Knockout de Premiul Nobel
Mario Vargas Llosa l-a bătut pe Gabriel Garcia Marquez în cadrul unei scurte reprize de box disputată în Mexic, acum 38 de ani. Au apucat să se împace înainte ca „Gabo” să plece
Mai e o zi pînă […]
Mario Vargas Llosa l-a bătut pe Gabriel Garcia Marquez în cadrul unei scurte reprize de box disputată în Mexic, acum 38 de ani. Au apucat să se împace înainte ca „Gabo” să plece
Mai e o zi pînă la Valentine’s Day, 1976. Un cinematograf din centrul Mexico City, puţin după prînz. Lume bună, parfumuri fine, ţigări de foi, doamne elegante, domni traşi la costum. E premiera „Odiseei Anzilor”. Cu patru ani în urmă, 16 băieţi dintr-o echipă de rugby, supravieţuitori ai căderii unui avion, rezistaseră 72 de zile printre zăpezi, la temperaturi de minus 41 de grade. Fuseseră recuperaţi, iar un scriitor peruan, peniţă isteaţă, primise rugămintea să scrie scenariul.
Bătăuşul genial
A, uite-l pe autor! Un tip pe la vreo 40 de ani, bine legat, pare extrem de jovial. Lumea-l aplaudă, dar el n-o bagă în seamă. Caută, din priviri, ceva. Sau, mai bine zis, pe cineva! Ţintă localizată! Se strecoară prin mulţime. Celălalt bărbat îl vede, surîde. Întinde braţele şi spune: „Mario!”. Atît apucă. Un pumn adevărat, greu, de plumb, îi pleacă spre figură. N-are timp de eschivă. Paccc, ghiuleaua îi explodează ochiul stîng şi-l dă cu roatele în sus.
Sîngele ţîşneşte ca la arteziană. Prin vis, aude: „Jigodie, cum ai putut să-i faci una ca asta Patriciei, la Barcelona?”. O doamnă din mulţime dă fuga la un restaurant german din apropiere. Cere o bucată de carne de la gheaţă, s-o pună compresă. „Mi-au comentat că poţi trece pe la ei să papi un hamburger, dar asta nu cred că te ajută prea mult”, sînt ultimele cuvinte auzite înainte să facă nani! Oamenii-s sideraţi!
Boxeri pe cărările dintre cuvinte
Stop, acţiunea s-a petrecut prea repede! S-o luăm uşor. Primul e Mario Vargas Llosa, scriitor peruan. Se căsătorise cu una bucată cumnată a unchiului matern. Scandal în famile. Divorţ. La 1964, se lipise de Patricia, cu care avea să aibă trei copii. „Conversaţie la Catedrală”, capodoperă, la 1969. „Pantaleone şi vizitatoarele”, la fel.
Cu ăl de-l bătuse, se ştia de vreo 9 ani. Gabriel Garcia Marquez se intitula. Columbian. Maestru în arta mînuirii stiloului. Băiat la casa lui, se luase cu Mercedes Barcha, se ştiau din liceu. „Un veac de singurătate”, genialitate, 1967. Dăduseră nas în nas, întîia oară, pe Aeroportul Internaţional „Simon Bolivar” din Caracas, Venezuela. Deveniseră prieteni. Îl iubiseră pe Fidel Castro. Iubiseră revoluţia cubaneză, pînă la judecarea disidentului Herberto Padilla, cînd Llosa schimbase macazul.
Peruanul era ca un cuc. Nu-i plăcea să stea în propriul cuib. Pe un avion se îndrăgostise de o stewardesă suedeză, calitate superioară. Cu călcîiele aprinse, părăsise domiciliul conjugal, în direcţia Stockholm. Patricia era năucă. Cine să aibă grijă de ea în Barcelona, dacă nu vecinul Gabriel? Acesta se sfătuise cu Mercedes, îi dădu povaţa să divorţeze de nemernic. Apoi o consolă. Puternic ori nu, istoria nu consemnează.
Cucul se întoarse la cuib
Peste niţică vreme, lui Mario îi trecu iubirea de cele străinătăţuri. Se reîntoarse la patul cald, stabil. Patricia dete din casă. Cum fusese acordat sprijinul prietenesc, cum se adusese vorba de despărţire, cum…
Patru ani a ţinut în el. Pînă pe 13 februarie 1976, în Mexic. Un peruan şi un columbian ce se cunoscuseră în Venezuela, se certaseră în buricul Catalunyei, se băteau pe plaiuri aztece. Subiect de roman, nu glumă!
Fotograful Rodrigo Moya imortalizase chipul lui Gabriel la două zile după incident. Nu avea să publice imaginea, niciodată. Prin 2007, un jurnalist o descoperea, întîmplător. Era deznodămîntul unui scurt meci de box între doi scriitori de Premiul Nobel pentru Literatură. Unul luase, celălalt urma să ia!
A zis că trebuie să o dea pe prima pagină. A luat telefonul şi i-a sunat pe fiecare. Le-a propus să se împace. Au acceptat. S-au găsit, s-au îmbrăţişat.
Joi seară, Gabriel Garcia Marquez ne-a spus: „!Hasta siempre!”. Primul apel de condoleanţe a venit din Peru…
Llosa (stînga) şi Marquez (dreapta). În centru, soţiile lor
Gabo, la două zile de la bătaie. De la distanţă, totul pare OK
Nas julit, ochi cu probleme. Luptă de Premiul Nobel