Românul care a survolat Superga

Iosef Fabian ar fi trebuit să fie alături de marea echipă a lui Torino, în avionul ce avea să provoace, pe 4 mai 1949, cea mai mare tragedie din fotbalul italian. A scăpat ca prin urechile acului!!!

Pînă să-l […]

Iosef Fabian ar fi trebuit să fie alături de marea echipă a lui Torino, în avionul ce avea să provoace, pe 4 mai 1949, cea mai mare tragedie din fotbalul italian. A scăpat ca prin urechile acului!!!

Pînă să-l găsească, îl căutase mult. Pe atunci, în primăvara lui 1949, telefoanele nu erau precum ciupercile după ploaie. „Fabi, scurt şi la obiect. Benfica Lisabona ne-a solicitat acolo, la meciul de retragere al lui Xico Ferreira. Băiatul ăsta are 2.000.000 de meciuri la ei, e legendă. Mai avem nişte accidentaţi, nu vream să forţăm. Poţi juca la noi? Meciul e pe 3 mai, mă ocup eu de acte, de învoire, de tot!”.

Vorbeşte Ernest „Egri” Erbstei, antrenorul lui Il Grande Torino, cea mai mare trupă italiană a tuturor timpurilor. Interlocutor e Iosef Fabian, românul lui Lucchese. Egri e ungur, se ştiu de pe la Szeged, unde „Fabi” a jucat, de la Carmen, incredibila grupare a lui Mociorniţa. A plecat din ţară şi a ajuns la Torino. A evoluat aici în 15 meciuri, marcînd 9 goluri. Doamneee, ce nume erau în vestiar. Valentino „Tino” Mazzola, inegalabilul număr 10, Guglielmo Gabetto, un gol la două meciuri… Nici el n-a stat degeaba. 7-1 cu Roma, două „bobiţe” în dreptul lui Fabian. 2-0 cu Vicenza, 7-1 cu Salernitana, 5-0 cu Inter, 10-0 cu Alessandria, iaraşi „dopietta”. Da, astea erau rezultatele atunci! Apoi, s-a transferat la Lucchese, dar băieţii nu l-au uitat. Vă daţi seama, Il Grande Torino, cu 4 campionate „legate”, să-şi aducă aminte de tine şi să-i propună antrenorului să te ia în barcă pentru un amical cu „vulturii” de la Benfica?

Nu-şi poate refuza naşul!
Acceptă pe loc. Îl leagă şi o relaţie specială de allenatore. I-a botezat fiica, îi zice „naşule”. Torinezii se încălzesc cu un amical contra lui AC Milan, scor 2-1. Cine marchează unul dintre goluri? Românul Iosef Fabian. Nu-şi imagina că avea să fie ultima oară cînd evolua alături de…

Dar vine bomba! E transfug, n-a plecat cum scrie la carte din ţara în care ruşii intraseră cu tancurile. Avea un nume ciudăţel, cu rezonanţe imperialiste, jucase la Carmen, deci era chiabur. Fugise! Tocmai de aceea nu evoluase decît un sezon la Torino. Probleme cu actele… Acum, pentru Portugalia, îi trebuia… paşaport! Greu de realizat!!! „Eram apatrid. Nu aveam acte. Ei îmi cereau paşaport, eu nici măcar nu ştiam unde e certificatul de naştere. Nu m-au lăsat să plec din Torino, deşi s-a încercat orice”, povestea, peste ani, Fabian. „Eram singurul străin din echipă, nici nu era clar pentru mine dacă să mă dau român, dacă să mă dau ungur”… Nu se mai urcă în avion.

Au pierit 18 jucători!
Marele Torino joacă la Lisabona. Pierde cu 4-3, spectacol uriaş. Miercuri, 4 mai 1949, Iosef Fabian e în aeroport, aşteaptă ca echipa să se reîntoarcă. Dar ea nu mai vine… Tragedia de la Superga. Vreme rea, vizibilitate sub 40 de metri. La 17:05, turnul de control al aeroportului din Torino, aflat la şapte kilometri, încearcă, în zadar, să-l contacteze pe pilot. 31 de oameni, dintre care 18 fotbalişti, mor pe loc.

Fabian află la 17.45. Leşină. Cînd se trezeşte, nu vorbeşte patru zile. Peste 1.000.000 de oameni asistă la funeralii. Printre ei şi un puşti de şapte anişori. Sandro Mazzola, fiul. „Fizic, am mai putut juca fotbal, psihic nu. Îmi spuneam mereu că şi eu trebuia să mă aflu în avion, nu puteam crede că băieţii alături de care mă dezechipasem cu trei zile în urmă nu mai sunt!”.

Xico Ferreira nu şi-a mai revenit, niciodată. Deşi a jucat pînă în 1952, se spune că s-a retras în mai 1949. În camera sa, a avut, tot timpul, o fotografie înrămată, cu chenar negru, a celor de la Torino.

Cît despre Fabian…A ajuns în Franţa, apoi, în Portugalia, chiar la Sporting. S-a stins acum cinci ani, plin de poveşti. Fusese omul care survolase Superga, fără ca aripile îngerului său să atingă Basilica…

Respect! Il Grande Torino intră în arena

Iosef Fabian, în iarna lui 2002, asistînd, la Lisabona, la un meci ale echipei naţionale