Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Bumbescu pune osul, Majearu îţi rupe frînele, Stoica aleargă pînă dimineaţă » Acolo unde se avîntă vulturii

Acum 25 de ani, îi furau trofeul „ursului” Lobanovski. Azi, joacă la fel de uluitor şi aduc la fel de multă bucurie. Cam ca de fiecare dată cînd îi revedem pe Richard Burton ori Clint Eastwood

Mirosul de vasodilatator e […]

duminică, 26 februarie 2012, 9:52

Acum 25 de ani, îi furau trofeul „ursului” Lobanovski. Azi, joacă la fel de uluitor şi aduc la fel de multă bucurie. Cam ca de fiecare dată cînd îi revedem pe Richard Burton ori Clint Eastwood

Mirosul de vasodilatator e dens de-l tai cu drujba. Cuminţei, ca la coada încropită pentru genunchii lui Moş Craciun, stau la rînd, la masor, care-i ia la „tocat”, aşa, cît să le pună sîngele în mişcare. Le vorbeşte Tudorel. „Nea Imi nu poate fi alături de noi, azi. Mi-a transmis că ne iubeşte şi să nu ne facem de rîs!„. Apoi se întoarce spre tablă. „Jucăm din prima, stop cu talpa. Asta e echipa, ne schimbăm post pe post. Tragem de noi, cît putem. Cînd ni se taie cherosenu’, ieşim fără să fim strigaţi! Mergem pe rezultat, dar, dacă se poate, o dăm şi-n spectacol, sînt oamenii în sală, mulţi au venit pentru noi!”. Se întoarce spre Bumbescu. „Colo, ce rugăminte avem la matale. Aici se joacă patru în cîmp. Poate faci un efort şi nu ne laşi în trei din primul minut, da?”.

E linişte. Din celelalte trei vestiare răzbate iz de caterincă. De aici, nu. Piţi e în picioare. La fel ca-n tinereţe. Aceeaşi freză, acelaşi trup. „Fără mingicării, direct pe poartă, da? Belo, dacă poţi, joci la mijloc!”. Belo e băiatul cu două Cupe ale Campionilor şi două kilograme în plus luate din 1986 pînă acum. „E de la ciorbă. Sînt ciorbar, nu se pune grăsimea”, zice el.

„Şi cînd am fost pietre ne-am facut datoria. Am strălucit!”
La uşă bate producătorul tv. „Ştiţi, treaba aia cu cinci minute înainte de fluier…”. Se conformează toţi. „Da, tată, stai liniştit!”. Ies din vestiare şi se aliniază ca pentru meciul cu IFK Göteborg. Duckadam şi Balint sînt în „civil”, nu se bagă, dar apar la salut. Chestiune de respect. Unul după altul, în cea mai perfectă ordine. „Polivalenta” stă să se rupă. „Gherase”, „Nutria”, „Colonelul”, Piţi, Lucică, „Balamuc”, „Duzinarul”, „Găboajă”, Helmi. Toţi aplaudă. De cealaltă parte a terenului se fac poze, bezele către „prinţesele” din tribună. Ei bagă încălzirea.

Piţi se oţăreşte rapid cînd o comit. „Belo, ce ţii atît de ea? Dă, mă, din prima!”. Pasele curg ca-n vremurile de aur, deşi iarba e iarbă, iar parchetul, parchet. Pică şi golurile, sala e în delir. Piţi nu-i „slăbeşte”, deşi are de-a stînga sa oameni cu şapte-opt campionate la bord. Transpiră rău, mai ales cei cu „boilere”, dar nimeni nu deschide gura. Beau numai apă, pe cealaltă bancă e la modă băutura aia din America… Bumbescu pune osul, Majearu îţi rupe frînele, Stoica aleargă pînă dimineaţă, Piţi îi notează pe toţi, iar Balint e pe post de nea Imi.

Cîştigă, ies aşa cum au intrat. Strigă, „Bravo, bă, bravo!”, fac poze, dau autografe, interviuri. Asta preţ de vreo 20 de minute. Sala Palatului, iarna lui 2012, meciul pentru micuţa Kassandra Rotariu.

Profesionismul e ca mersul pe bicicleta. Nu se uită
Aceiaşi băieţi care acum fix 25 de ani pupau Supercupa Europei. Unii au copii din flori, alţii trec la a treia casnicie, unii scriu romane despre nopţile de la „Nicoreşti”, cînd plecau după lapte praf şi se întorceau poimîine, alţii şi-au pierdut casa. Cunosc şi ei tipizatele: „Aţi avut bulan cu Duckadam şi, după aia, cu Hagi„… Se prea poate… Dar, de fiecare dată cînd aceşti oameni se întîlnesc şi pun, asemenea muschetarilor, spadă lîngă spadă, iese ceva uluitor. Ceva profesionist. Semn că nu întîmplător cîndva, demult, au atins „Schloss Adler”. Locul acela unde se avîntă numai vulturii…

_rk_2435.jpg
Echipa de aur a Stelei face mereu spectacol, chiar şi la 25 de ani de la cîştigarea Supercupei Europei


_rk_2438.jpg
Victor Piţurcă în zi de graţie. Nici o şansă pentru Stelică

Comentarii (57)Adaugă comentariu

ares (3 comentarii)  •  3 martie 2012, 1:04

Pentru „moromete7”
Cand domini Europa 4 ani nu poti vorbi de minciuna si de adversari slabi…Pe langa CCE si Supercupa a mai fost si Cupa Intercontinentala unde ni s-a refuzat un penalti cla, apoi inca o semifinala si o FINALA de CCE…Tot minciuni si astea? Tot cu adversari de mana a doua?

ares (3 comentarii)  •  3 martie 2012, 1:11

Pentru RADU respect maxim…Logica si bun simt cum rar mai gasesti…Asta o spune un Stelist…respect pentru un Rapidist cu mintea intreaga..

gery76 (45 comentarii)  •  3 martie 2012, 1:30

@gima
Raman la parerea ca cel mai mare succes tur-retur,al unei echipe romanesti de club ramane acel 2-0 si 2-0 al Stiintei impotriva lui Leeds United la doar 3 ani de la jucarea finalei C.C.E de catre Leeds impotriva lui Bayern,iar performanta Stiintei Craiova in ’82-83,pentru ca a fost deschizatoare de drumuri,deci a fost prima care a invins tracul si traditia impotriva marilor echipe ale continentului[Fiorentina avea campioni mondiali in componenta-Antognoni,Bertoni,Passarela,Kaiserslautern avea campioni mondiali si europeni ca Briegel si Brehme,Bordeaux avea de asemenea fotbalisti ce facusera furori la worldcup’82 precum Marius Tresor,Alain Giresse,Bernard Lacombe,dar in primul rand aveau antrenor un om care a adus mai tarziu singurul titlu mondial Frantei -Aimee Jaquet,deci eu as fi mai precaut in a spune care a fost Everestul fotbalului de club romanesc,cert este un singur lucru ,cea mai mare performanta din istoria fotbalului romanesc de club ,apartine clubului Steaua Bucuresti,restul este vorbarie!

Un microbist (1 comentarii)  •  3 martie 2012, 13:54

@moromete si gima – aveti gene comune cu borcea sau cu lucestii fiindca nu gasesc alta explicatie la invidia care va roade de atati ani .
Intradevar , Craiova si mai apoi Dinamo au deschis calea Stelei catre CCE .
Nu contest ca a fost si un dram de noroc la castigarea CCE 1986.
Dar de aici pina la abera ca au fost jocuri politice la mijloc e distanta foarte mare.
Cand aud astfel de comentarii ca ale lui moromete sau gima stau sa ma intreb daca cei care contesta evidenta castigarii CCE aveau varsta necesara pentru a intelege ceva din jocul de fotbal care se practica la acea vreme .
Convingerea mea e ca atfel de comentarii rautacioase nu pot fi scrise decat de cei care nu au vazut acele meciuri si au luat de bune parerile rautacioase ale galeriilor adversare Stelei.

@ bingo (2 comentarii)  •  3 martie 2012, 22:51

prietene , iti consumi energia de pomana , pe astia daca nu-i scolesti de la clasa intai pana la bacalaureat nu-si dau,oricum,seama ca au grsit… cat despre laudatorii co comentariile,daca faci o retrospectiva vei gasi de ani buni acelasi stil , clar ca sunt prieteni si rude ale analfabetului cu premii…

herbert holyoake (63 comentarii)  •  4 martie 2012, 3:32

Martie’86. Cuiva ii placea enorm masina mea,un Scorpion Turbo de 2.6 ltr model ’85. Prima mansa din sferturi Steaua-Kuussisy Lahti 0-0.Tipul ma ia la 2/3 si repeta la fiecare intilnire cu mine-Sissy,Sissy. Agasat destul ii propun un pariu,Masina mea contra $1000 ca Steaua ia CCE.Asta inainte de returul cu Lahti.Pe 8 mai (aici era deja 8) l-am chemat si i-am sugerat sa mearga la banca.Pe vremea aceea un Scorpion nou costa 35 de mii.

manty (1 comentarii)  •  4 martie 2012, 5:35

Ar fi fost anormal sa nu apara 1-2 frustrati care sa comenteze ca daca ar fi fost englezii precum ca ar fi avut noroc ca nu au intalnit echipe mari,bla-bla-bla,va intreb eu mokofanilor oare unde-or fi fost aceste echipe din Italia,Germania,Franta?Raspuns: au fost eliminate de echipe ca:Anderlecht,IFK Goteborg,Kuusysi Lahti care pana sa intalneasca Steaua fusese surpriza competitiei eliminand campioana Iugoslaviei si URSS asa ca nu mai fiti penibili si duceti-va dreaq de invidiosi doar ptr ca echipele voastre de looseri nu au castigat nimic in Europa..cand ai in vitrina CCE si Super Cupa Europei asta inseamna cu adevarat istorie in fotbal..restul nici nu mai conteaza.

Comentează