dată cînd trebuia să-şi vadă bunicul, în Andalucia. Fiartă pe sport, gimnastă bunicică pînă pe la 16 ani, în 1990. Atunci a mers la medic. Probleme în spatele genunchiului. „Prinţesa mea – glăsui doctorul – e caz de operaţie”. Nasoleală cu cartilajele, bla bla. Putea reuşi, putea da rateu. Oricum, la contactul dur cu solul, durerile reapăreau. Atunci a decis să treacă de cealaltă parte a tuşei.

UK, Scoţia, Australia, UK
A plecat în UK. Voinţă de fier. La Nottingham a făcut pregătirea medicală de bază. Pe tărîmuri scoţiene a băgat gărzi, operaţii, urgenţe. Se specializase pe ortopedie, dar nu îi era de ajuns. Noaptea se trezea din somn întrebîndu-se de ce se accidentează atleţii, ce presiune suportă gleznele, cum scurtăm perioada de recuperare. Pare greu de crezut, dar Anglia nu avea centru de medicină sportivă. A dat o fugă în Australia, la Sydney. Doi ani a studiat acolo istă treabă. S-a întors în Regat doxă. Supuşii Elisabetei au considerat că e cazul să purceadă la drum în domeniu, aşa că s-a găsit printre cei opt „pionieri”. Inutil să precizăm că ceilalţi şapte erau bărbaţi.

În 2008, la Bejing, a avut grijă de olimpicii saxoni. Anul următor a găsit-o la Chelsea, a doua echipă. I se dusese vestea că e meseriaşă, că nu prinde rumeneală în obraji cînd cercetează coapsele atleţilor, că diagnosticul era perfect pus, chiar de pe gazon. În doi ani era printre „greuceni”. Îşi aducea aminte de telefonul lui Villas-Boas şi de rugăminţile sale. Două la număr: să nu zică de Gibraltar şi de tată iberic şi să nu împartă cina cu vreun tip cu jambiere.

Le rezolvase pe ambele. Se dădea drept fata lui Gibr-al-Tariq, comandantul de oşti, iar toţi vlăjganii aceia fioroşi erau, pentru ea, simplii pacienţi. Aşa a ajuns la un trofeu FA Cup, la o Ligă a Campionilor ori la Europa League.

Sursa: The Gibraltar Magazine

eva1.jpg
Eva a fost primul om căruia Cech i-a spus că nu mai poate continua meciul din Ligă cu băieţii lui Simeone

eva2.jpg
Imagine de colecție pentru medicul Stelei, Radu Paligora. Pe Arena Națională în victoria roș-albaștrilor cu 1-0 în fața londonezilor

Comentarii (15)Adaugă comentariu

Bibi (213 comentarii)  •  26 aprilie 2014, 9:54

Catalin, multumesc !

akkiler (18 comentarii)  •  26 aprilie 2014, 10:10

misto chear ma gindeam ce citesc de la tine puteam sa pun pariu ca ne spuneai aceiasi poveste pe care o dau toate ziarele cu tito dar in felul tau ceva de genul cu garsia marchez dar mai surprins

Bibicul (4 comentarii)  •  26 aprilie 2014, 10:14

Eh si dumneata: patron rus.

Bocanci (3 comentarii)  •  26 aprilie 2014, 10:37

N-arata rau la 40 de ani. Are inaltime perfecta pentru gimnastica, e cu un cap mai mica decat piticu de Mou.

marian (1 comentarii)  •  26 aprilie 2014, 10:48

🙂 frumos

Dressy (1 comentarii)  •  26 aprilie 2014, 13:22

Catalin, te rog sa publici si poza cu Eva si medicul lui Dinamo!
Daca nu o vei pune pe articol o sa realizam noi o coregrafie cu ea!
FCD in DNA!

biju (1 comentarii)  •  26 aprilie 2014, 14:17

interesant..chiar este o aparitie aceasta doamna:)

m&m (3 comentarii)  •  26 aprilie 2014, 17:51

Fain! Mersi!

Cosmin (1 comentarii)  •  26 aprilie 2014, 18:19

Aici un interviu, tipa e un exemplu de pasiune si profesionalism!
http://youtu.be/WI1vGq6YfU4

DAN (1 comentarii)  •  27 aprilie 2014, 1:31

JOS PALARIA PENTRU ACEASTA FEMEIE DESTEAPTA SI FRUMOASA

Adi (15 comentarii)  •  27 aprilie 2014, 10:33

Gibr-al-Tariq?! (= muntele lui Tariq). Tariq ibn Ziyad e comandantul de osti, nu Gibraltarul…

Tibisor (77 comentarii)  •  27 aprilie 2014, 18:22

O prezenta placuta pe gazon … bravo ei !

corvette59 (63 comentarii)  •  27 aprilie 2014, 23:38

Cam tirziu Cataline ,cam tirziu ! Mail on line publicase articolul acum citeva zile in urma. Cit despre studiile ei in Australia ,asa e cind te iai dupa ce scrie in wiki ! Doua semestre la centrul academiei de criket din Adelaide ,unul la Medicina Sportiva Gold Coast si unul la Melbourne .Sydney Medical Faculty nu are sectie de medicina sportiva .Eventual ceva physiotherapy . Ar trebui sa fi atent si la comentariul lui Adi . Merita !

pitic (1 comentarii)  •  30 aprilie 2014, 5:14

un articol pt suflet.nu are importanta ca multi sint ranchiunosi si..se prefac ,ca nu le place.este frumos cind se imbina ..cifrele seci cu nota literar-romantica.bravos.

ion (2 comentarii)  •  30 aprilie 2014, 15:15

bai Cataline, te citesc oameni culti tata!

Comentează